Procedura insolvenţei. Sentința nr. 299/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 299/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 5003/101/2013/a2
Dosarul nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Decizia Nr. 238/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Președinte N. O.
Judecător L. G.
Grefier M. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditorul N. D. N. împotriva sentinței nr.299/2014 din 27 februarie 2014, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin lichidator CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL, având ca obiect procedura insolvenței contestație tabel definitiv creanțe, cerere înscriere în tabelul suplimentar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul creditor personal, lipsind intimata debitoare prin lichidator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, iar apelantul și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei. De asemenea, se mai învederează că, în cadrul procedurii prealabile, au fost depuse întâmpinare, de către intimata debitoare, prin lichidator și respectiv, răspuns la întâmpinare, de către apelantul creditor. Totodată, se mai învederează că intimata debitoare a transmis prin fax concluzii scrise.
Având în vedere că, prin întâmpinarea formulată, intimata debitoare prin lichidator, a invocat excepția netimbrării apelului pentru fiecare din cele trei petite ce fac obiectul contestației și cea a conexității, Curtea pune în discuția apelantului creditor aceste excepții.
Apelantul creditor solicită respingerea excepțiilor.
În privința excepției netimbrării, susține că apelul a fost legal timbrat, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.1, coroborat cu art.23 alin.1 din OUG nr.80/2013, iar în privința excepției conexității, apreciază că aceasta este inadmisibilă.
Curtea respinge excepția netimbrării apelului, apreciind că acesta a fost legal timbrat cu taxă judiciară în valoare de 100 lei, reținând că este vorba de o singură contestație la tabelul definitiv de creanțe, care se timbrează în raport de obiect, iar nu în funcție de argumentele prezentate în susținerea acesteia, nefiind formulate petite distincte în cuprinsul acesteia, toate vizând de fapt aceeași creanță.
În privința excepției conexității, Curtea reține că aceasta reprezintă o critică formulată prin cererea de apel, de către apelant, asupra căreia instanța urmează a se pronunța odată cu apelul.
Nemaifiind formulate alte cereri și invocate alte excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul creditor solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației la tabelul definitiv și înscrierii în tabelul suplimentar de creanțe cu suma rezultată din activarea clauzei penale.
Susține că a încheiat cu debitoarea un contract de prestării servicii, pentru montarea unui acoperiș la imobilul proprietate personală, însă debitoarea nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale. Printr-o sentință irevocabilă, debitoarea a fost obligată să refacă învelitoarea în condiții de calitate, fiind, totodată, autorizat reclamantul să refacă învelitoarea pe cheltuiala pârâtei-debitoare.
Între timp, susține apelantul creditor N. D. N., intimata debitoare . a intrat în procedura insolvenței, de deschiderea procedurii apelantul aflând întâmplător, prin consultarea Buletinului procedurilor de insolvență, nefiind notificat, în acest sens, conform art.61 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Mai susține apelantul creditor că, imediat după ce expertiza întocmită în dosarul civil a stabilit valoarea lucrărilor executate necorespunzător, intimata debitoare a intrat în procedura insolvenței.
Daunele interese solicitate se încadrează, în opinia, în categoria creanțelor prevăzute de art.123 alin.3 din Legea nr.85/2006.
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr.299/2014 din 27 februarie 2014, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de contestatorul N. D. N., în contradictoriu cu intimata . prin lichidator CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic de la Tribunalul M. a reținut că, prin încheierea din 18.04.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ 13, a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva debitoarei . .
De asemenea, a mai reținut că, ulterior, prin sentința nr.838/07.11.2013, în temeiul art. 101-102 din Legea nr.85/2006, a fost respinsă cererea de confirmare a planului de reorganizare, formulată de debitorul . și, în temeiul art. 107 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei.
A mai reținut judecătorul sindic că, în speță, contestatorul N. D. N. a formulat cerere de declarație de creanță suplimentară, solicitând înscrierea în tabelul definitiv consolidat cu suma de 60.581,12 lei, reprezentând suma penalităților calculate potrivit art. 7.1 din contractul de prestări servicii nr.6/18.08.2009, încheiat între părți, precum și suma de 1008 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în dosarul nr._/225/2012, cerere ce a fost respinsă de lichidator și împotriva căreia s-a formulat contestația pendinte.
