Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1630/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1630/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 15047/63/2011*/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 180/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - S. L.
Judecător - E. M.
Grefier - M. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de N. S. lichidator al debitoarei . C. împotriva sentinței nr.1630/07.11.2013, pronunțate de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. A. și P. M., având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimata pârâtă prin avocat C.D. și intimata pârâtă P. M. asistată de avocat C.D., lipsind recurentul lichidator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților:
Avocat C.D. pentru intimații pârâți, a solicitat respingerea recursului formulat de N. S., lichidator al debitoarei . C. și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
A susținut că în mod corect instanța de fond a constatat că practicianul în insolvență nu poate formula acțiune în antrenare, întrucât, observând raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la încetarea plăților, se constată că în cuprinsul acestuia nu sunt indicate persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului.
A mai arătat că instanța de fond nu a respins cererea de antrenare a răspunderii ca nedovedită, ci a respins-o considerând că simplele suspiciuni ale lichidatorului nu se încadrau în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege prin art.138 din Legea nr.85/2006.
Totodată, a arătat că lichidatorul, în cererea sa de antrenare, nu a susținut că fapta prevăzută de lit.d art.138, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau neținerea acesteia în conformitate cu legea, ar rezulta din analiza actelor contabile predate, iar pe de altă parte din nedepunerea la dispoziția practicianului în insolvență a registrelor de inventar și de vânzări, nu se poate prezuma neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Cu privire la săvârșirea celorlalte fapte prevăzute de lit.a, c și e, a învederat că nici acestea nu au fost dovedite și nici nu puteau fi dovedite.
Faptul că au fost contractate împrumuturi, nu poate fi apreciată ca fiind o cauză a insolvenței, întrucât în tabelul de creanțe nu este înscris niciun creditor al pretinsului împrumut.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1630/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de către lichidatorul PRAX LIQUIDATION ÎPURL și însușită de către lichidatorul N. S., desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 30 mai 2013 lichidatorul PRAX LIQUIDATION ÎPURL, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei ., a chemat în judecată pe pârâții P. A. și P. M.-C., pentru a se dispună obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 150.637,55, reprezentând pasivul neacoperit al ., în temeiul dispozițiilor art.138 lit.a,c,d,e din Legea 85/2006.
La data de 26.09.2013 lichidatorul N. S. a arătat că își însușește în totalitate cererea formulată de fostul lichidatorului PRAX LIQUIDATION ÎPURL.
A solicitat efectuarea unei expertize contabile care să verifice dacă anterior deschiderii procedurii fuseseră efectuate plăți în mod preferențial, dacă au avut loc înstrăinări de bunuri din patrimoniu, urmând a se verifica dacă există operațiuni comerciale în care prestația debitorului să fi depășit în mod vădit pe cea primită.
Pârâții P. A. și P. M.-C., prin întâmpinare, au solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru a se antrena răspunderea patrimonială.
Judecătorul sindic analizând actele și lucrările dosarului a reținut că:
Pentru a fi antrenată răspunderea conform dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte dintre cele prevăzute de lege, a vinovăției, existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
De asemenea, legea mai condiționează promovarea acțiunii de către practicianul în insolvență de identificarea în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
În cauză, pârâții au calitatea de administratori sociali, însă observând raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la încetarea plăților, se constată că în cuprinsul acestuia nu sunt indicate persoane culpabile de starea de insolvență a debitorului. Rezultă că practicianul în insolvență nu poate formula acțiunea în antrenare a răspunderii patrimoniale.
În plus, se constată că a solicitat în dovedirea acțiunii proba cu expertiza contabilă pentru a se verifica existența unor aspecte care nu au relevanță în soluționarea cererii în antrenare: efectuarea de plăți în mod preferențial, existența unor înstrăinări din patrimoniu în care prestația debitorului să fi depășit în mod vădit pe cea primită. Lichidatorul a recunoscut în cuprinsul acțiunii predarea unor acte contabile, apreciind că din faptul că nu i-au fost puse la dispoziție registrele contabile, respectiv, a celui de inventar și a celui de vânzări a fost imposibilă reconstituirea activității debitoarei și a patrimoniului acesteia, de aici rezultând neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic a reținut că nu se susține că respectiva faptă ar rezulta din analiza actelor contabile predate, iar din nepunerea la dispoziția practicianului în insolvență a registrelor inventar și de vânzări nu se prezumă neținerea contabilității în conformitate cu legea, dar nici legătura de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 lit. d din lege.
