Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1286/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1286/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 517/45/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1286/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. O.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de T. D. împotriva deciziei civile nr. 519 din 02 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, intimați creditori fiind Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași și A. pentru Valorificarea Activelor Statului, intimată debitoare fiind . și lichidator fiind A. P. Consult SPRL, în calitate de lichidator pentru societatea debitoare ., având ca obiect procedura insolvenței – perimare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că judecata recursului s-a suspendat la data de 04 iulie 2012, în temeiul dispozițiilor art. 242 punctul 2 Cod procedură civilă.
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, raportat la prevederile art. 248 și 252 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare cu privire la această excepție.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 519/2012 din 02 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași au fost admise recursurile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și A. pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței nr. 1148 din 28 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă - faliment, hotărâre pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași în contradictoriu cu pârâtul T. D..
Obligă pârâtul T. D. să suporte, din averea personală, parte din pasivul rămas neacoperit al debitoarei falite ., până la concurența sumei de 30.901 lei.
Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, cu excepția celei prevăzute de articolul 142 alineat (2) din Legea nr. 85/2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
P. a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că:
1. În ce privește recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, curtea reține, cu titlu de principiu, că articolul 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței reglementează o formă de răspundere delictuală specială, care intervine doar dacă prejudiciul a fost cauzat prin săvârșirea uneia dintre faptele ilicite limitativ arătate în alineatul (1) literele a) - g).
Antrenarea răspunderii speciale a administratorului presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a administratorului; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile ale debitorului în insolvență; culpa persoanei (administrator) a cărei răspundere se solicită.
Se observă că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii administratorului doar după administrarea de dovezi concludente și pertinente, care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea faptelor expres și limitativ prevăzute de lege, s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Instanța de control judiciar constată că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a formulat cerere de atragere a răspunderii fostului administrator T. D. invocând literele a), c) și d) din articolul 138. În ce privește faptele de la litera a), curtea constată că - în pofida celor susținute de recurentă - nu există dovezi în cauză că pârâtul T. D. ar fi folosit bunurile sau creditele . în interes propriu sau în cel al unei alte persoane. Raționamentul cu caracter abstract prezentat de recurentă nu este suficient pentru a conduce la concluzia săvârșirii faptei menționate, situație în care răspunderea nu poate interveni pe acest temei.
Referitor la faptele menționate de litera d) a articolului 138, curtea costată că nu se poate susține că există o prezumție de culpă, din formularea textului rezultând că evidență că aceste fapte nu pot fi săvârșite decât cu intenție, care trebuie dovedită, cu probe convingătoare, în persoana celui considerat răspunzător, aspect care nu a fost probat în cauză.
Instanța de recurs reține, însă, că pârâtul T. D. a comis fapta la care face referire litera c) din articolul 138, constând în dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Curtea de apel constată că administratorul ., pârâtul T. D., a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței abia la data de 17 iunie 2010.
Or, încă din 19 iunie 2007, cu procesul-verbal de constatare a insolvabilității, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a stabilit că debitorul . este insolvabil, la acea dată datoriile societății fiind de 114.380 lei.
Instanța de recurs reține că este fără putință de tăgadă că pentru diferența dintre datoriile înregistrate la 19 iunie 2007 (când societatea se găsea deja în insolvabilitate) și cele de la momentul solicitării deschiderii procedurii (suma de 30.901 lei) este responsabil pârâtul administrator T. D., în temeiul articolului 138 alineat (1) litera c) din Legea nr. 85/2006.
În prezența constatării insolvabilității, administratorul era ținut a formula cererea de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, prin netergiversare existând posibilitatea reabilitării societății. Încălcându-și (cu intenție, întrucât avea cunoștință de constatarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Iași) obligația instituită de articolul 27 alineat (1) din Legea insolvenței, T. D. a dispus continuarea activității . încă trei ani, în interes personal, deoarece pe tărâm comercial mandatul său se presupune că era remunerat, așa cum prevede articolul 374 din Codul comercial.
Instanța de recurs constată că prejudiciul creditorilor este echivalent pasivului debitoarei insolvente, iar raportul de cauzalitate rezultă fără echivoc din împrejurarea că simpla continuare a activității, din 2007 până în 2010, a condus la mărirea pasivului, cu suma menționată.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea articolului 312 alineat (1) teza I și alineat (3) Cod procedură civilă, curtea urmează a admite recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și a modifica în parte sentința Tribunalului Iași, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtului la suportarea, din averea personală, a unei părți din pasivul rămas neacoperit al debitoarei, respectiv a sumei de 30.901 lei.
2. Admiterea recursului creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași are drept consecință legală și admiterea recursului A.V.A.S., în sensul că lichidatorul judiciar va fi descărcat de îndatoriri și responsabilități, cu excepția celei prevăzute de articolul 142 alineat (2) din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâtul T. D., criticând-o pentru netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 322 punctul 5 Cod procedură civilă.
În raport cu actele dosarului se constată că cererea de revizuire este perimată de drept.
Potrivit art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
În prezenta cauză, la termenul din data de 04 iulie 2012, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 242 punctul 2 Cod procedură civilă, a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de T. D. împotriva deciziei civile nr. 519 din 02 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, deoarece părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea de recurs a rămas în nelucrare mai mult de un an după data suspendării, nefiind îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării procesului și nefiind dovedit că ar exista vreun motiv care să fi suspendat cursul perimării, conform art. 250 alineat ultim Cod procedură civilă.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, la data de 22 octombrie 2013, pentru a se constata perimarea.
Deoarece sunt îndeplinite condițiile înscrise în art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, urmează ca, potrivit art. 252 Cod procedură civilă, să se constate perimată cererea de revizuire formulată de pârâtul T. D..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de revizuire formulată de T. D. împotriva deciziei civile nr. 519 din 02 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 06 Noiembrie 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat și tehnoredactat A.H.
02 exemplare/28 noiembrie 2013
Curtea de Apel Iași: G. A., S. C. A. și C. S. V.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 100/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1127/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
