Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Sentința nr. 450/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 450/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 9617/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 772/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C.-S.
Judecător C. T.
Judecător L. P.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de . Iași împotriva sentinței civile nr. 450 din 06 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind B. C. E., având ca obiect acțiune în anularea hotărârii A..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 29 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 5 iunie 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 15 octombrie 2012 B. C. – E. a chemat în judecată S.C. Construcții H. S.A., cu sediu în Iași, pentru a se dispune anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor (AGOA) societății nr. 2/03.08.2012 și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, în esență, reclamanta a arătat că are calitate de asociat și deține un pachet de acțiuni de peste 5% din capitalul social, că a cerut completarea ordinii de zi în termen. Se arată că hotărârea contestată încalcă dispozițiile imperative ale art. 117 ind.1 din Legea nr. 31/1990 ce nu permit consiliului de administrație să cenzureze introducerea de noi puncte pe ordinea de zi.
Prin întâmpinare societatea – pârâtă a arătat că reclamanta are calitatea și de membru al Consiliului de administrație ce primează celei de acționar și, care nu a înțeles să-și îndeplinească mandatul cu loialitate și în interesul societății conform art. 144 ind.1 pct.4 și art. 153 ind.3 din Legea nr. 31/1990, lipsind de la ședințele consiliului și adunările generale.
Se susține că hotărârea nu poate fi sancționată cu nulitatea întrucât nu s-au încălcat dispoziții legale imperative în desfășurarea AGOA, ordinea de zi s-a completat cu cele două puncte publicate pentru întregirea ordinii de zi ce intră în competența adunării. Situațiile financiare a societății și . Iași au fost prezentate în ședința AGOA din 27.04.2012 la care nu a participat reclamanta.
Pârâta invocă art. 119 alin.(1) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora administratorii pot refuza înscrierea unor puncte pe ordine de zi, dacă nu sunt de competența AGOA.
În aplicarea art. 17 și 18 din Statut Consiliul de administrație, al cărei membră este reclamanta, are competența de a organiza adunarea generală a acționarilor și implementarea hotărârii acesteia, astfel că aceasta nu are calitate procesuală activă și nici interes legitim.
Tribunalul Iași, Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 450 din 06.03.2013 admite acțiunea formulată de reclamantă. Anulează Hotărârea nr. 2/03.08.2012 a AGOA acționarilor ., obligând pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2039,3 lei.
Pentru a pronunța hotărârea prima instanță a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 03.08.2012 s-a desfășurat la sediul societății pârâte, Adunarea Generale Ordinare a Acționarilor, având următoarea ordine de zi:
1. Aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli recalculat, aferent anului 2012 .
2. Prezentare și situației financiare ale sucursalelor . Iași și din străinătate .
3 . Prezentarea și aprobarea evidenței cu sumele primite de membrii Consiliului de Administrație sub formă de salarii, îndemnizații, prime, respectiv cu beneficiile, avantajele de care au beneficiat (telefon mobil, autoturism, etc.) defalcate pentru fiecare administrator în parte, în perioada 2009-2012 .
4. Confirmarea administratorului provizoriu sau alegerea unui membru în Consiliul de Administrație.
5. Aprobarea datei de 15.08.2012, ca dată de înregistrare .
6. Împuternicirea Președintelui Consiliului de Administrație pentru semnarea documentelor aprobate în Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor, precum și împuternicirea d-lui F. A., consilier juridic, pentru efectuarea formalităților necesare înregistrării hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor la Oficiul Registrului Comerțului.
Ședința Adunării Generale Ordinare a Acționarilor a fost convocată de către Consiliul de Administrație al societății, în ședința din data de 22.06.2012, ca urmare a atribuțiilor ce revin acestui organ de conducere, conform art. 14 din actul constitutiv, respectiv art. 117 din Legea nr. 31/1990, având inițial un sigur punct pe ordinea de zi, respectiv: Confirmarea administratorului provizoriu sau alegerea unui membru în Consiliul de Administrație
Convocarea adunării a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 2445/29.06.2012. Reclamanta este deținătoarea unui pachet de acțiuni de peste 5 % din capitalul social, în temeiul dispozițiilor art. 117 ind. 1 alin. din Legea nr. 31/1990, precum și a dispozițiilor art. 14 alin. 11 din actul constitutiv al societății, a solicitat completarea ordinii de zi cu următoarele puncte:
1. Prezentarea si analiza situațiilor financiare ale .- societate la care . SA este asociat unic-bilanț contabil, cont de profit si de pierderi aferent anului 2011.
