Procedura insolvenţei. Sentința nr. 44/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 19/99/2011*/a12
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.412/2013
Ședința publică din data de 27 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. V.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: L. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de . împotriva sentinței civile nr. 44/CC din 05 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II Civilă – F., intimată debitoare fiind ., lichidator M. R. Lichidare Iași SPRL și intimați – creditori T. M. C. și V. C., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic P. D. C. pentru recurenta . și intimatul creditor T. M. C., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată și că se solicită judecata în lipsă.
Interpelați, atât consilier juridic P. D. C., pentru recurenta ., cât și intimatul creditor T. M. C., învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilier juridic P. D. C., pentru recurenta ., arată că vis-a-vis de nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond, va susține motivele recursului pe scurt, având în vedere că acestea au fost expuse pe larg în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei și că va depune la dosar concluzii scrise.
Astfel, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a dat dovadă de un formalism excesiv în soluționarea cauzei, în sensul că a reținut în motivarea sa în mod greșit că denunțarea celor două antecontracte de vânzare-cumpărare, care se află la dosarul cauzei, constituie „măsuri manageriale”, neavând în vedere regimul juridic al acestor înscrisuri. Promisiunea sinalagmatică este un contract, fiind supus normelor generale aplicabile în materie de contracte, respectiv dispozițiilor art.942-1206 Cod civil, iar aceste promisiuni de vânzare-cumpărare au îndeplinit condițiile de fond și de formă impuse de lege. Mai mult decât atât, art.969 cod civil dispune în mod expres faptul că „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, și, pe cale de consecință, părțile sunt ținute să-și respecte și să-și îndeplinească obligațiile asumate în antecontract, fără a putea fi revocate prin voința unilaterală a uneia dintre părți.
Un alt aspect de nelegalitate vizează faptul că instanța de fond a motivat că măsura luată de administratorul judiciar a intrat sub incidența art.11 alin.2 din Legea procedurilor insolvenței, aceasta dispunând în mod expres că „Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori prin organele sale”. Învederează faptul că, chiar luând în considerare și acest aspect, decizia administratorului judiciar de denunțare a celor două antecontracte de vânzare-cumpărare a fost contestată atât de către Comitetul creditorilor, cât și de către administratorul special.
Apreciază că instanța de fond nu și-a însușit atribuțiile exprese prevăzute la art.11 alin.1 lit.i din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, care stipulează în mod expres faptul că judecătorul sindic are atribuția să judece contestațiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Invocă, de asemenea, faptul că prin încheierea nr.258/2012 pronunțată în dosarul nr._ */a15, instanța de fond a dispus înlocuirea administratorului judiciar tocmai pentru că era incompatibil în exercitarea atribuțiilor.
Având în vedere aceste motive de nelegalitate și celelalte motive, invocate pe larg în concluziile scrise și în cererea de recurs, solicită, în litera și spiritul legii, admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile nr. 44/CC din 05 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II Civilă – F. și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul-creditor T. M. C. consideră că în hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, acesta a făcut o confuzie afirmând că este un act de management, având în vedere faptul că Legea nr.85/2006 specifică clar că actul de management, prin excepție, se îndeplinește de administratorul special al firmei, iar acest lucru nu s-a întâmplat. De asemenea, precizează că administratorul judiciar motivează, prin actul pe care l-a luat, faptul că el dorește să maximizeze averea debitorului. P. denunțare se întâmplă exact invers din cauza penalităților contractuale stipulate în respectivele contracte și din cauza hotărârii s-au oprit activitățile care se desfășurau în imobil, deja apărând prejudicii. În consecință, arată că poziția sa procesuală este în concordanță cu cea a recurentei, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursul civil de față:
P. sentința civilă nr. 44 din 5 octombrie 2012 Tribunalul Iași, Secția II civilă/F. respinge cererea creditoarei ., cu sediul în Iași, . împotriva măsurii de denunțare a antecontractelor de vânzare – cumpărare nr. 88/28.11.2011 și nr. 101/09.01.2012, în care este parte și debitoarea ., măsură dispusă de administratorul judiciar al debitoarei Lichidator Company SPRL.
Judecătorul sindic pe baza probelor administrate a stabilit următoarea situație de fapt.
P. sentința civilă nr. 4/10.01.2012 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului .., cu sediul în Iași, .. 54, Corp clădire C2, jud. Iași, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ și s-a numit administrator judiciar provizoriu pe Lichidator Company 2003 S.P.R.L.
