Procedura insolvenţei. Decizia nr. 7/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 13455/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 7/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M.
Judecător N. Ț.
Grefier F. S.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul debitor . împotriva încheierii din 2 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., prin judecător sindic, în dosarul nr._, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. G. pentru apelantul debitor ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind formulate alte cereri și invocate alte excepții, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat D. G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii în sensul că există hotărârea asociaților pentru deschiderea procedurii, convocată conform art.193 alin.3 din Legea 31/1990, la data de 16.09.2013 precum și condițiile privitoare la insolvență - art. 3 alin.1 lit. b din Legea 85/2006, care prevede că insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile. Ori, apelanta a demonstrat prin depunerea balanței că nu există fonduri disponibile pentru a acoperi pasivul societății. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin încheierea din 2 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., prin judecător sindic, în dosarul nr._, s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate de insolvență formulată de debitorul S.C. D. I. SRL.
Pentru a proceda astfel, judecătorul-sindic a avut în vedere că hotărârea adunării generale a asociaților nr. 1 din 16.09.2013 prin care s-a decis . I. SRL în procedura simplificată prevăzută de Legea nr. 85/2006 a fost luată fără cvorumul de prezență și de vot prevăzut de lege.
S-a mai reținut că, deși din lista prevăzută de art. 28 (1) lit. c din Legea 85/2006, rezultă că societatea are de plătit suma de 15.000 lei către creditori, din bilanțul anului 2012 rezultă că în casă și conturi la bănci există suma de_ lei, astfel încât nu rezultă existența sau surveniența iminentă a unei stări de insolvență.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel debitorul ., solicitând admiterea apelului, anularea încheierii atacate și trimiterea cauzei judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii de insolvență.
Prin motivele de apel, debitorul a invocat faptul că hotărârea adunării generale a asociaților din data de 16.09.2013 este luată în conformitate cu dispozițiile art. 193 alin.3 din Legea nr.31/1990. Mai mult decât atât, susține apelantul debitor, că dispozițiile art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu includ în lista documentelor ce trebuie anexate cererii debitorului, hotărârea adunării generale a asociaților societății. Singura condiție pe care o instituie legea este ca cererea de deschidere a procedurii să fie semnată de reprezentantul societății, iar în cazul societății cu răspundere limitată, această funcție este deținută de către administratorul acesteia.
Așadar, ca principiu, susține apelantul debitor, competența generală în luarea deciziilor ce privesc societatea aparține administratorului. Acesta din urmă va putea evident să încheie și acte juridice în numele și pe seama societății, indiferent de importanța acestora: de conservare, de administrare sau de dispoziție. În privința introducerii unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, nu există niciun text de lege care să contravină sau să înlăture de la aplicare competența decizională generală a administratorului.
Mai arată că, de altfel, hotărârea adunării asociaților a fost ratificată și de celălalt asociat E. D. M..
Referitor la inexistența stării de insolvență, condiție pentru deschiderea procedurii, consideră apelantul că instanța de fond a apreciat și interpretat în mod greșit probatoriile administrate în cauză în ceea ce privește starea de insolvență a societății. În acest sens, arată că, din balanța aferentă lunii august 2013, pe care a depus-o la dosarul cauzei, rezultă că societatea nu are fonduri disponibile pentru a acoperi pasivul societății.
Apelul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din interpretarea literală a textului art.27 alin.3 din Legea nr. 85/2006, reiese că numai cererea de deschidere a procedurii se semnează pentru debitorul persoană juridică de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a reprezenta persoana juridică.
per a contrario, și având în vedere și dispozițiile art. 94 alin.1 lit. a potrivit căruia debitorul poate propune un plan de reorganizare cu aprobarea adunării generale a asociaților/ acționarilor, Curtea apreciază că decizia de declanșare a procedurii, care cuprinde și declarația de intenție de reorganizare, trebuie să aparțină adunării generale a asociaților/acționarilor. Pe de altă parte, deschiderea procedurii de insolvență presupune schimbări esențiale în statutul debitorului și de aceea hotărârea de depunere a cererii de deschidere a procedurii, indiferent că se solicită deschiderea procedurii generale sau simplificate, nu poate aparține decât adunării generale a asociaților. Numai cererea adresată instanței se semnează de către persoana care reprezintă valabil societatea, adică de administrator/director.