2. Prezentarea si analiza situațiilor financiare ale . SRL, societate la care . lași este asociat majoritar-bilanț contabil, cont de profit si de pierderi aferent anului 2011.
Prin adresa nr. 2558/19.07.2012 i s-a solicitat însă ca în măsura in care apreciază ca aceste puncte sunt totuși de competenta A., sa justifice necesitatea introducerii acestora, in conformitate cu prevederile art. 7 din Regulamentul nr. 6/2009, privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor in cadrul Adunărilor Generale ale societăților comerciale. Articolul 7 din Regulamentul nr. 6/2009 impune ca in măsura in care un acționar ce deține peste 5% din capitalul social solicita completarea ordinii de zi trebuie sa prezinte o justificare pentru fiecare punct solicitat a fi discutat. Parata din prezenta cauza a dorit o justificare doar pentru discuțiile referitoare la cele doua societăți, la care deține interese de participare, in procent de 100% - ., 85% - . SRL. Reclamanta cu solicitarea de completare a ordinii de zi, reformulează cele doua puncte si justifică punctual pe fiecare dintre acestea, in termen legal, la data de 23.07.2012 și a trimis solicitarea de completare a convocatorului prin fax și email. Pârâta i-a comunicat o nouă adresă prin care respinge cererea de completare a ordinii d e zi, de această dată cu o altă motivare, respectiv că cererea nu a fost înregistrată în termenul impus de art. 117 ind. 1 alin. 3 din Legea 31/1990, astfel încât să permită publicarea noului convocator cu cel puțin zece zile înainte de data adunării generale.
În considerentele sentinței prima instanță citează și interpretează art. 117 ind.1 din Legea nr. 31/1990 reținând că legea nu limitează în nici un fel conținutul propunerilor făcute de acționari pentru ordinea de zi, astfel că nici interpretul nu trebuie să distingă.
Constată tribunalul că acționarii pot propune orice noi puncte care reprezintă interes pentru o parte din ei, chiar dacă sunt în contradicție cu cele deja propuse de directorat/administratori, urmând ca adunarea generală să decidă rezolvarea lor. Soluția se impune, se arată în considerentele hotărârii, deoarece în aceeași ședință pot fi dezbătute și a se vota cu respectarea condițiilor de cvorum și vot specifice subiecte ce țin de competența AGOA cât AGEA (art. 110/Legea nr. 110/Legea nr. 31/1990). Dreptul de a solicita completarea ordinii de zi poate fi exercitat separat de participarea la ședință, fiind înlăturată apărarea intimaților sub aceste aspecte.
Reține tribunalul că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege constând în deținerea cotei minime de capital de 5% de acționar și comunicarea în termen de 15 zile de la data publicării convocării AGOA, pentru a se completa ordinea de zi. În cazul în care noile propuneri privesc aspecte care nu sunt competența adunării generale – se arată în considerentele hotărârii – administratorii nu pot refuza introducerea pe ordinea de zi și publicarea prin decizie unilaterală.
Competența revine instanței de judecată prin exercitarea căii de atac împotriva hotărârii A. administratori/directori fie de acționari conform art. 1312 din Legea nr. 31/1990.
În recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iași societatea reprezentată de director a încadrat motivele în art. 304 pct.9, art. 115 Cod procedură civilă, art. 119 din Legea nr. 31/1990.
În expunerea motivelor de recurs sunt reluate apărările din întâmpinare, redată situația de fapt cu privire la conduita reclamantei în raportul cu societatea, faptul că nu s-a implicat în activitatea acesteia, fiind formulate următoarele critici:
- art. 119 din Legea nr. 31/1990 redă procedura de urmat în cazul nu se dă curs unor solicitări legitime de înscriere pe ordinea de zi a unor probleme, prin convocarea altei ședințe. În caz de refuz instanța este aceea ce poate autoriza convocarea cu puncte de pe ordinea de zi ce intră în sfera atribuțiilor A.. Hotărârea adoptată nu este nulă, nefiind încălcată dispoziții imperative legale în desfășurarea A.;
- acțiunea reclamantei trebuie respinsă întrucât motivele invocate sunt neîntemeiate, sancțiunea nu este nulitatea pentru neincluderea pe ordinea de zi a solicitărilor ci devin aplicabile dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 doar dacă se solicită completarea ordinii de zi cu probleme ce necesită aprobarea A.. Statutul societății prin art. 17 și 18 stabilește competența Consiliului de Administrație de a organiza adunarea generală a acționarilor și implementarea hotărârilor acesteia, reclamanta fiind membru al acesteia nu are calitatea procesuală activă în contestarea modului de organizare (art. 18 alin.2 lit. m din Legea nr. 31/1990).
