Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 348/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 55/99/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 348/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. O.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1432 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind D. C. A. și R. F., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată; declarat în termen ; motivat ; se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, din lucrările cauzei se rețin următoarele:
Reclamanta DGFP a județului Iași – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași în calitate de creditor a chemat în judecată prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la 28.11.2011 pârâții D. C. A. și R. F., administratori ai ., cu sediul în Iași, pentru a se stabili răspunderea personală și a fi obligați la suportarea pasivului societății debitoare neacoperit în procedura lichidării.
În motivarea cererii se susține că faptele prevăzute în art. 138 alin. 1 lit. a,c și d din Legea nr. 85/2006 pârâții au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Tribunalul Iași, Secția II civilă, F. prin decizia civilă nr. 1432 din 15 octombrie 2012 admite în parte cererea formulată de reclamantul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.IAȘI ,cu sediul în Iași,..26, privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului D. C. A., domiciliat în Iași, ., ., . formulată reclamantul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.IAȘI în contradictoriu cu pârâtul R. F., domiciliat în Iași, .. 7A, ., . D. C. A. in calitate de fost administrator statutar al debitoarei în faliment . la plata către aceasta a sumei de 147 385 lei. Încuviințează executarea sumei de mai sus după închiderea procedurii prin executorul judecătoresc si repartizarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 142 alin 2 din Legea insolvenței, in baza unui tabel definitiv consolidat pus la dispoziția executorului de lichidatorul judiciar reclamant.
Pentru a pronunța hotărârea prima instanță, pe baza probei cu înscrisuri, a constatat că starea de insolvență a fost cauzată în perioada în care D. C. A. a avut calitate de administrator, anterior cesionării părților sociale lui R. F. și nu s-a probat predarea către noul asociat a bunurilor și sumelor de bani evidențiate în patrimoniu, conform situației financiare.
S-a reținut că potrivit documentelor contabile aferente semestrului I al anului 2009 ultimele depuse la AFP în patrimoniul societății existau imobilizări corporale în valoare de 4797 lei stocuri de_ lei și disponibilități bănești în conturi (bănci și casierie) de 1290 lei, pe care pârâtul D. C. A. nu le-a predat succesorului său, și nu le-a justificat în nicio modalitate. Fapta întrunește elementele cazului încadrat în art. 138 lit. a din Legea 85/2006 ce atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat în limita valorilor nejustificate. Referitor la faptele invocate ca temei de drept art. 138 lit. c și d din Legea 85/2006 judecătorul sindic reține că nu s-a probat, conform art. 1169 cod civil de la 1864 săvârșirea acestora în componentele prevăzute în lege și nici raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, ce a încadrat motivele în art. 304 pct. 8 și 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 2, art. 138 alin. 3 și alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.
În expunerea și dezvoltarea motivelor de recurs se reține că a demonstrat întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de lege referitoare la răspunderea civilă: faptă, prejudiciu, raport de cauzalitate fapte ce au fost săvârșite cu intenție.
Recurenta arată că R. F. se face vinovat de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal, fapt ce a cauzat starea de insolvență, la care au contribuit cei doi administratori.
Invocă recurenta că existența stării de insolvență coroborată cu inacțiunea administratorilor de a formula acțiunea conform art. 27 din legea 85/2006 duce la concluzia că pârâții au dispus în interesul lor personal și nu al firmei.
Debitorul, prin administratorul R. F. nu s-a preocupat de gestionarea contabilității și este de natură a atrage aplicarea față de acesta a art. 138 lit. d din legea privind procedura insolvenței, ceea ce impune reținerea răspunderii solidare a celor doi administratori.
O altă critică vizează încălcarea art. 1540 Cod civil, mandatarul fiind răspunzător nu numai pentru dol ci și pentru culpă în executarea acestuia, creanțele creditorilor s-ar fi diminuat dacă administratorul și-ar fi îndeplinit atribuțiile.
