Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1466/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1466/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 4999/99/2009/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1466/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: V. C.-S.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1253 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II Civilă, lichidator fiind C. R. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al . și intimați fiind A. Ș. și P. S. G., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat I. A. pentru intimatul P. S. G., care depune la dosar delegație de reprezentare în instanță, lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează aspectele mai sus menționate cu privire la lipsa părților, la modul de îndeplinire al procedurii de citare, că recursul este la al doilea termen de judecată și că se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat I. A. pentru intimatul P. S. G. având cuvântul, susține că prin întâmpinare a invocat excepția nulității căii de atac a recursului, motivat de faptul că prin motivele de recurs formulate Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași nu a înțeles să formuleze critici împotriva sentinței instanței de fond cu privire la inadmisibilitatea cererii de atragere a răspunderii, criticând doar soluția pe fond a cauzei, în condițiile în care nu este participant procesual, având în vedere prevederile art. 138 alineat 6 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora calitatea de a formula recurs în cererile având ca obiect atragerea răspunderii personale o are doar administratorul judiciar. Solicită admiterea excepției.
Pe fondul cauzei, avocat I. solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere faptul că nu au fost formulate probatorii în dovedirea chestiunilor din cererea introductivă. Solicită a se avea în vedere că însăși recurenta arată că starea de insolvabilitate s-a constatat după data de 31.12.2007, în condițiile în care intimatul P. S. G. cesionează părțile sociale și se retrage din funcția de administrator al societății la data de 8.02.2007.
Solicită a se avea în vedere considerentele invocate în întâmpinare, apreciază că excepția lipsei calității procesuale în promovarea căii de atac primează, recurenta neavând calitate să promoveze prezenta cale de atac, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față ;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 12.03.2012, creditorul D.G.F.P. Județul Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, în temeiul art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 cheamă în judecată pârâții A. Ș. și P. S. – G. pentru a fi obligați în solidar să suporte pasivul ., cu sediul în Iași, ce nu a fost acoperit în procedura de lichidare.
În motivarea în fapt a cererii se arată că pârâții au avut calitate de administratori ai societății debitoare, pentru care s-a deschis procedura insolvenței prin sentința comercială nr. 805/S din 14.09.2010 a Tribunalului Iași. Se susține că prin săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 literele a,c, și d din Legea nr. 85/2006 pârâții au adus societatea în incapacitate de plăți, ajungând în faliment.
Prin întâmpinare, pârâtul P. S. G. a solicitat respingerea cererii, invocând că situația de fapt redată de reclamantă nu corespunde situației juridice reale a debitoarei. Odată cu semnarea actului adițional a predat către noul administrator arhiva societății, documentele financiar contabile.
Pârâtul susține că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legea specială pentru a se stabili răspunderea sa, starea de insolvabilitate a apărut ulterior după data de 31.12.2007, calitatea sa de administrator fiind încetată.
La data de 12.02.2013 lichidatorul judiciar C. R. IPURL a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului A. Ș. în temeiul art. 138 alin. 1 litera e din Legea nr. 85/2006. În fapt s-a susținut că administratorul pârât nu i-a predat documentele contabile și nu a justificat cele două autoturisme înregistrate în patrimoniul societății, ceea ce instituie prezumția că s-au folosit în interes personal.
Din oficiu judecătorul sindic a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași.
Prin sentința civilă nr. 1253 din 17.09.2013 Tribunalul Iași, Secția II civilă faliment respinge acțiunea formulată de către lichidator judiciar C. R. IPURL, cu sediul in mun. Iasi, ., jud. Iasi în contradictoriu cu pârâtul A. S., cu domiciliul in mun. Iasi, ., ., ., avand ca obiect antrenarea raspunderii personale a paratului pentru pasivul societatii debitoare S.C. Phoenix Steel S.R.L. Admite exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata de creditoarea Administratia Finantelor Publice a Municipiului Iasi, cu sediul in mun. Iasi, .. 26, jud. Iasi si, pe cale de consecinta:.
Respinge ca inadmisibila actiunea formulata de creditoarea Administratia Finantelor Publice a Municipiului Iasi, cu sediul in mun. Iasi, .. 26, jud. Iasi in contradictoriu cu paratii A. S., cu domiciliul in mun. Iasi, ., ., ., jud. Iasi si Persoiu S. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat A. C. I. din mun. Iasi, .. 4, ., cabinet nr 10, jud. Iasi.
Pentru a pronunța hotărârea, în soluționarea excepției și pe fondul cauzei, în cuprinsul sentinței sunt citate dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Constată prima instanță că în reglementarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, administratorii au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a–g ale alin. 1 al articolului menționat iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ prevazute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, iar săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, elemente care nu au fost probate în persoana administratorului – pârât.
Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul si-a insusit cele doua autoturisme aflate in patrimoniul societatii, in conditiile in care acestea au fost dobandite in anul 2005, data la care administrator al societatii era paratul Persoiu S. G.. La data de 08.02.2007 calitatea de administrator al societatii a fost preluata de paratul A. S., insa nu s-a facut dovada predarii catre acesta a celor doua autoturisme. Astfel, din Procesul-verbal de predare-primire incheiat de cei doi cu ocazia predarii functiei de administrator catre paratul A. S. (fila 94), rezulta ca la data de 09.02.2007 nu au fost predate acestuia nici un obiect de inventar, materiale sau produse finite. Mai mult decat atat, la data de 27.12.2007 unul dintre autoturisme a fost instrainat catre paratul Persoiu S. G. (a se vedea fila 102), fapt ce contrazice sustinerea ca paratul A. S. ar fi ascuns sau deturnat acest bun.
În recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iași a declarat recurs D.G.R.F.P. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași ( urmare reorganizării) încadrând motivele de recurs în art. 304 punctele 8 și 9, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
În declarația de recurs se redă situația de fapt din cererea de chemare în judecată, fiind formulate următoarele critici:
- aplicarea greșită a legii în soluționarea cererii formulate de creditor pe excepție. Dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 permit introducerea cererii și de creditorul majoritar ce poate aduce și alte argumente decât cele invocate în acțiune de lichidatorul judiciar ;
- pe fondul cauzei se susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii instituite de art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, pasivitatea administratorilor – pârâți a cauzat prejudicii creditorilor debitoarei.
Recurenta citează constatările lichidatorului judiciar, analiza bilanțului pentru anul 2007, ulterior evidența contabilă nefiind întocmită, ce atestă imobilizări corporale, active circulante, stocuri și creanțe de încasat, numerar în conturi și bănci. Se arată că pentru încălcarea legislației fiscale s-au aplicat amenzi, iar pentru neplata impozitelor și taxelor au fost calculate accesorii fiscale. Mandatul comercial fiind cu titlu oneros conform art. 374 Cod comercial și a obligațiilor impuse de art. 1540 Cod civil, pârâții urmează să răspundă nu numai pentru dol, ci și pentru culpă.
Prin întâmpinare, pârâtul P. S. G. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, motivată pe faptul că numai administratorul sau lichidatorul judiciar pot declara recurs, în speță, în temeiul art. 138 alin. 1 sau 3 din Legea nr. 85/2006.
Pe fond se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Sancțiunile contravenționale aplicate de autoritățile fiscale au fost anulate de instanța de judecată. Starea de insolvență s-a instalat ulterior anului 2007, arhiva și toate documentele contabile fiind predate noului administrator. Condițiile cerute de lege pentru stabilirea răspunderii nu sunt îndeplinite.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței are corespondent în probele administrate.
Acțiunea în stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere a fost formulată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași – D.G.F.P. a județului Iași în calitate de creditor majoritar, fiind persoana juridică ce a investit instanța și deci parte în proces. Dreptul de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești revine părților în proces, oricare ar fi soluția de admitere sau respingere a cererii de chemare în judecată, fie pe excepție sau pe fond. În consecință, recurenta poate declara recurs și sta în proces în calea de atac, fiind parte la judecata în primă instanță. Excepția invocată nu este întemeiată și se respinge.
Curtea constată că în cauză s-au formulat două cereri ce au ca obiect stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 conexate, de creditorul majoritar – recurent și lichidatorul judiciar al debitoarei ., soluționate prin aceeași sentință.
Criticile formulate privind excepția inadmisibilității acțiunii formulate de creditorul A.F.P. a municipiului Iași nu sunt întemeiate.
Curtea are în vedere că legea recunoaște legitimare procesuală activă, în vederea formulării acțiunii în răspundere, în principal administratorului judiciar sau lichidatorului prin art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar în subsidiar comitetului creditorilor.
Pe cale de excepție, comitetul creditorilor, în cazul în care a fost constituit, ori creditorul majoritar a cărui creanță este peste 50 % poate promova „ acțiunea în răspundere „ în temeiul art. 138 din lege, dar numai atunci când lichidatorul/administratorul judiciar omite să se pronunțe asupra incidenței prevederilor art. 138 în raport, ori dacă omite să formuleze acțiunea, situație în care nu se află recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași. Faptul că în motivarea în fapt sau drept creditorul a invocat și alte aspecte decât lichidatorul judiciar nu-i conferă dreptul la acțiune, norma fiind imperativă. Odată formulată cererea de lichidator pentru creditorul majoritar, în speță, nu se naște dreptul de a exercita acțiunea în răspundere.
În același sens, în primă instanță cererea A.F.P. a Municipiului Iași fiind soluționată pe excepție, controlul judiciar în recursul părții este limitat numai la acest aspect al excepției, nu și pe fondul cauzei.
Curtea reține că judecătorul sindic nu a încălcat dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței când a respins acțiunea creditorului. Atâta vreme cât cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a fost formulată de către lichidatorul judiciar, persoana care a acționat în numele și în interesul creditorilor, acesta este singurul care, în calea de atac poate formula critici pe fondul cauzei. Câtă vreme lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic prin care a fost respinsă propria cerere, nici o altă persoană nu se poate substitui acestuia în declararea căii de atac.
Curtea are în vedere că legiuitorul a reglementat expres situația în care cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale poate fi formulată în anumite condiții și de către alte persoane decât lichidatorul/administratorul judiciar, dispoziții care în calea de atac a recursului nu se mai regăsesc, normele existente fiind de strictă interpretare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul P. S. G., în recurs, este întemeiată în parte.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Judecătorii pot să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat(art.274 al. 3 Cod procedură civilă). În cauză cererea creditorului a fost soluționată pe excepție în primă instanță și în recurs, fiind primite doar apărările părții numai sub acest aspect. Se reține că onorariul avocatului este nepotrivit de mare în raport de apărările primite de instanță și de munca depusă sub acest aspect urmând a fi micșorat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimatul P. S. G..
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr. 1253/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II Civilă-F., pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului P. S. G. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 Decembrie 2013.
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/20.12.2013
Tribunalul Iași: Z. N. L.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 603/2013. Curtea de Apel IAŞI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
