Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 684/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 3537/99/2008/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 684/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: V. O.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1800 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II Civilă – faliment, intimat fiind M. D., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat H. S. pentru intimatul M. D., lipsă fiind reprezentantul recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă.
Avocat H. S. pentru intimatul M. D. depune la dosar înscrisuri, precizând că aceste înscrisuri sunt cunoscute de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat H. pentru intimatul M. D. având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași ca fiind nefondat, având în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Apărătorul solicită a se aprecia că prin motivele de recurs formulate, recurenta nu aduce practic nici o critică sentinței recurate, ci reiterează în fața instanței de control judiciar susținerile din fața instanței de fond, susțineri pe care judecătorul sindic le-a apreciat ca fiind neîntemeiate și în mod corect a respins cererea privind stabilirea răspunderii personale a intimatului – pârât. Se invocă de către recurentă faptul că soluția judecătorului sindic este contrazisă de documentele aflate la dosarul cauzei, ori niciunul dintre documentele aflate la dosarul cauzei nu atestă împrejurarea că M. D., care era administrator statutar a desfășurat în fapt activitatea specifică acestei funcții. Administratorul de fapt a fost Lesner S. care era și acționar majoritar al societății comerciale Metro Pizza SRL. Solicită a se avea în vedere raportul final al lichidatorului care arată că în ultimul an de activitate al . din care s-au obținut venituri a fost anul 2002. Ulterior, din 2003 s-au obținut venituri doar din vânzarea activelor imobiliare. Din anul 2001 intimatul M. D. nu a înțeles să mai desfășoare activitatea de administrator al societății și și-a înaintat demisia, însă toate actele erau deținute de acționarul majoritar și nu i s-a putut impune acestuia din urmă să depună la Oficiul Registrului Comerțului demisia sa. Din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că toată activitatea de administrare efectivă a societății s-a făcut de către Lesner S. și nu de către M. D.. Punctul de lucru al acestei societăți până în anul 2002 s-a aflat în . imobil proprietatea lui Lesner S., la dosar aflându-se și contractul de vânzare – cumpărare al acestui imobil. Lesner S. fiind proprietar al imobilului și acționar majoritar, i-a interzis lui M. D. să mai vină la societate din anul 2001 când intimatul și-a înaintat demisia. La filele 36 – 49 dosar fond se află istoricul unor societăți comerciale cu privire la care Lesner S. a procedat în același mod ca și la ..
În ceea ce privește cererea de angajare a răspunderii întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, apărătorul solicită a se observa că acest articol se referă nu numai la atragerea răspunderii administratorilor, ci și a asociaților sau a altor persoane, iar în speță intimatul M. D. nu a îndeplinit această funcție de administrator statutar, funcția fiind îndeplinită de fapt de Lesner S. care era și acționar majoritar. Recurenta nu a probat legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență și activitatea desfășurată de M. D..
Solicită respingerea recursului ca nefundat, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reprezentanții reclamantei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași au solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului M. D., administrator statutar al debitoarei falite . pentru prejudiciul patrimonial produs creditorului bugetar în sumă de 66.167 lei.
Prin sentința civilă nr. 1800/12 decembrie 2012 a Tribunalului Iași – Secția II civilă faliment s-a respins cererea formulată reprezentanții reclamatei AFPM Iași de în contradictoriu cu pârâtul M. D. cu domiciliul procedural ales în Iași, ., . Office Center, Biroul 10, la cab. H. R. A..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta s-a limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtului, care nu pot forma convingerea instanței că din culpa pârâtului s-a ajuns la incapacitatea de plată și insolvența firmei.
Reclamanta nu a făcut nici un fel de dovadă concretă că pârâtul a desfășurat o activitate în urma căreia în mod intenționat și premeditat creditorul bugetar ar fi suferit un prejudiciu patrimonial.
Împotriva sentinței civile nr. 1800/12 decembrie 2012 a Tribunalului Iași a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași.
Se critică sentința recurată pentru următoarele motive:
- societatea a desfășurat o activitate comercială generatoare de venituri și care au fost folosite de administrator cu alte destinații și nu în scopul achitării creanțelor societății.
- continuarea activității debitoarei și lipsirea acesteia de disponibilități bănești, ulterior abandonarea acesteia fără achitarea obligațiilor de plată se circumscrie prevederilor art. 138 alineat 1 litera c din Legea nr. 85/2006;
- M. D. are calitatea de administrator și asociat al debitoarei, deci face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006;
- administratorul a dat dovadă de pasivitate față de situația firmei,nerespectând dispozițiile legale în materie comercială și fiscală.
- prin neintroducerea cererii de intrare în faliment la momentul intrării în incapacitate de plată, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente.
- începând cu anul 2009, societatea debitoare nu mai depune situații financiare/declarații obligatorii prin care să raporteze indicatorii financiari, aspect care confirmă incidența art. 138 alineat 1 litera d din Legea nr. 85/2006.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere, de conducere a debitorului persoană juridică presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- prejudiciul creditorilor ;
- fapta ilicită ;
- raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a membrilor organelor de conducere și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plată de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile.
- culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Nu se poate reține că pârâtul M. D. a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, pentru a putea fi reținută în sarcina pârâtului fapta prev. la art. 138 litera a din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la fapta prev. la lit. c din art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu s-a făcut nici o dovadă de reclamanta – recurentă că pârâtul a dispus în interes personal continuarea unei activități care duce, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Această obligație legală de a sista continuarea activității debitorului persoană juridică și de a formula cerere de deschidere a procedurii există numai în situația în care insolvența este vădită ori nu s-a dovedit această stare a debitorului insolvent.
Nici fapta prev. la art. 138 litera d din Legea nr. 85/2006 că pârâtul ar fi ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea nu a fost dovedită în cauză.
Fapta prev. la litera d se caracterizează prin săvârșirea cu intenție care nu a fost dovedită în cauză.
Ca atare, în mod legal tribunalul a reținut că reclamanta a făcut simple aprecieri cu privire la pretinsele fapte săvârșite de pârât, dar nu a dovedit nici una din faptele prev. în mod expres și limitativ de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1800 din 12.12.2012 a Tribunalului Iași – Secția II civilă – faliment pe care o menține.
Ia act că intimatul M. D. nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Mai 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/17 iunie 2013
Tribunalul Iași: A. D.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 344/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Hotărâre din 22-05-2013, Curtea de... → |
|---|