- o altă critică vizează aprecierea greșită de prima instanță a faptului că acționarii pot înscrie pe ordinea de zi și pot adopta Hotărâri cu privire la orice aspect doresc și numai instanța poate cenzura ordinea de zi a unei societăți comerciale
În dezvoltarea motivelor de recurs sunt făcute aprecieri cu privire la mandatul dat reprezentantului reclamantei data 4 mai 2012 înainte de luarea hotărârii de convocare luată în luna iunie, nefiind posibilă mandatare completării convocatorului înainte de publicare.
Se arată că la cererea reclamantei sau introdus două puncte pe ordinea de zi, celelalte vizează aprobarea situației financiare a altor două societăți comerciale la care reclamanta este acționar pentru care există alte organe, iar reformularea cererii nu a avut loc în termenul legal, de cel puțin 10 zile pentru publicare.
Recurenta invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil ce impunea instanței să analize obligațiile reclamantei prin prisma art. 213 cod civil ce îi impunea să acționeze în interesul social al entității pe care o administrează, aceasta nerealizând mici un fals. Datele financiare ale celor două entități comerciale afiliatei pârâtei au fost publicate în conformitate cu legea, după ce au fost publicate de A., și chiar dacă ar fi fost depusă în termen cererea, aprobarea situațiilor financiare a acestora trebuiau cenzurate prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează competența A..
S-au invocat și dificultățile de comunicare ale societății cu reclamanta ce nu se află în țară și nu a răspuns la convocările transmise.
Prin întâmpinare reclamanta – intimată sintetizează motivele de recurs și răspunde punctual la criticile formulate, redând în cuprinsul cererii derularea raportului cu societatea, modalitatea în care a solicitat completarea ordinii de zi și a reformulat punctele, precizând că cererea a fost formulată în termen, iar A. are competență sub acest aspect, mandatul reprezentantului său a fost legal. Susține că recurenta face confuzie între art. 117 ind.1 ce vizează o adunare legal convocată și art. 119 din Legea nr. 31/1990, ce vizează o altă situație în care consiliul de administrație refuză convocarea adunării.
Calitatea procesuală activă a reclamantei este dată de calitatea de acționar și dreptul conferit de Legea nr. 31/1990 de a ataca o hotărâre neconformă cu legea, toți acționarii sunt interesați de a cunoaște profitabilitatea investiției lor în cele două societăți, . și . sa de membru al Consiliului de administrație și acționar impune doar incompatibilitatea de a nu ataca hotărârile privitoare la revocarea din funcție.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței are corespondent în probele administrate.
În limitele investirii prin cererea de chemare în judecată tribunalul a stabilit cadrul procesual, părți, obiect, temei de drept, ce îl constituie legea specială și a soluționat cererea, hotărârea atacată cuprinzând motivele de fapt și drept ce i-au format convingerea în darea soluției și pentru care s-au înlăturat apărările părților (art. 261 Cod procedură civilă).
Prin încheierea din 23.01.2013 prima instanță a respins excepția tardivității cererii de chemare în judecată.
Aspectele invocate în cererea de recurs privind aducerea la îndeplinire a atribuțiilor ca membru în Consiliul de administrare, a imposibilității de comunicarea părților cât și efectele conduitei reclamantei ce are această calitate în raport cu societatea, nu au ca efect încetarea drepturilor și obligațiilor ce-i revin în calitate de asociat și a procentului din capitalul social deținut. În condițiile legii și conform actului constitutiv al societății disfuncționalitățile din activitatea reclamantei pot fi soluționate prin alte modalități.
