Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1130/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 4548/99/2008/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1130/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C.-A. S.
Judecător A. G.
Judecător L. P.
Grefier D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 695 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă - faliment în contradictoriu cu intimata B. E. D., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că în termenul de amânare a pronunțării cauzei s-au depus din partea intimatei B. D. precizări scrise.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 07 octombrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și față de cererea de amânare a pronunțării cauzei formulată de apărătorul intimatei B. E. D., pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 695 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă - faliment a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință:
A fost respinsă - ca fiind prescris dreptul la acțiune - acțiunea promovată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice Iași pentru atragerea răspunderii personale a pârâtei B. E. D..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin sentința comercială nr. 645/S/12.11.2008, irevocabilă, a fost deschisă procedura procedura generală a insolvenței împotriva debitorului ..
La data de 13.02.2009 a fost depus la dosarul de procedură raportul cauzal întocmit de administratorul judiciar LD Expert G. IPURL, în care pârâta, în calitate de administrator statutar, era menționată ca persoană vinovată de apariția stării de insolvență.
La data de 30.03.2010, creditorul J.. solicitat atragerea răspunderii personale a pârâților B. E. D., I. V. și ., invocând dispozițiile art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006, cererea acestuia a fost respinsă prin sentința comercială nr. 1128/S/03.11.2010, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
La data de 02.12.2009, instanța a fost sesizată cu o altă cerere de atragere a răspunderii personale, formulată de administratorul judiciar desemnat în cauză - LD Expert G. IPURL Huși. Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2010, instanța a dispus și suspendarea soluționării acțiunii în răspundere formulate de lichidatorul judiciar, în baza art. 242 Cod procedură civilă, iar ulterior, prin încheierea din 27.06.2012, s-a dispus repunerea pe rol a acestei cereri și s-a luat act de renunțarea lichidatorului judiciar LD EXPERT G. IPURL la judecata acțiunii în răspundere formulată împotriva pârâtelor B. E. D. și I. V..
La data de 10.10.2012, s-a promovat cererea de față, de către creditoarea AFP Iași în calitate de mandatar desemnat de adunarea generală a creditorilor din data de 08.10.2012. Sub aspectul calității procesuale active a reclamantei, instanța reține că cererea de față este promovată de creditoarea AFP Iași, ca mandatar desemnat de adunarea generală a creditorilor din data de 08.10.2012.
În drept, potrivit art. 138 al.3 din Legea insolvenței, dacă administratorul judiciar ori lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea de atragere a răspunderii, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor, în urma hotărârii adunării creditorilor, ori dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
S-a observat că cererea de față a fost promovată în condițiile în care, în raportul cauzal s-a indicat de către administratorul judiciar desemnat că persoana culpabilă de apariția stării de insolvență este pârâta, a fost promovată chiar o cerere de atragere a răspunderii personale față de această de către administratorul judiciar, însă pe fondul derulării ulterioare a procedurii, în cadrul căreia pârâta a predat documentele contabile ale societății și a lămurit aspectele precizate de către practicianul în insolvență, acesta a apreciat că nu mai sunt întrunite condițiile necesare pentru atragerea răspunderii așa cum fusese invocată, astfel că a procedat la renunțarea la judecată.
Un astfel de act procesual echivalează implicit cu o modificare a poziției exprimate în raportul cauzal, astfel că nu poate fi primită susținerea pârâtei, potrivit căreia indicarea inițială a persoanei vinovate în raportul cauzal ar lipsi de calitate procesuală categoriile procesuale enumerate de alin 3 al art. 138.
În ceea ce privește - însă - excepția prescripției dreptului la acțiune, potrivit art.139 din Legea nr. 85/2006, s-a reținut că acțiunea în răspundere se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
Prescripția extinctivă este mijlocul de stingere a dreptului la acțiune, în sens material, ca urmare a neexercitării lui în termenul prevăzut de lege. Funcția prescripției extinctive este aceea de a asigura stabilitatea și securitatea circuitului civil, îndeplinind o funcție de stimulare titularilor de drepturi să le valorifice în termenele prevăzute de lege.
Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de trei ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de doi ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Conform normei generale, momentul începerii curgerii termenului de prescripție a dreptului la acțiune este cel al nașterii dreptului la acțiune (art. 7 alin. 1 Decretul nr. 167/1958). Potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”.
În aplicarea acestor prevederi, art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței leagă momentul începerii curgerii prescripției de „data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență”.