În exercitarea atribuțiilor sale, administratorul judiciar Lichidator Company SPRL a denunțat antecontractele de vânzare – cumpărare nr. 88/28.11.2011 și nr. 101/09.01.2012, încheiate de către debitoarea .. și petenta ., aceasta din urmă având și calitatea de creditoarea față de debitoare.
P. cererea de față, . contestă măsura administratorului judiciar Lichidator Company SPRL de a denunța unilateral antecontractele de vânzare –cumpărare, contestație căreia, din punct de vedere al temeiului de drept, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin 2 din Legea nr. 85/2006.
Analizând însă motivele pentru care . contestă această măsură a administratorului judiciar, judecătorul sindic reține că acestea reprezintă doar critici de oportunitate a măsurii și nu de legalitate a acesteia. Astfel, potrivit art. 11 al 2 din Legea nr. 85/2006, atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității lichidatorului judiciar, precum și faptul că atribuțiile manageriale aparțin în exclusivitate lichidatorului judiciar și pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.
Sub aspectul legalității măsurii de denunțare a antecontractelor, judecătorul sindic reține că art. 93 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 reglementează posibilitatea lichidatorului judiciar de a executa sau nu aceste antecontracte, însă motivele pe care se întemeiază aceste decizii ale lichidatorului judiciar nu sunt supuse controlului judecătorului sindic, pentru că reprezintă doar o analiză managerială, de oportunitate a măsurii respective.
În ceea ce privește cererea subsidiară formulată de petentă, referitoare la plata prețului și a contravalorii clauzei penale, aceasta nu poate fi analizată direct de către judecătorul sindic în cadrul acestei proceduri, petenta fiind ținută de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 85/2006, referitoare la declarația de creanță.
În recursul declarat creditoarea . a formulat critici încadrate generic în art. 299 – art. 316 Cod procedură civilă:
- denunțarea unilaterală a unui antecontract de vânzare – cumpărare nu face parte din măsurile manageriale ale administratorului judiciar, nefiind incidente prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006;
- instanța de fond a ignorat rolul său activ, iar motivarea excede cadrului legal, judecătorul sindic dând o interpretare proprie însă deformată a prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că administratorul judiciar nu are atribuții cu privire la constatarea legalității și validității unor acte juridice, încheiate între societate și terțe persoane.
Recurenta citează și redă doctrina și jurisprudența ce definesc managementul, ce nu conferă administratorului judiciar, ce poate avea orice profesie ce îi permite să exercite activitatea de practician în insolvență, dreptul de a exercita controlul judiciar asupra actelor juridice, al legalității acestora.
Se susține că prin refuzul de a exercita controlul de legalitate asupra măsurii dispuse, în speță, judecătorul sindic a lipsit de efect dispozițiile citate.
Recurenta citează și interpretează art. 20 lit. h din legea 85/2006 potrivit cărora administratorul judiciar are dreptul de a introduce acțiune în anulare, în cazul în care contractele au fost încheiate în mod fraudulos și nu de a fi anulate după propria dorință.
Recurenta formulează susțineri și pe fondul cauzei, a condițiilor impuse de art.86, art. 93 ind. 1 din Lega 85/2006 citate în considerentele sentinței judecătorului sindic a efectelor clauzei penale asupra nașterii pasivului societății debitoare.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele hotărârii atacate are corespondent în probele administrate.
În cauză s-a dovedit că societatea parte în antecontractul denunțat unilateral de administratorul judiciar se află în procedura insolvenței deschisă prin sentința civilă nr. 4/10.01.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă/F..
În calitate de participant în procedura insolvenței conform art. 5 din Legea 85/2006 în calitate de „organ”, administratorul judiciar are atribuțiile conferite de art. 20 alin. 1 lit. a –n, între care și menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor.
Curtea reține că legea privind procedura insolvenței cuprinde dispoziții derogatorii de la normele de drept comun materiale și procedurale în ce privește nulitatea și efectele actelor juridice încheiate de societatea debitoare.
Astfel, în Secțiunea Situația unor acte juridice ale debitorului (art. 77 – art. 93) Legea 85/2006 conferă administratorului judiciar, în speță, dreptul de a introduce la judecătorul sindic acțiune pentru anularea constituirii ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații efectuate, realizate de debitor, pentru o categorie de acte (lit. a-g) expres și limitativ prevăzute de lege.