În conformitate cu art. 117 ind.1 alin.1 din Legea nr. 31/1990 au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi unul sau mai mulți acționari, reprezentând individual sau împreună cel puțin 5% din capitalul social, condiție îndeplinită de reclamantă. Legiuitorul nu face nici o distincție între „asociatul” membrul al consiliului de administrație, ce are ca organism competența de a convoca adunarea generală (art. 117) și cel care nu îndeplinește nici o funcție în organele de conducere ale societății. De asemenea nu impune ca punctele introduse să facă parte din cele obligatorii conform art. 111 alin.2 lit. a-f sau printr-o altă dispoziție, ori, altor legi speciale date în competența AGOA.
În alin. (2) și (3) art. 11711 din Legea societăților stabilește reguli de procedură, solicitarea se consemnează în cererea ce se adresează Consiliului de administrație cu cel puțin 15 zile de la publicarea convocării, în vederea publicării și aducerii la cunoștință celorlalți acționari (alin.2). Totodată obligația de a se publica ordinea de zi completată cu punctele propuse de acționari, cu cel puțin 10 zile înaintea adunării generale – deci dovada termenului și modalitatea calculării – la data menționată în convocatorul inițial.
Constatarea tribunalului că cererea a fost formulată în termen, de acționarul ce îndeplinea condiția cotei din capitalul social impusă de lege (5%), iar comitetul creditorilor nu are competența de a cenzura introducerea noilor puncte pe ordinea de zi este corectă și impusă de norma citată. Condițiile fiind stabilite prin lege, termenele respectate de acționar, orice încălcare se sancționează cu nulitatea actelor adoptate.
Corespondența între părți, cu privire la reformularea „punctelor noi”, în situația în care comitetul creditorilor nu are dreptul de a stabili dacă acestea sunt de competența AGOA ci doar de a le verifica sub aspectul termenului de formulare pentru publicare nu înlătură sancțiunea nulității prin invocarea tardivității.
Curtea reține că pentru a fi introduse puncte noi în convocare acestea trebuie să privească activitatea societății așa cum este stabilit prin actul constitutiv, legea cadru nr. 31/1990, ori în alte acte normative în raporturile cu terți și acționari, condiție îndeplinită
Se constată că reglementarea din art. 117 aind.1 și art. 119 din Legea nr,. 31/1990 au ca obiect situații diferite. Introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi vizează o adunare generală convocată cu o anumită ordine de zi.
De regulă, adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mul 5 luni de la încheierea exercițiului financiar (art. 111 alin.1 din Legea nr. 31/1990). Prin art. 119 alin.(1) legea a instituit excepția convocării adunării generale la cererea acționarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiile adunării. Numai în acest caz consiliul de administrație va stabili dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în competența adunării generale și va admite sau respinge cererea, după caz. Respingerea cererii este supusă controlului instanței de judecată, care va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea, aprobând prin încheiere ordinea de zi, data ținerii adunării generale cu referire la art. 123 alin.(2) din lege și dintre acționari persoana care va prezida. Împrejurarea că cererea se adresează Consiliului de administrație de acționari ce dețin 5% din capitalul social – elemente comune din cele două articole – în speță, nu face incidente dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1991, pentru considerentele expuse. Completarea ordinii de zi publicată și convocarea unei adunări generale la o altă dată ulterioară, cu o ordine de zi impusă de acționari sunt atribuții distincte pentru consiliul de administrație, supusă unor reguli proprii pentru fiecare activitate și modalitate de control judiciar. În primul caz al acțiunii în nulitate (art. 11711, cu referire la art. 132 din Legea nr. 31/1990) și în cel de al doilea caz al autorizării (art. 119 alin.3 din lege).
Curtea reține că tribunalul a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale în materie ce reglementează convocarea și desfășurarea adunărilor generale a acționarilor, cererea pentru completarea ordinei de zi a fost formulată de acționar și nu de reprezentantul ales, criticile formulate nefiind întemeiate.
Cerea de cheltuieli de judecată formulată de intimată în recurs s-a probat cu înscrisuri și este întemeiată conform art. 374 Cod procedură civilă, urmând a fi admisă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Construcții H.” SA Iași, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 450/6.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II a civilă și contencios administrativ, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.06.2013.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. T. | Judecător, L. P. |
Grefier, I. P. |
Red. C.S.V.
Tehnored. P.I.
2 ex. – 4.07.2013
Tribunalul Iași – D. I.
| ← Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Sentința nr. 487/2013.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