Judecătorul sindic a avut în vedere dispozițiile art. 3 pct. 18 din Legea 85/2006, potrivit cărora tabelul suplimentar cuprinde toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 41 alin 1 din Legea nr. 85/2006, nicio dobândă, majorare sau penalități de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Ori, în speță, a reținut judecătorul sindic, creanța contestatorului N. D. N. este o creanță anterioară deschiderii procedurii, astfel că a apreciat că toate accesoriile acesteia, calculate potrivit art.7 din contractul încheiat între părți, sunt excluse de la înscrierea în tabelul suplimentar, conform art.3 pct.18 din Legea nr.85/2006, acesta integrând toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului.
A apreciat judecătorul sindic că tot anterioară deschiderii procedurii este și suma de 1008 lei, cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/225/2012, întrucât contestatorul nu a formulat cerere de creanță în termenul stabilit prin încheierea din 18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13, reținându-se că, nefiind o creanță suplimentară, potrivit dispozițiilor legale precizate, nu poate fi înscrisă în tabelul creditorilor constituit împotriva debitoarei ..
Împotriva sentinței pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul M. a declarat apel, în termen legal contestatorul N. D. N..
În motivele de apel, contestatorul N. D. N. a invocat că, se impunea conexarea prezentei cauze cu cererea trimisă prin serviciul poștal și înregistrată la serviciul de registratură al Tribunalului M. la data de 21.11.2013 și înscrierea creanței în cuantum 61.589,12 lei, reprezentând penalități de 60.581,12 lei, calculate conform clauzei penale inserate în art.7.1 din contractul de prestări servicii nr.6/18.18.2009 și cheltuieli de judecată, efectuate în dosarul nr._/225/2012, de 1.008 lei, în tabelul suplimentar de creanțe împotriva debitoarei ., întrucât este o creanță născută în timpul procedurii, ce se înscrie potrivit art.64 pct.6 din Legea nr.85/2006 și se achită conform art.123 alin.5 din aceeași lege.
După prezentarea unui scurt istoric al cauzei, apelantul contestator N. D. N. a mai invocat că, potrivit art.64 alin.3 din Legea nr.85/2006, cererea de admitere a declarației de creanță trebuie făcută, chiar dacă aceasta nu este stabilită printr-un titlu, și că dreptul său la repararea prejudiciului a fost afectat de o condiție suspensivă, respectiv de sentința civilă nr.559 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Dr.Tr.S..
Astfel, apelantul contestator N. D. N. a susținut că numai din momentul pronunțării acestei hotărâri judecătorești, s-a născut dreptul său de a formula cererea de declarație de creanță, la data de 6 august 2013.
Apelantul contestator N. D. N. a mai susținut că, nu a fost de acord cu planul de reorganizare propus, care, de altfel, a fost respins prin sentința nr.838, pronunțată la data de 17.11.2013, debitoarea . intrând în faliment și că din acest moment a fost îndreptățit să solicite daune interese conform clauzei penale inserate în contractul nr.6 încheiat, la data de 18 august 2009, cu debitoarea ., deși, în perioada de observație, aceasta avea fonduri și putea să execute de bună-voie obligația stabilită prin sentința nr. 559 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Dr.Tr.S., aceea de repara acoperișul imobilului.
În opinia apelantului creditor N. D. N., obligația debitoarei ., de reparare a prejudiciului produs, s-a născut după deschiderea procedurii, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.41 din Legea nr.85/2006, ci cele ale art.86 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006. Calculul daunelor interese este dovedit prin expertiza judiciară în dosarul nr._/225/2012, acestea încadrându-se în prevederile art.123 alin.3 din Legea nr.85/2006, astfel că, fiind creanță născută după deschiderea procedurii, plata acesteia se efectuează conform art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, inclusiv creanța de 1.0008 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform sentinței nr.559 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Dr.Tr.S..