Nici săvârșirea celorlalte fapte (folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane-lit. a), deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice - lit. e), continuarea în interes personal a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți lit. c) nu a fost dovedită. Faptul că au fost contractate împrumuturi nu poate fi apreciat ca o cauză a insolvenței, în tabelul de creanțe nefiind înscris nici un creditor al pretinsului împrumut, iar suspiciunile lichidatorului referitoare la modul în care au fost folosite creditele nu sunt suficiente pentru a susține o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale. În cursul soluționării unei astfel de acțiuni judecătorul sindic nu verifică suspiciuni, ci existența unor fapte concrete și a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Deci, instanța nu a putut constata că pârâții au săvârșit vreo faptă care să fi cauzat insolvența debitoarei, - dispozițiile art. 1169 C.civ. sunt aplicabile și în această materie-, iar lichidatorul nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs N. S. lichidator al debitoarei . C., criticând-o ca netemeinică și nelegală, invocând ca temei juridic dispozițiile art.304 pct.7 și 9 precum și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă de la 1865.
A susținut că instanța de fond, în contradicție cu motivul potrivit căruia proba cu expertiza contabilă solicitată de recurentă și intimați nu ar fi necesară și a respins-o, a reținut, ulterior, că motivele invocate prin cererea de antrenare nu ar reprezenta decât simple suspiciuni nedovedite și totodată a aplicat și în mod greșit dispozițiile art.138 din Legea 85/2006.
Excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului a fost reținută în mod greșit de instanța de fond, deși prin raportul din 2 octombrie 2012 fostul lichidator identificase persoanele vinovate de ., pârâții din prezenta cauză.
Din moment ce cauza a fost analizată și pe fond, de fapt excepția nu a fost admisă.
În mod greșit instanța de fond a concluzionat, în hotărârea recurată, că nedepunerea registrelor de inventar și vânzări nu sunt de natură a determina antrenarea răspunderii materiale a pârâților în temeiul dispozițiilor art.138 lit.d din Legea 85/2006.
Apărările, formulate de pârâți pe fondul cauzei, s-au referit în principal la împrumuturile acordate debitoarei de către foștii administratori sociali, care însă nu se numără printre creditorii înscriși în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, iar pe de ală parte, s-a pretins că sumele respective ar fi fost utilizate în folosul debitoarei, fără însă ca din registrele de casă depuse la dosar să rezulte ce mărfuri au fost achiziționate cu consecința majorării sumelor datorate către bugetul de stat (136.555 lei din care 25.640 lei stopaj la sursă).
Faptul că din sumele împrumutate debitoarei, cu bună știință pârâții nu au achitat nici măcar în parte obligațiile fiscale ale societății, apreciază că este de natură să se rețină în sarcina acestora faptul că respectivii au dat dovadă de rea credință în administrarea debitoarei.
Nedeclararea de către pârâți a unor creanțe cu valori considerabile a fost determinată tocmai de obligația foștilor administratori de a proba utilizarea sumelor împrumutate în interesul societății debitoare și nu în propriul interes sau al altei persoane, faptă prevăzută de art.138 lit.a din lege.
Prin întâmpinare, pârâții P. A. și P. M., au solicitat respingerea recursului, susținând că, așa cum a concluzionat și instanța de fond, aspectele invocate de lichidator, sunt simple suspiciuni care nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de Legea 85/2006 prin art.138, respectiv lit.a, c, d și e din Legea insolvenței.
Curtea examinând lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, reține că:
Din raportul cauzal întocmit de fostul lichidator în conformitate cu dispozițiile art.59 din legea 85/2006 se reține că și-a rezerva dreptul promovării acțiunii prevăzute de art.138 din Legea 85/2006, întrucât la data respectivă administratorii societari nu i-au pus la dispoziție actele contabile ale societății, pentru a putea concluziona în cunoștință de cauză. Deci, în mod greșit instanța a reținut lipsa calității procesuale active a lichidatorului în promovarea acțiunii de antrenarea răspunderii patrimoniale. Cum judecătorul sindic s - a pronunțat și pe fondul cauzei, cele reținute nu sunt de natură a atrage casarea sentinței ci va fi înlăturată motivarea, reținându-se motivarea acestei Curți.
Pe fond pricina a fost corect soluționată, având în vedere următoarele considerente:
Atât în acțiunea introductivă, promovată de fostul lichidator cât și în precizarea ulterioară a actualului lichidator, desemnat pentru debitoare, s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. a, c, d și e din Legea 85/2006, susținând că pârâții le-au predat parte din actele contabile, conform proceselor verbale din 21 septembrie 2012 și 25 februarie 2013 însă nu i-a predat registrele contabile, respectiv a celui de inventar și de vânzări, făcând imposibilă reconstituirea activității debitoarei și a patrimoniului acesteia.
