Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 324/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 324/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 2890/89/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 303/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier C. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de G. L. E. împotriva sentinței civile nr. 324/F din 15.05.2012 pronunțată de Tribunalul V., lichidator fiind S. S. V. - în calitate de lichidator pentru societatea debitoare . V., intimată fiind . V. - prin lichidator judiciar S. S. V., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile în recursul de față au avut în ședința publică din data de 25.02.2013 susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru ca apărătorul recurentei să aibă posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea de apel,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 324/F din 15 mai 2012, Tribunalul V. – judecător sindic a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar S. S. V. împotriva administratorului debitorului în faliment . V., G. L. E. domiciliat în V., ., ., județul V. și în consecință:
A fost obligat pârâtul în calitate de fost administrator statutar al debitoarei în faliment la plata către aceasta a sumei de 51.052,70 lei, pasivul neacoperit al societății.
S-a încuviințat executarea sumei de mai sus după închiderea procedurii prin executorul judecătoresc și repartizarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 din legea insolvenței, în baza unui tabel definitiv consolidat pus la dispoziția executorului de lichidatorul judiciar reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea lichidatorului judiciar reclamant privind antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori statutari este întemeiată.
Art. 138 din legea insolvenței prevede că în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele prevăzute la lit. a-g din articolul sus-arătat.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că lichidatorul judiciar reclamant a probat că pârâta este persoana vinovată de ajungerea societății în stare de faliment, faptele săvârșite de acesta fiind prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Se constată că pârâta a dovedit o atitudine păgubitoare pentru creditorii societății,constând în folosirea bunurilor sau banilor societății în folosul propriu sau al unei alte persoane și au deturnat și ascuns o parte din activ prin ridicarea de sume de bani din casieria societății precum însușirea bunurilor acesteia, câtă vreme ele existau scriptic dar faptic nu au putut fi identificate pentru a fi valorificate.
Potrivit art. 998 - 999 cod civil prin care omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa, pârâtul urmează să fie obligat la repararea prejudiciului către creditori prin ajungerea societății în stare de insolvență și lipsa sumelor necesare pentru plata obligațiilor exigibile către aceștia, ca rezultat al faptelor ilicite arătate mai sus, vinovăția pârâtului constând în fapta culpabilă a acestuia că a folosit bunurile sau banii societății în folosul propriu sau al unei alte persoane, și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Vinovăția pârâților este dedusă din comportamentul acesteia, arătat mai sus, constatându-se astfel întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu care este evident și rezultă din creanța înscrisă la masa credală și care nu poate fi acoperită motivat de faptul că pârâții nu au întreprins demersurile legale pentru a-și recupera eventualele creanțe, vinovăția pârâților fiind aceea că, în calitatea de administratori statutari al societății debitoare aveau obligația de a desfășura o activitate în interesul societății și pentru bunul mers al acesteia și nu activități care să prejudicieze atât debitorul cât și creditorii acestuia.
Prin lăsarea de către pârâtă a debitoarei fără posibilitatea de a plăti creditorii deși aveau această posibilitate și cauzând implicit un prejudiciu acestora, rezultă ca vădită intenția directă și vinovăția cu care faptele au fost săvârșite, întrucât pârâta nu poate invoca în apărare necunoașterea dispozițiilor legale referitoare la organizarea și conducerea contabilității societății, ori cele referitoare la reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice realizate.
Faptele ilicite prevăzută la art. 138 alin.1 lit. a, din Legea nr.85/2006 reținute în sarcina pârâtei au cauzat ajungerea debitorului în insolvență și implicit prejudicierea creditorilor care se află în situația neobținerii plății creanțelor în limite normale, la scadență și integral, și nerecuperării acestora datorită lipsei activului debitorului.
Față de situația de fapt reținută în sarcina pârâților în cauză, s-a constatat că aceștia se fac vinovați de starea de insolvență a debitoarei, urmând să fie obligați în solidar să suporte din averea personală pasivul debitoarei în limita sumei de 31.685 lei reprezentând creanțe înscrise la masa credală și nerecuperate din procedură.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta G. L., arătând că a fost chemată în judecată și s-a pronunțat o hotărâre cu privire la o persoană care nu există, G. L. E.. Ea se numește G. L., iar fiica sa este G. E..
Mai susține că există contradicție între dispozitiv și considerente, cu referire la suma de achitat, precum și la obligația de plată impusă. În considerente suma este de 31.685 lei, pe când în dispozitiv aceasta are un cuantum de 51.052,70 lei.
Prin considerente s-a instituit o obligație solidară a pârâților, iar prin dispozitiv doar o obligație personală, dar nici măcar nu a existat un al doilea pârât.