O altă critică invocată de apelantul contestator vizează faptul că, potrivit art.189 pct.e Noul Cod de procedură civilă, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu, însă această cerere nu a fost pusă în discuția părților, toate exemplarele interogatoriului aflându-se la dosar, iar intimații nu au depus întâmpinare, ci numai un răspuns la contestație, la data de 27 februarie 2014, cu încălcarea obligației prevăzute de art.196 alin.1 Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, intimații nu a prezentat oral motivele pentru care au solicitat respingerea contestației sale, încălcând principiul oralității.
În scop probator, apelantul creditor N. D. N. a depus înscrisuri: cerere depusă de N. D. N. pentru termenul din 07.12.2013, contestație depusă de N. D. N. pentru termenul din 16.01.2014, la Tribunalul M., în dosarul nr._ 13; extras portal Tribunalul M. – dosar nr._ ; anunț de vânzare făcut de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice M., pentru dosarul de executare nr.6180S/_; cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de . la Tribunalul M. - dosar nr._ 13; listă creditori; tabel definitiv; contract de prestări servicii nr.6/18.08.2009; deviz nr.602/18.08.2009; cerere depusă de N. D. N. la Tribunalul M., în dosarul nr._ 13, pentru termenul din 20.06.2013; încheiere din 27.06.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 13; cerere depusă de contestatorul N. D. N. la Tribunalul M., în dosarul nr._ 13, pentru termenul din 26.09.2013, contestație formulată de N. D. N. la Tribunalul M., în dosarul nr._ 13, pentru termenul din 10.10.2013; notă formulată de N. D. N. la Tribunalul M., în dosarul nr._ 13, pentru termenul din 17.10.2013; sentința nr.694/2013 din 17.10.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 13/a1; raport de expertiză tehnică judiciară, pentru dosarul nr._/225/2012 al Judecătoriei Dr.Tr.S..
La data de 25 aprilie 2014, intimatul lichidator CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, invocând excepția netimbrării și excepția conexității și, pe fond, a susținut că apelul este nefondat, întrucât creanța solicitată a fi înscrisă în tabelul suplimentar, de către apelantul creditor N. D. N., nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.3 pct.18 din Legea nr.85/2006, nefiind o creanță născută în timpul procedurii și nu poate fi achitată, conform art.64 alin.6 din același act normativ, iar, potrivit art.41 din Legea insolvenței, nicio dobândă, majorare sau penalitate nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de prestări serviciu nr.6 încheiat între debitoarea ., în calitate de prestator de servicii și apelantul creditor N. D. N., în calitate de beneficiar, părțile au convenit ca debitoarea să execute o înlocuire a învelitorii cu țiglă „Bramac”, la imobilul proprietatea apelantului creditor, situat în ., cu materialele acestuia, conform devizului nr.602/C/08.2009, termenul de execuție fiind de trei săptămâni, în perioada 24.08._09.
În cuprinsul contractului, părțile au inserat în capitolul 7, art.7.1 și o clauză potrivit căreia, în cazul în care una dintre părți nu-și îndeplinește obligația contractuală și/sau o îndeplinește în mod necorespunzător, se obligă să plătească celeilalte părți penalități în valoare de 0,3% pe zi de întârziere aplicate pentru prestator, la contravaloarea diferențelor de lucrări nefinalizate, în termenul din contract, când vina îi aparține în exclusivitate.
Ulterior, contestatorul N. D. N., invocând deficiențe în executarea lucrării, a solicita, prin cererea promovată la Judecătoria Dr.Tr.S., ce a făcut obiectul dosarului nr._/225/2012, obligarea debitoarei să refacă învelitorile în condițiile de calitate cerute de instrucțiunile Bramac și normativele EP 069-02 și C56/1985 sau să-l autorizeze pe acesta să refacă acoperișul la imobil, pe cheltuiala debitoarei.
Prin sentința nr.559, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., la data de 21.05.2013, cererea contestatorului N. D. N. a fost admisă, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă la data de 24.07.2013.
Anterior promovării hotărârii judecătorești invocate, la cererea debitoarei ., judecătorul sindic de la Tribunalul M. a deschis procedura generală a insolvenței, prin încheierea din data de 18.04.2013 și, ulterior, prin sentința nr.838, pronunțată la data de 17.11.2013, a fost respinsă cererea de confirmare a planului de reorganizare formulată de debitoarea . și s-a dispus începerea procedurii falimentului.