Dispozițiile art. 139 reglementează un moment de natură subiectivă, data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență, precum și un moment de natură obiectivă, data la care trebuia cunoscută acea persoană, stabilindu-se, astfel, un moment de certitudine cu privire la începerea curgerii termenului de prescripție, de natură să dea valoare principiului previzibilității normei juridice sancționatoare, în vederea garantării dreptului la apărare ca valență esențială a unui acces efectiv la justiție.
În reglementarea actuală, chiar dacă persoana sau persoanele care au cauzat starea de insolvență nu au fost cunoscute de către persoanele cu vocație la promovarea acțiunii în răspundere, termenul începe să curgă din momentul în care aceștia trebuiau să cunoască persoanele responsabile. Se instituie - așadar, implicit - o obligație activă în sarcina acestor persoane în a identifica persoanele responsabile de ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Esențial, sub aspectul începerii curgerii termenului de prescripție rămâne momentul apariției în procedură a datelor si informațiilor în raport cu care se cunoaște efectiv sau ar trebui să se cunoască persoana răspunzătoare.
Față de motivele invocate în cererile de atragere a răspunderii personale, respectiv că în cauză sunt incidente dispozițiilor articolului 138 lit. a) și c) din lege rezultă că reclamanta creditoare aveau cunoștință de faptele cauzatoare de prejudicii încă de la data deschiderii procedurii.
Fiind un termen care profită persoanei potențial vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, nu se poate opune acesteia împrejurarea că, deși a fost promovată în termenul de prescripție, s-a renunțat la judecata acesteia, astfel că reținând că s-a împlinit termenul de prescripție, a fost respinsă acțiunea în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, se arată că Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași, în calitate de creditor bugetar al debitoarei . Iași, a formulat cerere de admitere a creanței pentru suma de 314.037 lei, cerere prin care s-a solicitat și stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății pentru pasivul rămas neacoperit.
Întrucât creanța pe care debitoarea o datorează bugetului consolidat al statului nu a fost recuperată în cadrul procedurii insolvenței iar lichidatorul a solicitat închiderea procedurii insolvenței fără a formula o cerere conform prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditoarea a formulat cerere pentru stabilirea răspunderii personale a administratorului B. E. D..
Recurenta învederează că hotărârea judecătorului sindic - de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune și de respingere a cererii vizând stabilirea răspunderii personale în sarcina pârâtei - nu este nici legală, nici temeinică.
În opinia sa, soluția tribunalului atingere dreptului și interesului legitim al creditorului în recuperarea creanțelor.
În conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, calitatea procesuală activă de a introduce acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au adus societatea în stare de insolvență o are lichidatorul judiciar, care, în baza documentelor firmei, este cel în măsură să realizeze o analiză economico-financiară și să identifice persoanele responsabile de . de plată. Potrivit alin. 3 al art. 138, doar în subsidiar, această calitate o poate avea și comitetul creditorilor sau creditorul majoritar.
În condițiile în care lichidatorul judiciar a înțeles să uzeze de procedura prevăzută de art. 138 și să formuleze acțiunea în răspundere patrimonială, nici comitetul creditorilor nici creditorul majoritar nu aveau calitatea procesuală activă pentru a formula cererea de antrenare a răspunderii personale, anterior renunțării la judecată din partea lichidatorului judiciar.
Mai mult decât atât, susține recurenta că lichidatorul judiciar nu a înțeles să notifice creditorii despre intenția sa de renunțare la judecata cererii, pentru a da astfel posibilitatea acestora să introducă o noua acțiune. Pe de alta parte, încheierea judecătorului sindic prin care a luat act de renunțarea la judecată nu a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.
Despre această împrejurare, Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași a luat cunoștința din conținutul raportului de activitate nr. 354/RKT/25.06.2012 cu propunerea de închidere a procedurii, raport publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr._/16.07.2012.
Urmarea acestui raport, prin adresa nr._/3.08.2012, A.F.P.M. Iași a solicitat lichidatorului judiciar să convoace adunarea creditorilor în vederea discutării oportunității introducerii acțiunii în răspundere patrimonială pentru pasivul debitoarei .. Iași și pentru desemnarea titularului acestei cereri, motivat de faptul ca A.F.P.M. Iași era creditor minoritar, neavând calitate procesuală activă pentru a introduce acțiunea întemeiata pe prevederile art. 138 fără a fi special desemnat în acest sens de adunarea creditorilor.