Analizând lucrările cauzei Curtea constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele în fapt și în drept ce au format convingerea judecătorului sindic în darea soluției. În limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată a temeiului de drept și situației de fapt dovedită tribunalul a analizat condițiile cerute de legea specială în stabilirea răspunderii, așa cum sunt enunțate în art. 138 alin. 1 săvârșirea faptelor în elementele componente, a legăturii cauzale cu starea de insolvență și a cuantumului prejudiciului ce constituie pasiv al societății debitoare.
Răspunderea pârâților nu este solidară prin efectul legii așa cum a susținut reclamanta, ci pentru fapta proprie.
Curtea, ca și judecătorul sindic, are în vedere Raportul asupra cauzelor insolvenței pentru societatea debitoare din care rezultă că debitorul prin administrator D. C. A., a depus situațiile financiare conform legii până în anul 2007, starea de insolvență fiind evidentă din primul an de activitate, 2003. Cesiunea părților sociale a avut loc la 14.08.2009, procedura generală a insolvenței fiind deschisă la 4.05.2011 prin sentința nr. 958/2011 a Tribunalului Iași, Judecător sindic.
Cesionarea scriptică a părților sociale și efectuarea mențiunilor în registrul comerțului nu sunt suficiente pentru a se reține îndeplinite condițiile cerute de lege pentru stabilirea răspunderii pârâtului R. F. în situația în care nu sunt probate predarea „în fapt” a societății, activ și pasiv, între care și a documentelor contabile și continuarea activității. Societatea fiind în insolvență din primul an de activitate, prejudiciul cauzat creditorilor s-a majorat ulterior prin acțiunile și inacțiunile debitorului obligat la plată, data cesionării anul 2009 fiind cel în raport de care s-a stabilit situația financiară a societății, respectiv și pasivul.
Judecătorul sindic a făcut o aplicare și interpretare corectă a art. 138 alin. 1 lit. a din legea 85/206 atunci când a statuat că pentru numai unul din administratori sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în stabilirea răspunderii, societatea fiind în insolvență din anul 2003, primul de activitate.
În consecință, pentru R. F. nu s-au dovedit în sensul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006 care sunt acțiune sau inacțiunile prin care s-au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane și nici continuarea activității în interes personal (lit. c).
Curtea are în vedere că nedepunerea documentelor cotabile la organele fiscale de debitor ori predarea lichidatorului poate constitui o prezumție, însă nu echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu dispoziția unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, în lipsa unor probe certe.
Judecătorul sindic a constatat că pentru nici unul din pârâți nu s-au probat faptele cauzatoare a insolvenței prevăzute la alin. c și d din lege. La data dobândirii calității de administrator de R. F. insolvența, așa cum este definită prin art. 3, apăruse, astfel că, obligația de a cere deschiderea procedurii poate reveni cedentului D. C. A..
Însă această obligație ce trebuie îndeplinită în 30 zile (art. 27) nu are legătură cu o faptă ilicită. Se reține că aspectul respectiv intervine ulterior deschiderii procedurii pentru motivul unei stări de insolvență deja instalate, când nu se pune problema cauzării ei.
Referitor la îndeplinirea atribuțiilor administratorului conferite prin Legea nr. 31/1990 și contractul de mandat, art. 1540 Cod civil de la 1864 nu sunt incident în cauză.
Curtea reține că răspunderea instituită prin art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 nu este o răspundere contractuală pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, ci o răspundere delictuală specială, cu reguli proprii derogatorii de la dreptul comun specifice.
Astfel, răspunderea nu derivă din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate ci din săvârșirea faptelor indicate, în speță, ca temei de drept, fapte ce nu au nicio legătură cu mandatul primit. De altfel, o astfel de legătură nici nu este posibilă, de mandatare a membrilor organelor de conducere de a săvârși faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a, c și d.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1432 din 15.10.2012 a Tribunalului Iași, Secția II civilă – faliment pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13.03. 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Red. A.C.
Tehnored. L.C.
2 ex. – 11.04.2013
Tribunalul Iași: C. B. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