Inițial, prin cererea depusă la data de 05.09.2013, creditorul N. D. N. a solicitat administratorului judiciar executarea sentinței nr.559 din 21.05.2013 a Judecătoriei Dr.Tr.S. și refacerea învelitorii imobilului, astfel cum s-a dispus prin hotărârea judecătorească, cerere reiterată și în ședința publică din 17.10.2013.
Ulterior, prin cererea promovată la data de 21.11.2013, astfel cum a fost precizată la data de 30.12.2013, creditorul N. D. N. a contestat tabelul definitiv de creanțe și a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar de creanțe a creanței în cuantum de 61.589,12 lei, reprezentând 60.581,12 lei penalități de întârziere, calculate conform clauzei inserate în art.7.1 din contractul de prestări servicii nr.6/18.18.2009 și suma de 1.008 lei, cheltuieli de judecată în dosarul nr._/225/2012.
Conform art.3 pct.18 din Legea nr.85/2006, tabelul suplimentar cuprinde toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora. În tabel vor fi menționate atât suma solicitată de către creditor, cât și suma acceptată și rangul de preferință.
Curtea constată că, în speță, concluzia judecătorului sindic este corectă, întrucât creanța, în cuantum de 61.589,12 lei, pe care contestatorul N. D. N. solicită să fie înscrisă în tabelul suplimentar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de norma legală invocată, deoarece această creanță nu este născută după data deschiderii procedurii generale a insolvenței debitoarei . și până la data începerii procedurii falimentului.
Într-adevăr, prin clauza prevăzută în contractul de prestări servicii nr.6/18.08.2009, la art.7.1, părțile au determinat anticipat prejudiciul pe care l-ar suferi creditorul, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Această clauză este o modalitate de evaluare convențională a întinderii prejudiciului, în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligației, iar creditorul este îndreptățit să ceară fie îndeplinirea obligației principale, fie rezoluțiunea sau rezilierea, după caz, cu obligarea la plata de despăgubiri constând în executarea clauzei privind penalitățile.
Această posibilitate de alegere există pentru creditor numai după ce obligația principală, deși a devenit exigibilă, nu a fost executată sau a fost executată necorespunzător de către debitor.
După acest moment, creditorul nu mai are acest drept de opțiune.
Curtea constată că, în speță, contestatorul N. D. N., în calitate de creditor al obligației neexecutate, prin cererea promovată la Judecătoria Dr.Tr.S., ce a făcut obiectul dosarului nr._/225/2012, și-a exercitat acest drept de opțiune, solicitând executarea în natură a obligației, ca pârâta . să refacă învelitorile la imobilul proprietatea sa sau să îl autorizeze pe acesta să refacă acoperișul, pe cheltuiala pârâtei, cerere admisă prin sentința nr.559, pronunțată la data de 21.05.2013.
În aceste condiții, contestatorul N. D. N. nu mai are drept de opțiune și nu poate solicita îndeplinirea clauzei privind obligarea debitoarei . la plata penalităților de întârziere, drept despăgubiri, ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit pentru executarea necorespunzătoare a lucrării de refacere a acoperișului imobilului proprietatea sa.
De asemenea, Curtea constată că sunt nefondate criticile apelantului contestator, ce vizează faptul că dreptul său de a solicita despăgubiri, constând în îndeplinirea clauzei privind obligarea debitoarei . la plata penalităților de întârziere, a fost afectat de o condiție suspensivă, respectiv de pronunțarea sentinței nr.559 din 21.05.2013, întrucât contractul de prestări servicii nr.6/18.08.2009 este un act juridic încheiat pur și simplu, fără a fi afectat de vreo modalitate, în care părțile și-au stabilit obligațiile reciproce încă de la data încheierii lui.
Condiția, ca modalitate a actului juridic, este un eveniment viitor și nesigur ca realizare, de care depinde însăși existența, respectiv nașterea și stingerea actului juridic. Condiția suspensivă este cea de cărei îndeplinire depinde chiar nașterea drepturilor și a obligațiilor.
În speță, Curtea constată că obligația debitoarei . de a repara acoperișul imobilului proprietatea contestatorului N. D. N. s-a născut pur și simplu la data încheierii contractului de prestări servicii nr.6/18.08.2009, neafectată de vreo condiție suspensivă, iar faptul că, ulterior, aceasta nu a fost executată corespunzător nu poate transforma natura juridică a obligației.