Recurenta învederează că hotărârea este nemotivată, fiind evident că aparține unei alte cauze. Aprecierile de principiu, invocarea unor texte de lege, deși corecte, nu sunt suficiente pentru motivarea unei hotărâri în lipsa unor considerente concrete, la obiect, într-o cauză dedusă judecații. Confirmarea lipsei motivării o aduce confuzia și contradicția legată de părțile procesului, hotărârea referindu-se la pârâți, obligați la plata, în solidar, a unei alte sume decât cea solicitată de către lichidator.
Recurenta învederează că hotărârea este nelegală întrucât vine în contradicție cu art. 138, care instituie doar o plată parțială din pasiv și nu în integralitate. Pasivul stabilit a fost de 51.052,70 lei, aceasta fiind și suma la care a fost obligată. O persoană poate răspunde doar pentru fapta și pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, nu pentru întreg pasivul societății. Mai mult, un alt principiu al răspunderii delictuale care constă în legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu nu a fost dovedit, simple bănuieli ale lichidatorului nefiind suficiente, mai ales că ele vin în contradicție cu însuși raportul întocmit de acesta.
Nu există nici o probă din care să rezulte fapta sa ilicită, în sensul că și-ar fi însușit bani și bunuri ale debitoarei. Dimpotrivă, conform Raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la faliment (nr. 8479/743/27.12.2011) al lichidatorului, creanța de 74.038 lei „nu se poate stabili de la cine trebuie recuperată această sumă". Acțiunea nici măcar nu trebuia pornită întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 59 al. l din legea insolventei în sensul că în raport se menționează persoanele cărora li se impută apariția insolventei. Singura constatare a lichidatorului a fost aceea ca nu a identificat elemente concrete din care să rezulte că administratorul ar fi efectuat demersuri pentru recuperarea acestor creanțe; în nici un caz nu se susține în raport că administratorul și-ar fi însușit bunuri și bani ai debitoarei. Or, chiar pentru nerecuperarea creanțelor legea nu prevede atragerea răspunderii administratorului. De asemenea, nu s-a făcut nici dovada că însușirea bunurilor și a banilor ar fi cauzat insolvența. Tot raportul lichidatorului precizează că volumul veniturilor a avut o evoluție descrescătoare în ultimii ani, iar în ianuarie - septembrie 2011 debitoarea să evidențieze venituri de doar 8662 lei. În plus, lichidatorul recunoaște, tot prin raport, că lipsa lichidităților a apărut și ca urmare a faptului că „debitorul nu a reușit să încaseze creanțele pe care le avea de recuperat" - deci nici vorbă de acțiune frauduloasă a administratorului.
În sfârșit, lichidatorul, constatând pasivitatea administratorului, trebuia să purceadă la promovarea acțiunilor în pretenții de la debitorii societății, si abia apoi, dacă se identifica vreo faptă a administratorului și doar dacă nu se acoperea pasivul, se putea acționa pentru atragerea răspunderii.
Hotărârea nu ține cont nici de faptul că nu a fost administrator de la bun început, ci doar din 2006, răspunderea fiind doar personală pentru fapte săvârșite după această dată.
Prin concluziile scrise, S. S. V., lichidatorul judiciar al debitoarei .., solicită respingerea recursului, învederând că în cuprinsul sentinței judecătorului sindic s-au strecurat câteva erori materiale, care pot fi îndreptate prin formularea unei cereri în acest sens.
În recurs s-au depus înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este fondat, în cauză fiind incident punctul 5 al articolului 304 Cod procedură civilă, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Potrivit articolului 85 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
În speță nu operează dispoziții derogatorii de la regula evocată, sentința de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentei neputând fi pronunțată fără legala citare a pârâtei.
Curtea de apel constată că cererea de antrenare a răspunderii a fost formulată în contradictoriu cu numita G. L. E., această persoană fiind citată pentru toate termenele de judecată, fără a se înfățișa la vreunul dintre acestea. După cum rezultă din actele dosarului, calitatea de administrator al . a avut-o G. L., care nu a fost citată.
Instanța de recurs reține că încălcarea prevederilor privind citarea îi pricinuiește recurentei-pârâte o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate, conform art. 105 alineat (2) raportat la art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă, în speță neexistând o simplă eroare materială, astfel cum pretinde intimatul lichidator judiciar.
Față de considerentele expuse curtea va admite recursul și va casa sentința Tribunalului V., cu trimitere pentru rejudecare aceleiași instanțe, în fața căreia pârâta va avea posibilitatea de a prezenta și apărările de fond invocate în recurs, care nu pot fi examinate de curte, față de soluția de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de G. L. împotriva sentinței civile nr. 324/F/15.05.2012 a Tribunalului V., sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.03.2013.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, C. L. |
Red. G.A.
Tehnored. M.C.
2 ex.
Tribunalul V.: A. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
