Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 351/2013. Curtea de Apel IAŞI

Decizia nr. 351/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 12241/99/2011/a1

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 351/2013

Ședința publică de la 13 Martie 2013

Completul compus din:

Președinte: V. O.

Judecător: C. A.

Judecător: V. C.-S.

Grefier: A. H.

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de S. S., în calitate de lichidator judiciar al . împotriva sentinței civile nr. 1425 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind F. I. G., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată ; declarat în termen ; motivat ; se solicită judecata în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată la 28 mai 2012 reclamantul S. S. în calitate de lichidator judiciar al . a chemat în judecată pârâtul F. I. – G. pentru a se stabili răspunderea materială în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.

În motivarea cererii se arată că pârâtul în calitate de administrator la societatea debitoare pe care o reprezintă a săvârșit faptele ce constituie temeiul de drept al cererii, cauzând starea de insolvență.

Tribunalul Iași, Secția II / F. prin sentința civilă nr. 1425 din 10 octombrie 2012, respinge cererea.

Pentru a pronunța hotărârea, pe baza probelor cu înscrisuri administrate, judecătorul sindic a constatat că una dintre faptele imputate pârâtului este cea prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. a din LPI, potrivit cărora antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a doua condiții. Judecătorul sindic retine faptul ca, potrivit documentelor contabile corespunzătoare datei de 31.12.2004, ultimele depuse la AFP si accesibile practicianului în insolvență, in patrimoniul debitoarei se aflau stocuri – 195 718 lei, creanțe – 215 666 lei, casă și conturi la bănci – 0 lei.

Deși lipsa stocurilor, respectiv împrejurarea că nu s-a justificat modul în care au fost folosite și nu au fost predate practicianului în insolvență este de natură a atrage răspunderea pârâtului pentru fapta prev. de art. 138 al 1 lit. a LPI, instanța are în vederea faptul că aceste stocuri au intrat în patrimoniul debitoarei cu cel puțin 8 ani în urmă, iar valoarea lor actuală ar fi derizorie.

Referitor la cea de-a doua fapta imputată pârâtului, respectiv cea prev de lit. d) statuând că „au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”, tribunalul reține că, nepredarea documentelor contabile administratorului judiciar reprezintă o fapta pentru care există sancțiuni de altă natură, dar nu poate constitui temei pentru aplicarea disp. art 138 al 1 lit d, întrucât legea nu a instituit o prezumție de vinovăție si de răspundere în sarcina paratului, ci doar posibilitatea instituirii răspunderii, doar în situația în care se dovedește că prin săvârșirea faptelor enumerate a fost cauzată starea de insolvență a societății debitoare, ceea ce în cauză nu s-a probat.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iași a declarat recurs lichidatorul judiciar formulând următoarele critici:

- promovarea recursului s-a dispus la solicitarea creditoarei AFP a Municipiului Iași, prin adresa nr_/29.01.2013, se motivează că suma înscrisă în tabloul creanțelor este rezultatul activității desfășurate de pârât și neachitării obligațiilor către bugetul de stat (art. 138 alin. 6 din Legea 85/2006).

- se solicită în aplicarea art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă cauza să fie examinată asupra tuturor aspectelor.

Analizând lucrările cauzei Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței are corespondent în probele administrate.

Judecătorul sindic la situația de fapt dovedită punctual a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de legea specială în stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare ajunsă în starea de insolvență, între care: săvârșirea faptelor ce constituie temeiul de drept al cererii; legătura cauzală între faptă și stare de insolvență.

În actul de învestire al judecătorului sindic lichidatorul judiciar a indicat a temei al cererii art. 138 lit. a și d din Legea 85/2006 precizând că Raportul cauzal a fost întocmit pe baza indicatorilor economico – financiari existenți pe site-ul ANAF pentru perioada anului 2004 și bilanțurilor contabile depuse la această instituție.

Deschiderea procedurii de faliment s-a dispus la solicitarea Administrației Finanțelor Publice Iași pentru recuperarea creanței de 71.521 lei reprezentând impozite și taxe cererea admisă prin sentința civilă nr. 520 din 21.03.2012. Pârâtul a avut calitate de administrator însă în procedura falimentului nu a fost identificat, iar societatea nu are sediul indicat.

În limita motivelor de recurs cu care a fost învestită și temeiurilor de drept invocate în acțiune, Curtea constată că Legea nr. 85/2006 a instituit o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii derogatorii de la dreptul comun, specifice, distincte de răspunderea contractuală, a administratorului social, ce își are izvorul în contractul de mandat. Pentru a se reține forma răspunderii întemeiate pe art. 138 lit. a din lege, trebuie să se dovedească de cel care a exercitat dreptul la acțiune, care sunt, în concret acțiunile sau inacțiunile prin care, în speță, administratorul a folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau al altei persoane. Lipsa înregistrărilor la autoritățile fiscale competente fie a documentelor contabile, ulterior anului 2004 poate constitui o prezumție, însă nu suficientă pentru a se stabili răspunderea.

Curtea are în vedere că este necesar a proba folosirea bunurilor societății în folosul propriu al pârâtului sau al altei persoane, alăturat cauzării stării de insolvență, ceea ce nu s-a probat, în condițiile în care . situația debitoarei s-a stabilit după o perioadă îndelungată.

În același sens nedepunerea raportărilor contabile poate avea consecința unei sancțiuni contravenționale însă prin ea însăși această faptă nu poate constitui temei legal care să atragă răspunderea patrimonială pentru suportarea pasivului debitoare, ajunsă în stare de insolvență.

Curtea are în vedere că dispozițiile Legii nr. 85/2006 se completează cu cele ale Codului de procedură civilă în măsura compatibilității lor (art. 149) ceea ce impune a se proba legătura cauzală între omisiunea înregistrărilor și starea de insolvență.

Astfel neîndeplinirea obligației de depunere a declarației nu echivalează, în sensul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, cu neținerea contabilității conform legii sau că este fictivă ori distrugerea, degradarea documentelor contabile.

În consecință, Curtea reține că judecătorul sindic a aplicat corect dispozițiile legale în materie când a dat soluția recurată.

Analiza cauzei în calea de atac, conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, fie promovarea recursului la solicitarea creditorului majoritar nu impune o altă soluție decât aceea dată în primă instanță.

În consecință, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de S. S. Iași, în calitate de lichidator al . împotriva sentinței civilă nr. 1425 din 10.10.2012a Tribunalului Iași, secția II civilă – faliment pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 13.03. 2013.

Președinte,

V. O.

Judecător,

C. A.

Judecător,

V. C.-S.

Grefier,

A. H.

Red. C.S.V.

Red. L.C.

2 ex. – 10.04.2013

Tribunalul Iași: M. C. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 351/2013. Curtea de Apel IAŞI