Procedura insolvenţei. Sentința nr. 145/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 145/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 4860/104/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 442/2014
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L. G.
Judecător D. L.
Grefier A. C. F.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul M. M. A., împotriva sentinței nr.145 din 10 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S., lichidator al debitoarei ., având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât M. M. A., reprezentat de avocat A. R. A., lipsind intimatul reclamant P. S., lichidator al debitoarei . .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatând că nu mai sunt cereri formulate din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. A. R. solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului toate documentele contabile, fapt care a condus la ideea că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ceea ce a generat starea de insolvență a societății debitoare.Susține, totodată, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre pe baza unor acte care există în realitate, dar care nu au fost prezentate de către lichidator, respectiv cele care i-au fost predate acestuia, precum și în lipsa unor documente care există, dar nu au putut fi predate lichidatorului.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.145 din 10 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul PHOENIX S., în calitate de lichidator al debitoarei . a fost obligat pârâtul M. A. să suporte pasivul societății debitoare, în sumă de 70.911,89 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința nr.404/20.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ 12, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei . desemnat administratorul judiciar P. S., iar prin sentința nr. 617/16.09.2013 a fost aprobat raportul administratorului judiciar privind ., în procedură simplificată.
După deschiderea procedurii falimentului, s-au întocmit tabelul preliminar și tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei ., fiind înscrisă suma totală de 70.911,98 lei.
Din statutul societății debitoarei, rezultă că pârâtul M. M. A. a deținut calitatea de administrator, până la ridicarea dreptului de administrare, prin hotărârea nr. 617/16.09.2013, de începere a procedurii falimentului.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar Phoenix S. rezultă că fostul administrator nu a prezentat actele contabile ale societății debitoare, cu toate că a fost notificat atât de către judecătorul sindic, cu ocazia comunicării cererii privind deschiderea procedurii de insolvență, cât și de către lichidator, fiind citat și pe parcursul procesului cu mențiunea de a pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile.
Ca urmare a neprezentării acestor acte contabile, pârâtul l-a pus pe lichidator în imposibilitate de a-și exercita principalele atribuții în cadrul procedurii insolvenței, respectiv de a verifica legalitatea înstrăinărilor anterior deschiderii procedurii insolvenței, actele juridice încheiate de debitoare în ultimii 3 ani anteriori acestui moment, de a reconstitui documentele debitorului în condițiile art. 55 din Legea nr. 85/2006, de a examina activitatea debitorului în raport cu situația de fapt, în vederea întocmirii unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență.
Fapta fostului administrator de a nu preda actele contabile administratorului/ lichidatorului judiciar, a fost asimilată de către instanță cu cauza prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din lege, prezumându-se astfel că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile.
Prin continuarea activității fără organizare clară, fără evidență contabilă, s-a apreciat că pârâtul a săvârșit cu intenție această faptă, care a condus la creșterea datoriilor societății comerciale și la falimentul acesteia.
Lipsa evidențelor contabile s-a considerat că indică o administrare frauduloasă a averii debitorului, ce constituie o premisă pentru aplicarea prev. art. 138 alin. 1 pct. d din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic și-a argumentat hotărârea prin aceea că noua lege a insolvenței, nr. 85/2006, a preluat concepția legii anterioare privitoare la răspunderea civilă a persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis vreuna din faptele ilicite enumerate limitativ de art. 138 din Legea nr.85/2006, reținând, totodată, că răspunderea civilă, în temeiul art.138 Legea nr.85/2006, presupune îndeplinirea, indiferent de natura răspunderii, anume dacă este răspundere delictuală sau contractuală, a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege; existența prejudiciului; existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa persoanei care răspunde).
În ceea ce privește prima condiție, tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de administratori se încadrează în prev. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, având în vedere că, din probele administrate în cauză și înscrisurile depuse la dosar, rezultă că administratorul societății nu a ținut niciun fel de contabilitate.
Fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea, s-a motivat că se apreciază în funcție de prevederile Legii 82/1991 și are în vedere, în special, nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea balanțelor de verificare lunare, a registrului jurnal, registrul inventar, precum și respectarea obligațiilor de întocmire și depunere a situațiilor financiare anuale. Această împrejurare, coroborată cu lipsa nejustificată a dovezii de predare a documentelor contabile, s-a constatat că dovedesc faptul că, în cazul debitoarei falite, contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu legea.
Conform art. 5 din Legea 82/1991, persoanele … au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situațiile financiare anuale iar, conform art. 10 din aceeași lege, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
În conformitate cu art. 73( e) din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun, dispoziție legală ce trebuie interpretată prin raportare la art. 201(1) din Legea 31/1990 și la art. 10 din Legea contabilității nr.82/1991.
Cu privire la cea de a doua condiție, tribunalul, a apreciat că este îndeplinită, existența prejudiciului cât și cuantumul sumei fiind dovedite cu actele depuse la dosar, societatea figurând cu un pasiv în cuantum de 569.275,82 lei, cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar și definitiv al creanțelor întocmite de lichidatorul judiciar.
S-a reținut că este îndeplinită, de asemenea, și cea de-a treia condiție, respectiv legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, întrucât, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, a fost cauzată și starea de insolvență a societății, ca urmare a administrării frauduloase a acesteia, în dauna creditorilor.