Apelantul contestator N. D. N. a avut cunoștință de faptul că debitoarea . și-a executat necorespunzător obligația contractuală încă de la data promovării cererii, ce a făcut obiectul dosarului nr._/225/2012 al Judecătoriei Dr.Tr.S., astfel că dreptul său de a solicita îndeplinirea clauzei, privind obligarea debitoarei . la plata penalităților de întârziere, s-a născut chiar din acel moment, iar nu după data deschiderii procedurii insolvenței, cum, în mod nefondat, a susținut acesta.
Astfel cum s-a relevat, apelantul contestator a optat pentru obligarea debitoarei . de a executa în natură obligația de reparare a acoperișului, iar nu pentru obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere.
În plus, Curtea constată că, potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006, nicio penalitate nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii, astfel cum, în mod corect, a reținut judecătorul sindic, iar dispozițiile art.86 alin.1 și 2 din aceeași lege nu sunt incidente, întrucât reglementează situația contractelor încheiate de debitoare, aflate în derulare, iar, în speță, contractul de prestări servicii nr.6/18.08.2009 este ajuns la termen la data de 14.09.2009.
De asemenea, și cheltuielile de judecată efectuate de apelantul creditor N. D. N. în dosarul nr._/225/2012 al Judecătoriei Dr.Tr.S., în cuantum de 1.008 lei, constituie tot creanță născută anterior deschiderii procedurii insolvenței debitoarei ., pe care apelantul creditor o putea solicita, în termenul legal, pentru formularea cererii de declarație de creanță, stabilit prin încheierea din 18.04.2013, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Curtea constată că sunt nefondate și criticile referitoare la încălcarea principiului oralității, prevăzut de art.15 Noul Cod procedură civilă.
Oralitatea dezbaterilor permite părților să-și prezinte susținerile și apărările, însă modul de expunere și întinderea acestora este o opțiune ce aparține, în mod exclusiv, părților și nu exclude dreptul acestora de a le sintetiza și de a le dezvolta, pe larg, în concluzii scrise.
Modalitatea de expunere a concluziilor orale este la latitudinea și aprecierea părților, instanța de judecată neputând impune acestora o anumită întindere ori conținut.
De asemenea, Curtea constată că sunt nefondate și criticile, ce vizează încălcarea dispozițiilor art.189 pct.e și art.196 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, întrucât dispozițiile legale invocate reglementează dreptul părții de a cere despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare și, respectiv, sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată, în cazul în care aceasta nu îndeplinește cerințele legale, ce nu sunt incidente în cauză.
Curtea constată că este nefondată și critica apelantului creditor N. D. N., ce vizează administrarea de probe, întrucât soluționarea contestației la tebelul definitiv de creanțe și a cererii de înscriere în tabelul suplimentar, viza dezlegarea asupra unei probleme de drept, și anume caracterul creanței - creanță născută anterior deschiderii procedurii insolvenței sau creanță născută în timpul procedurii -, iar nu rezolvarea unei situații de fapt, pentru a fi necesară administrarea de probatorii.
În ceea ce privește critica ce vizează conexarea prezentei cauze cu cererea trimisă prin serviciul poștal și înregistrată la serviciul de registratură al Tribunalului M. la data de 21.11.2013, Curtea constată că este nefondată, întrucât, atât această cerere, cât și precizarea ulterioară, din 30.12.2013, există în dosar, iar judecătorul sindic, în considerentele expuse, a avut în vedere ambele cereri la pronunțarea sentinței apelate.
Având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea constată că apelul este nefundat și, în temeiul art.480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de creditorul N. D. N., domiciliat în București, sector 6, Prelungirea G. nr.14, ., . nr.299/2014 din 27 februarie 2014, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin lichidator CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL, cu sediul în Hinova, ., M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, N. O. | Judecător, L. G. | |
Grefier, M. C. |
red.jud.NO/ex.2
jud.fond C.D.B.
tehnored.MC/26.06.2014
M.C. 27 Mai 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 725/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 543/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