P. art. 86 teza finală legea conferă administratorului judiciar dreptul de a denunța orice contract atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.
Măsurile dispuse de administratorul judiciar, lichidator, între care și cele ce privesc actele juridice ale debitorului, sunt supuse conform art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006 controlului judecătoresc al judecătorului sindic, ce prevede: „Atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.
În cadrul de drept material și procesual redat, se impune în limita motivelor de recurs formulate, de a stabili dacă denunțarea unilaterală a antecontractelor este act de management exceptat de la controlul judecătoresc al judecătorului sindic, cum a apreciat prin hotărârea pronunțată, fie denunțarea unilaterală a actului încheiat de părțile contractante constituie o cerere de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței supusă controlului judiciar.
Din interpretarea art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006 rezultă că atribuțiile manageriale ce aparțin administratorului judiciar/lichidatorului sunt aceleași cu ale debitorului în activitatea curentă, a celor de natură administrativă ce constau în administrarea averii acesteia. Numai pentru această categorie de atribuții deciziile manageriale, sub aspectul oportunității pot fi controlate de către creditori, prin organele acestora, fiind exceptate de la controlul judecătoresc.
Faptul că dreptul la denunțarea unilaterală a unor acte juridice este conferit de lege administratorului judiciar/lichidatorului ca participant în procedura insolvenței cât și simplificarea proceduri la modalitatea notificării nu poate constitui un criteriu absolut în a fi calificat act de management.
Curtea are în vedere că prin antecontractele denunțate unilateral de administratorul judiciar al debitoarei parte contractantă s-a promis transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil în care s-a stabilit prețul, modalitatea de plată și obligația părților de a se încheia contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică. Convenția este diferită de obiectul de activitate al debitoarei pentru a fi considerată „act de administrare a averii” și are semnificația juridică a promisiunii de vânzare care dă naștere în sarcina promitentului obligației de a face. Natura juridică a măsurii dispuse de administratorul judiciar în speță este evidentă, denunțarea unilaterală a antecontractului fiind o operațiune juridică și nu act de administrare.
P. art. 93 ind. 1 legiuitorul a reglementat expres modalitatea în care administratorul judiciar va acționa și se vor exercita obligațiile rezultate dintr-un antecontract cu dată certă anterioară deschiderii procedurii, situație în care se află părțile.
Totodată, stabilește și condițiile în care debitorul promitent își poate îndeplini obligația constând în: prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului – cumpărător; prețul nu este inferior valorii de piață a bunului; bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare. Curtea reține că se impune coroborarea art. 86 ind. 1 și art. 93 indice 1 din Legea 85/2006 ce reglementează denunțarea contractelor în curs de derulare și respectiv situația specială a executării obligațiilor din antecontractele încheiate anterior deschiderii procedurii insolvenței, ca operațiuni judiciare. Concluzia nu poate fi decât aceea că denunțarea antecontractelor poate fi dispusă numai atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru executarea acestora.
Fiind stabilite în lege atât măsura denunțării cât și a executării antecontractului nu sunt lăsate definitiv și irevocabil în competența administratorului ca acte manageriale, ci sunt supuse controlului judecătoresc ca efecte și operațiuni juridice.
Posibilitatea promitentului – cumpărător în calitate de creditor conform art. 64 din Legea 85/2006 de a participa la procedura insolvenței nu exclude îndeplinirea obligațiilor din antecontract de lichidator, fie a denunțării sub condiția îndeplinirii cerințelor legii, pe care judecătorul sindic – investit prin contestație – nu le-a analizat.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că prin aplicarea greșită a legii, sub aspectul exercitării controlului judecătoresc asupra măsurilor dispuse de administratorul judiciar, judecătorul sindic nu a soluționat contestația în fond.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea admite recursul, casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța va analiza pe fond motivele contestației sub aspectul măsurii dispuse de administrator și a îndeplinirii condițiilor cerute de Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune denunțarea actului contestat.
Analizarea motivelor de recurs pe fondul cererii nu se impune, cauza fiind soluționată pe excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de ., împotriva sentinței civile nr. 44/CC/5 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași – secția II – civilă – F., sentință pe care o casează în tot în sensul că:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 Martie 2013.
Președinte, C. V. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, L. A. |
Red. C.S.V.
Tehnored. L.C.
2 ex. – 15.04.2013
Tribunalul Iași: C. B. M.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1847/2013. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
