Procedura insolvenţei. Sentința nr. 490/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 490/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 17261/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 290/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Președinte D. L.
Judecător N. O.
Grefier A. C. F.
Pe rol, judecarea apelului formulat de către creditoarea . TIMIȘOARA împotriva sentinței nr.490/2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția a II-a Civilă, la data de 12 martie 2014, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . GHINDENI și intimatul intervenient . C., având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare:
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.490/2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția a-II- a Civilă, la data de 12 martie 2014, în dosarul nr._, s-a admis exceptia netimbrarii cererii de interventie în interes propriu formulata de intervenienta . C. și a fost anulată cererea de interventie în interes propriu ca netimbrată. S-a respins exceptia tardivitatii contestatiei formulata de catre debitoarea . GHINDENI și a fost admisă contestatia debitoarei. Au fost respinse cererile pentru deschiderea procedurii insolventei formulate de creditoarele . si . .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce privește exceptia tardivitatii contestatiei debitoarei, invocata de creditoarea ., că, potrivit dispozitiilor art. 33 alin. 2 din Legea 85/2006, în termen de 10 zile de la primirea cererii creditoarei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască starea de insolvență. S-a constatat că cererea creditoarei a fost comunicata debitoarei la data de 08.01.2014, iar aceasta a formulat și inregistrat contestația la data de 15.01.2014.
F. de cele expuse mai sus, s-a reținut că debitoarea a formulat contestația prevazută de art. 33 alin. 2 din Legea 85/2006 în interiorul termenului de 10 zile, motiv pentru care s-a respins exceptia tardivității contestatiei ca neintemeiată.
Pe fond, având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 6 și art. 149 din Legea 85/2006, dat fiind faptul că în cuprinsul legii speciale nu există nicio definiție expresă a noțiunii de creanță certă, lichidă si exigibilă, iar dispozitiile acestei legi se completează, în masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, instanta s-a raportat la prevederile art. 662 alin. 2, 3 și 4 Ncpc., reținând din economia acestui text, că o creanță îndeplinește condiția de a fi certă și lichidă doar dacă este constatată printr-un titlu executoriu.
În condițiile în care, din analizarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, s-a constatat că . nu are un titlu executoriu care să constate existența creanței, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, raportat la dispozițiile art. 662 NCPC, respectiv a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 zile.
Pentru aceleași argumente, instanta a considerat că nici în ceea ce privește cererea creditoarei . nu sunt indeplinite cerințele art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neavând un titlu executoriu care sa constate existența creanței.
În plus fata de argumentele mai sus indicate, în ceea ce priveste cererea creditoarei ., instanta a constatat că aceasta a invocat un contract de fideiusiune ca și titlu, contract care s-a apreciat că nu constituie însă titlu executoriu, nefiind încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 101 al Legii nr. 36/1995 rep. sau ale art.120 din O.U.G. nr.99/2006.
Împotriva sentinței a declarat apel creditoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a precizat că instanța de fond a admis în mod greșit contestația debitoarei și a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, pe motiv că nu deține un titlu executoriu și că, raportat la dispoz. ar. 3 pct.6 din Legea nr.85/2006, nu îndeplinește condiția de a deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul dispoz. art.662 alin.2,3 și 4 din NCPC.
A menționat că instanța s-a aflat într-o gravă eroare de drept în condițiile în care a înțeles să invoce într-o procedură guvernată de Legea nr.85/2006 dispozițiile speciale existente în Noul Cod de Procedură Civilă, referitoare strict la procedura executării silite. A susținut că: este exclus ca în procedura insolvenței să aibă directă aplicare aceste dispoziții speciale prevăzute pentru o altă procedură și că în cadrul procedurii insolvenței există dispoziții legale care definesc noțiunea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ( art. 3 pct.6, coroborate cu dispoz. art.31 din Legea nr.85/2006), care nu prevăd condiția deținerii de către creditor a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care să rezulte dintr-un titlu executoriu. A făcut referire la procedura somației de plată, prevăzută de art.1013 NCPC, care, deși prevede existența caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, nu condiționează acest caracter de existența titlului executoriu și a invocat, în același sens, dispoz. art.691 din NCPC.
În continuarea motivării, apelanta a mai susținut că, prin condiționarea deschiderii procedurii insolvenței de existența unui titlu executoriu, se reduc în mod nejustificat și nelegal șansele unui creditor de a-și recupera în timp util creanțele și a arătat că motivarea instanței de fond este formală și contrară practicii altor instanțe.
A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței nr.490/12.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D. și trimiterea cauzei către judecătorul sindic pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului ..
Examinând sentința apelată, în raport de motivele de apel formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea constată că apelul este nefondat, date fiind considerentele ce succed:
Art.3 pct.6 teza I din Legea nr.85/2006, definește creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, iar art. 31 din același act normativ reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererile creditorilor îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
Din observarea celor două texte legale invocate de apelantă se constată că, astfel cum susține aceasta, nu prevăd expres condiția deținerii unei creanțe certe, lichide și exigibile constatată printr-un titlu executoriu, însă nici nu conțin o definiție a creanței certe, lichide exigibile. Tocmai lipsa din Legea insolvenței a acestei definiții a determinat instanța să se raporteze la prevederile art.662 din NCPC, având în vedere, în mod corect, dispoz. art.149 din Legea nr.85/2006, conform cărora, dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității, cu cele ale Codului de procedură civilă.
Cum procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 constituie o procedură colectivă de executare silită, există compatibilitate între legea ce reglemntează această procedură și dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, ce reglementează executarea silită pe calea dreptului comun, astfel încât criticile apelantei ce vizează acest aspect nu pot fi primite. Odată cu înregistrarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, nu mai suntem în prezența unei proceduri ordinare, care să aibă în vedere facturi fiscale, ci într-o procedura execuțională, ce are la bază un titlu executoriu.
Potrivit dispozițiilor art.662 din NCPC, creanța este certă, când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu (alin. 2); este lichidă, când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui (alin. 3) și este exigibilă, dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată, iar în conformitate cu prevederile art.632 alin.2 din NCPC, constituie titluri executorii hotărârile executorii, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Cum corect a reținut judecătorul sindic, apelanta nu are calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, cu semnificația dată acestei expresii prin art 3 pct.6 din Legea insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art.662 din NCPC, creanța sa nu este certă, existența sa neîndoielnicănerezultând dintr-un titlu executoriu.
În România jurisprudenta nu constituie un izvor de drept, astfel încât faptul că alte instanțe au dat o altă interpretare dispozițiilor legale menționate anterior, nu poate obliga instanța să dea aceeași interpretare în prezenta cauză.
Date fiind considerentele menționate anterior, în temeiul art.480 alin 1 NCPC, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respine ca nefondat apelul formulat de către creditoarea . împotriva sentinței nr.490/2014 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Comercială și C. Administrativ la data de 12 martie 2014, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . și intimatul intervenient ., având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014.
Președinte, D. L. | Judecător, N. O. | |
Grefier, A. C. F. |
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 855/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 238/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