A arătat că din bilanțul prescurtat întocmit pentru anul 2012 de către . și din balanța de verificare la 31.01.2013, rezultă că numai în exercițiul financiar al anului 2012 debitoarea a contractat împrumuturi de 180.542 lei, care sunt de natură să conducă la apariția stării de insolvență fiind nejustificat de mari raportat cu rulajul total al societății, mai ales că această debitoare nu a făcut investiții și nici nu și-a achitat debitele către bugetul consolidat al statului.
De aceea a apreciat că se impun verificări suplimentare de specialitate ale tuturor actelor contabile, existând și suspiciunea că pârâții au folosit creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane.
Pe de altă parte, declarațiile pe proprie răspundere date de pârâți, la data de 07 martie 2013, în sensul că . nu ar fi efectuat plăți și transferuri patrimoniale după data de 15.03.2012, că începând cu data de 1 octombrie 2012 societatea nu ar mai desfășurat nicio activitate comercială, precum și întocmirea unilaterală la data de 03 martie 2013 a procesului - verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/ de declasare a unor bunuri materiale, conduc la concluzia că debitoarea nu ar mai deține în patrimoniul său nici un bun au determinat încadrarea societății ca fiind lipsită de bunuri (exceptând sumele existente în contul deschis la Banca Italo Romena Agenția C.).
A precizat că în această situația se află mijloacele fixe neamortizate la data de 30.09.2012 ( în valoare de 6.299,89 lei) precum și obiecte de inventar din gestiunile 2.
Față de cele mai sus arătate, corect judecătorul sindic a reținut că acțiunea nu descrie fapte concrete care să se încadreze în dispozițiile art. 138 lit. a,c,d, și e din Legea 85/2006 și care să fi determinat starea de insolvență a societății.
În mod corect a respins judecătorul sindic efectuarea unei expertize contabile întrucât obiectivele solicitate erau străine de natura pricinii, respectiv: efectuarea de plăți în mod preferențial, existența unor înstrăinări din patrimoniu în care prestația debitorului să fi depășit în mod vădit pe cea primită.
Din cuprinsul acțiunii rezultă că de fapt lichidatorul în prezenta cauză a solicitat numirea unui expert care să reconstituie contabilitatea societății ori potrivit dispozițiilor art.25 coroborat cu art.20 lit.c din legea insolvenței această obligație revine administratorului judiciar/lichidator și trebuia săvârșită înaintea promovării acțiunii pedinte. Astfel, în art.20 litc din Legea 85/2006 se prevede că are obligația întocmirii actelor prevăzute de art. 28 alin.1 în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația respectivă înăuntrul termenelor legale, precum și verificarea, corectarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor.
Lichidatorul a susținut că i s-au predat parte din actele contabile, însă nu a precizat în acțiunea introductivă că în urma verificării a constatat încălcări de lege și aceasta a dus la . debitoarei.
Neprezentarea unor registre în condițiile în care s-au predat acte contabile, nu prezumă nici neținerea contabilității în conformitate cu legea și nici legătura cauzală între această faptă și starea de insolvență, cum corect a reținut instanța de fond, iar în situația lipsei unor acte contabile, expertul cerut a fi desemnat nu ar fi avut ce constata.
În susținerea săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 lit. a,c,și e, lichidatorul a invocat întocmirea unor acte de către intimați pârâți după deschiderea procedurii insolvenței, prin sentința nr.1116/13.09.2012 a Tribunalului D., și care au fost deja menționate mai sus.
Contractarea de către debitoare a unor împrumuturi și folosirea acestora în scop personal nu a fost dovedită, mai mult nu există înscrisă la masa credală a debitoarei o asemenea categorie de creditori.
Cum lichidatorul nu a făcut dovada săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 lit.a,c,d,e, din legea insolvenței, de către intimații pârâți, în mod cortect judecătorul sindic a respins acțiunea.
Motivele de recurs fiind neîntemeiate, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă de la 1865, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de N. S., cu sediul în C., .. 15B, Județul D., lichidator al debitoarei . C. împotriva sentinței nr.1630/07.11.2013 pronunțate de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. A. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat C. D. - C., .. 7, ., . și P. M. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat C. D. - C., .. 7, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, S. L. | Judecător, E. M. |
Grefier, M. P. |
M.P. 31 Martie 2014
Red.jud.E.M./3.04.2014
2 ex./F.S.
Jud.fond I.O.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 145/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Hotărâre din 10-12-2014, Curtea de... → |
|---|