În ceea ce privește condiția vinovăției, cu toate că legea nu o prevede expres, s-a reținut că rezultă din examinarea conținutului faptelor ilicite enumerate în art. 138, precum și din conținutul alineatului 3 al aceluiași articol din Legea nr. 85/2006, care vorbește despre „persoanele culpabile”, culpa persoanei care comite vreuna din faptele prevăzute de art. 138 constând în totalitatea condițiilor cerute de lege referitoare la atitudinea psihică a persoanei – sub raportul conștiinței și voinței sale – față de materialitatea faptei săvârșite, presupunând că activitatea ilicită a persoanei se bazează pe convingerea acesteia și libertatea sa de deliberare și rezoluție.
Tribunalul a apreciat că prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă a administratorilor societății, ca urmare a neținerii contabilității în conformitate cu legea, faptă ce a generat și produs starea de insolvență.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M. M. A., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, a susținut că starea de fapt nu a fost reținută corect de instanța de fond, că nu s-a luat în considerare faptul că a predat lichidatorului peste jumătate din actele contabile, iar nepredarea restului actelor s-a datorat imposibilității de a lua legătura cu practicianul în insolvență.
La data de 22.04.2014, reclamantul P. S., lichidator al debitoarei . Slatina, a depus o întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul lichidator a învederat că a notificat recurentul în legătură cu deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei și obligația sa de a preda gestiunea și documentele societății, iar acesta a refuzat sistematic să predea documentele. A precizat că motivul invocat de către recurent privind imposibilitatea îndeplinirii acestei obligații, nu poate fi primit, întrucât la biroul lichidatorului sunt în permanență salariați, iar refuzul de a preda documentele contabile s-a datorat faptului că stocul de marfă, în valoare de_ lei, a fost valorificat către beneficiari, fără a fi înregistrat în contabilitate, ceea ce a condus la prejudicierea bugetului de stat.
La data de 10.06.2014, s-a depus la dosar procesul-verbal încheiat între părți la data de 04.06.2014.
La solicitarea instanței, intimatul lichidator a comunicat că, urmare a verificării documentelor contabile ce i-au fost predate, a constat că, la data de 30.06.2013, astfel cum rezultă din situația financiară încheiată și depusă la organele fiscale, societatea debitoare deținea un stoc marfă în sumă de 116.229 lei; din balanța de verificare întocmită pentru luna noiembrie 2013, ultima lună ale cărei documente au fost predate, rezultă că s-a lichidat complet stocul de marfă, fără însă a se prezenta documente justificative ale acestei operațiuni comerciale.
A învederat, totodată, că recurentul pârât nu a putut justifica disponibilitățile bănești existente în contul CASA, în sumă de 52.902,72 lei, ceea ce duce la concluzia că le-a folosit în scop personal și atrage incidența faptei prevăzute de art.138 lit. a) din Legea nr.85/2006.
Intimatul reclamant a mai arătat că, de la data de 30.06.2013, recurentul nu a mai depus la organele fiscale niciun fel de declarație pentru a acoperi scăderea din gestiune a stocului de marfă, motiv pentru care a considerat că marfa a fost valorificată cu mult timp în urmă, contravaloarea acesteia fiind însușită de către recurent, care a prejudiciat astfel bugetul de stat, faptă ce se încadrează în prevederile art.138 lit. b), c), d) și e) din Legea nr.85/2006.
Referitor la documentele prezentate de către recurent, a menționat că nu sunt arhivate și semnate de către M. M. A., în calitatea sa de administrator statutar.
Examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Potrivit dispoz. art.138 alin.1 lit d din Legea nr.85/2006, dispoziție legală în temeiul căreia s-a antrenat răspunderea recurentului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În cauză, se constată întrunite cumulativ cerințele acestui text de lege, în condițiile în care recurentul a avut calitatea de administrator al societății debitoare și nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta actele menționate de art.28 alin. 1 din Legea nr.85/2006, deși chiar și instanța de recurs, în exercitarea rolului activ, pentru a evita pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale, a acordat numeroase termene în acest scop și a permis recurentului să ia legătura cu lichidatorul și să-i predea toate actele aflate în posesia sa.
Însuși faptul nedepunerii actelor și informațiilor prevăzute la art.28 alin.1 din Legea insolvenței, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. neîndeplinirea acestei obligații putând fi asociată cu ascunderea unei părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea în plata unor creanțe. Astfel cum rezultă din raportul intimatului lichidator ( fila 31 dosar recurs), recurentul nu a prezentat documente justificative ale operațiunii de lichidare a stocului de marfă menționat în situația financiară încheiată și depusă la organele fiscale la data de 30.06.2013, în sumă de 116.229 lei, deși din balanța de verificare întocmită pentru luna noiembrie 2013, rezultă că a fost lichidat complet. Totodată, recurentul, în calitate de administrator statutar, nu a putut justifica disponibilitățile bănești existente în contul CASA, în sumă de_,72 lei, deși lichidatorul i-a pus în vedere să justifice suma respectivă.
În acest mod, debitoarei și, implicit, creditorilor, le-a fost cauzat un prejudiciu reprezentat de pasivul neacoperit al societății.
Față de considerentele expuse, urmează ca, potrivit dispoz. art.312 alin.1 din VCPC, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. M. A., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., jud.O., împotriva sentinței nr.145 din 10 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S., cu sediul în Slatina, ., ., jud. O., lichidator al debitoarei ., având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător L. G. | Judecător, D. L. |
Pentru Grefier, A. C. F., aflată în CO, semnează P. Grefier D. E. |
A.F. 10 Octombrie 2014.
Red. Jud. DL/07.11.2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 222/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1630/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