În speță însă, hotărârea adunării generale pentru formularea cererii de deschidere a procedurii există, deoarece și cel de-al doilea asociat E. D. M. a confirmat că este de acord cu hotărârea asociatului C. B. de a solicita deschiderea procedurii. Declarația acestuia este confirmată de avocat Horația P., în fața căruia s-a semnat hotărârea adunării asociaților din 16.09.2003, precum și declarațiile privind lipsa cazierelor fiscal și judiciar precum și declarația potrivit căreia societatea nu mai fost supusă legii insolvenței în ultimii 5 ani anteriori. Declarațiile sunt date în fața avocatului, primind număr de înregistrare la aceeași dată cu cea a ținerii adunării generale - 16.09.2013.
În ce privește starea de încetare de plăți, cea de-a doua condiție pentru deschiderea procedurii de insolvență, de regulă, aceasta rezultă din declarația debitorului care solicită deschiderea procedurii și care își recunoaște imposibilitatea de a face față datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. De altfel, debitorul poate solicita deschiderea procedurii și atunci când starea de insolvență a sa este iminentă.
In speță, debitorul, în cererea introductivă, a invocat starea de insolvență vădită, ce va fi analizată în cauza de față, deși apărătorul în concluziile sale orale vorbește de insolvența iminentă, și aceasta este confirmată și de balanța de verificare a lunii august 2013, din care rezultă că debitorul nu are nici o sumă de bani lichidă în casierie și în conturi, în condițiile în care creanțele exigibile sunt în sumă de 15.000 lei. Balanța lunii august, care este mai aproape de data depunerii cererii de deschidere a procedurii (24.09._) ca timp, este diferită de bilanțul de la 31.12.2012 ce a fost avut în vedere de judecătorul sindic la pronunțarea soluției.
Imposibilitatea debitorului de a face față datoriilor constă în neputința acestuia de a plăti, de a-și onora la scadență obligațiile plătibile în bani, cu sumele de bani disponibile. Sumele de bani disponibile sunt sumele de care debitorul poate să dispună imediat sau într-un timp foarte scurt: sume de bani aflate în casă sau în contul bancar curent, sume de bani provenite din efecte de comerț sau valori mobiliare încasabile la vedere, sume provenind din împrumuturi acordate de bănci sau alte persoane, sume provenind din aporturi de capital nevărsate încă, etc. Ori, în speță, insolvența a fost recunoscută de debitor prin formularea cererii introductive și a fost și dovedită prin lipsa actuală de lichidități, neexistând premise pentru obținerea acestora din surse certe. Insolvența debitorului este reală, efectivă și manifestată prin semne pozitive și exterioare care denotă neîndoielnic lipsa de credit a comerciantului, neputința lui de a plăti, dovada certă fiind valoarea 0 a conturilor și soldului de casă.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul sindic a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, bazată pe o apreciere eronată a situației debitorului încât se imune, în raport de prevederile art. 480 din NCPC coroborate cu dispozițiile Deciziei nr. 5/2001 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, admiterea apelului debitorului și anularea încheierii apelate cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond pentru deschiderea procedurii și luarea tuturor măsurilor pe care le implică aceasta.
Potrivit dispozițiilor obligatorii ale instanței competente să soluționeze recursul în interesul legii, prevederile art. 312 alin. 2 – 4 din Codul de procedura civila se aplică nu în litera lor, ci se aplică circumstanțiat, în măsura compatibilității lor cu specificul procedurii insolvenței de a fi etapizată legal și succesiv, și că în contextul pe care îl creează procedura insolvenței este exclusă posibilitatea ca prin decizia de casare instanța de control judiciar să pronunțe deschiderea procedurii și să trimită cauza judecătorului sindic pentru dispunerea celorlalte masuri pe care le impune aceasta fază distinctă a procedurii.
Credem că argumentele instanței supreme din Decizia nr. 5/2011 sunt deplin aplicabile și în condițiile noului cod de procedură civilă, trimiterea urmând a fi considerată ca fiind făcută la dispozițiile art. 480 din NCPC, decizia pronunțată în RIL fiind în continuarea actuală.
Astfel, se impune anularea soluției date de judecătorul-sindic și trimiterea cauzei acestuia pentru a dispune deschiderea procedurii cu toate măsurile pe care acesta le implică, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de debitorul ., cu sediul în C., . F., nr.25, ., ., împotriva încheierii din 2 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, prin judecător sindic.
Anulează încheierea judecătorului sindic din 2 octombrie 2013 și trimite cauza acestuia pentru deschiderea procedurii de insolvență a debitorului . și luarea măsurilor pe care le implică aceasta.
Definitivă. Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE, E. M. | JUDECĂTOR, N. Ț. | |
GREFIER, F. S. |
red.jud. N.Ț./30.01.2014/tehnored. L.P/3ex/F.S. 21 Ianuarie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 816/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 448/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