Prin adresa nr._/2.10.2012, lichidatorul judiciar a convocat ședința adunării creditorilor pentru data de 8.10.2012. Prin adresa nr._/8.10.2012, A.F.P.M. Iași și-a exprimat punctul de vedere în sensul că, în situația în care nici lichidatorul judiciar nici creditorul majoritar nu va formula aceasta acțiune, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași a solicitat să fie desemnat titularul cererii întemeiate pe prevederile art. 138 din Legea insolvenței și să formuleze acțiunea în răspundere patrimoniala. Conform procesului-verbal al ședinței adunării creditorilor din data de 8.10.2012, A.F.P.M. Iași a fost desemnat titularul acțiunii în răspundere patrimonială, astfel încât în data de 10.10.2012 a introdus la Tribunalul Iași cererea nr._, pentru stabilirea răspunderii personale a fostului administrator statutar B. D..
Solicită recurenta să se constate că A.F.P.M. Iași nu a dat dovadă de pasivitate în derularea procedurii, de la momentul la care putea dobândi calitatea procesuală activă pentru introducerea acțiunii întemeiate pe prevederile art. 138, respectiv de la renunțarea la judecata acțiunii introduse de lichidatorul judiciar, efectuând toate demersurile necesare dobândirii calității procesuale active și introducerii acțiunii.
De asemenea, susține că organul fiscal a solicitat stabilirea răspunderii personale a celor vinovați de . debitoarei . încă din data de 12.01.2009, când a formulat cererea de admitere a creanței nr._, prin care a solicitat judecătorului-sindic să facă aplicarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Consideră că nu pot fi sancționați creditorii pentru modul în care lichidatorul judiciar a înțeles să procedeze cu privire la acțiunea în răspundere patrimonială, pe care a introdus-o pe rolul Tribunalului Iași, a suspendat-o până la finalizarea procedurii de valorificare a bunurilor, și la care, în final, a renunțat, fără notificarea prealabilă a creditorilor.
Invocă recurenta și prevederile art. 138 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora, în situația in care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 sau alin. 3 al art. 138, lichidatorul judiciar care nu intenționează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În condițiile în care lichidatorul judiciar este obligat să notifice creditorii asupra intenției sale de renunțare la formularea recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii de antrenare a răspunderii personale, consideră că, cu atât mai mult, trebuie să notifice creditorii cu privire la intenția de renunțare la judecată.
De asemenea, apreciază că răspunderea administratorilor are caracter subsidiar și complementar față de răspunderea societății, care are caracter principal și, de aceea, ea poate fi instituită doar în măsura în care activul societății debitoare nu este îndestulător pentru acoperirea întregului pasiv, situație ce nu poate fi stabilită decât după ce s-au valorificat toate bunurile din averea debitoarei, împrejurare care este adusă la cunoștința creditorilor și judecătorului sindic în momentul depunerii de către lichidator a raportului final.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și obligarea pârâtei B. E. D. la plata pasivului societății debitoare.
În drept, invocă dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul cod de procedură civilă, art. 2, art. 138 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 85/2006, art. 119 și art. 12 Cod procedură fiscală.
Prin concluziile scrise, intimata B. D. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii judecătorului sindic.
În cauză nu s-au depus înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Cu titlu preliminar, se cuvine a observa că - deși recurenta invocă prevederile Noului Cod de procedură civilă - acestea nu sunt aplicabile speței, raportat la data sesizării judecătorului sindic, dată anterioară intrării în vigoare a noului cod de procedură. Cauzei îi sunt și îi rămân aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, la care curtea este ținută a se referi în examinarea recursului de față.
Instanța de recurs constată că unele dintre criticile formulate de creditoare se încadrează în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă și că acele argumente care excedează sferei art. 304 se verifică potrivit articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Curtea de apel observă că - în condițiile în care acțiunea a fost respinsă la fond prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune - analiza instanței de control judiciar este circumscrisă acestui cadru procesual.
În context, sunt nefondate susținerile recurentei, reținându-se că în mod judicios a considerat judecătorul sindic că termenul de prescripție era împlinit la momentul sesizării sale cu cererea de atragere a răspunderii personale a intimatei. În atare situație, sunt lipsite de relevanță referirile la fondul pricinii.
Instanța de control judiciar notează că în speță nu există temeiuri de suspendare ori întrerupere a cursului prescripției extinctive, în accepțiunea art. 13 respectiv 16 din Decretul nr. 167/1958, act normativ aplicabil în raport de momentul în care a început să curgă termenul de prescripție.
Curtea de apel mai reține că judecătorul sindic a stabilit corect care sunt efectele juridice ale împlinirii termenului prescripției extinctive și că sunt anodine, în acest context, referirile la conduita diligentă a recurentei pe durata procedurii insolvenței.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă se va respinge recursul și va fi menținută sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 695/2013 din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Iași, Secția II civilă faliment, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Octombrie 2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, D. G. |
Red. G.A.
Tehnoredactat G.D.
2 ex./07.03.2014
Tribunalul Iași: B. C. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1346/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
