Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Sentința nr. 1455/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1455/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 3011/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 375/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător L. P.
Judecător C.-A. S.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către . împotriva sentinței civile nr. 1455 din 15.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, intimat fiind O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V., având ca obiect plângere împotriva rezoluției directorului O. R. Comerțului.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 11 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 18 martie 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1455/2012 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă a fost respinsă plângerea formulată de petenta . împotriva rezoluției directorului O.R.C. V. nr._/26.07.2012.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Analizând plângerea petentei, prin argumentele și temeiurile de drept invocate,față de apărările intimatei, de asemenea prin argumentele arătate și toate acestea în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată că plângerea este neîntemeiată.
Într-adevăr conform prevederilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările șl completările ulterioare,acestea dispun cu privire la înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate,iar conform art. 186 alin. (2) din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, pentru înregistrarea din oficiu se completează formularul înregistrări din oficiu", la care se anexează actele supuse înregistrării din oficiu, fără a fi necesară, în acest, o solicitare a unei terțe persoane,această dispoziție fiind expresă, deci prevăzută de lege și nu cum susține petenta.
De asemenea,potrivit art. 187 lit. d) din Ordinul Nr. 2594/C/ 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor sunt supuse înregistrării din oficiu actele și măsurile dispuse conform art. 4795 -_ din Codul de procedură penală, iar art. 4976 din Codul de procedura penală reglementează aplicarea măsurile asigurătorii față de persoana juridică.
În atare condiții în mod corect a procedat directorul Oficiului R. Comerțului la înscrierea mențiunii ce rezulta din ordonanța procurorului ,privind instituirea sechestrului, mențiunea fiind înscrisă fără o solicitare expresă din partea unei persoane interesate ,ci din oficiu,în scopul urmărit în acest sens de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, în condițiile Legii nr. 26/1990
Apărarea petentei referitoare la împrejurarea ca persoana urmărita este o persoana fizica si nu persoana juridica S.C. V. S.A. și de asemenea că bunurile mobile asupra cărora a fost înființat sechestrul asigurator aparțin persoanei fizice urmărite și nu persoanei juridice., nu poate fi primită în condițiile în care acțiunile deținute de respectivul acționar asupra cărora s-a instituit sechestrul au legătură directă cu societatea, iar simpla notare în registrul acționarilor nu este suficientă întrucât acest din urmă act nu poate asigura deplina publicare ,și acces la informați cu privire la acțiunile societății, precum mențiunile făcute la O. R. Comerțului.
În atare condiții, constatând corectă rezoluția contestată,fiind respectate toate dispozițiile legale în această privință, plângerea a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 1455/2012 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. a formulat recurs . criticând-o sub următoarele aspecte.
În opinia instanței de fond, aplicabile in speța ar fi dispozițiile art. 21 lit. h) din Legea 26/1990 privind registrul comerțului, care prevăd ca se înregistrează in registrul comerțului mențiuni privitoare la „orice modificare privitoare la actele, faptele si mențiunile înregistrate".
Ceea ce nu observa însă instanța de fond, este faptul ca aceasta dispoziție legala se completează cu celelalte situații prevăzute de art. 21 din respectivul act normativ, in sensul ca, in registrul comerțului se înregistrează mențiuni privind modificarea unora din elementele care se înregistrează din oficiu, in mod obligatoriu in registrul comerțului.
Or, in speța, nu este vorba de o asemenea situație.
Dimpotrivă art. 99 ind. 1 din Legea 31/1990, statuează o cu totul alta procedura privind înregistrarea sechestrului asupra acțiunilor, respectiv ca „garanția se înregistrează in registrul acționarilor ținut de consiliul de administrație, respectiv directorat, sau după caz, de societatea independenta care tine registrul acționarilor
Dacă legiuitorul ar fi dorit masuri suplimentare, ar fi dispus expres in acest sens.
În speța, după cum rezulta din mențiunea din partea finala a Certificatului constatator nr._/14.08.2012 eliberat de O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. - depus la dosarul de fond - mențiune făcuta in conformitate cu art. 134 alin. 3 teza I din Ordinul nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de tinere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor si de eliberare a informațiilor,
„transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, cu excepția acțiunilor aparținând comandidatilor din societățile in comandita pe acțiuni, nu se înregistrează in registrul comerțului, ci se evidențiază in registrul acționarilor ținut de societate sau in depozitarul central, in cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piața reglementata
Așadar, daca s-ar urmări logica instanței de fond, ar însemna ca, contrar legii, transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, este una din situațiile in care mențiunea se înregistrează din oficiu, întrucât se modifica o mențiune înregistrata.
Or, atât în aceasta situație, cat si in ceea ce privește speța de fata (înregistrarea din oficiu a sechestrului), legiuitorul a prevăzut expres modalitatea de înregistrare (in registrul acționarilor ținut de societate), iar legea este de stricta interpretare.
De altfel, daca transferul de proprietate asupra acțiunilor nu se înregistrează în registrul comerțului ci in registrul acționarilor, cu atât mai mult o sarcina ce ar greva respectivele acțiuni nu Înregistrează in registrul comerțului ci in registrul acționarilor (dispozițiile art. 99 ind. 1 din Legea 31/1990 prevăzând in mod expres ca Înregistrarea se face in registrul acționarilor ținut de societate, fapt care s-a îndeplinit in speța, conform dovezilor depuse la fond).
Instanța de fond este in eroare si atunci când considera ca fiind aplicabile în speța dispozițiile art. 187 lit. d) din Ordinul nr. 2594/C2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de tinere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor si de eliberare a informațiilor.
De fapt, se confunda persoana juridica cu persoana fizica și patrimoniul persoanei juridice cu patrimoniul persoanei fizice.
În primul rând trebuie menționat ca dispozițiile art. 187 lit. d) din ordin, fac trimitere la masurile dispuse conform art. 479 ind. 5 - 479 ind. 14 din Codul de procedura penala, articole cuprinse in Capitolul I ind. 1, intitulat Procedura privind tragerea la răspundere penala a persoanei juridice.
Dispozițiile art. 479 ind. 6 din Codul de procedura penala, reglementează - așa cum de altfel retine si instanța fond - masurile asigurătorii fata de persoana juridica, iar textul are următorul enunț:
"F. de persoana juridica se pot lua masuri asigurătorii, in vederea asigurării confiscării speciale, reparării pagubei produse prin infracțiune, precum si pentru garantarea executării pedepsei amenzii. "
Cum in speța, sechestrul nu vizează persoana juridica, ci o persoană fizica, iar proprietar pe acțiuni nu este persoana juridica S.C. V. S.A. ci o persoana fizica, este mai mult decât evident ca aceste dispoziții nu-si au aplicabilitate in speța.
Instanța de fond se afla . când considera ca „ legătura" dintre acțiunile sechestrate si societate ar face aplicabile dispozițiile legale de mai sus.
Legiuitorul a dispus expres in aceasta privința, iar textul legal este de stricta interpretare și nu lasă la latitudinea interpretului de a face vreun fel de „ legături".
Mai retine instanța de fond ca „simpla notare in registrul acționarilor nu este suficienta, întrucât acest din urma act nu poate asigura deplina publicare si acces la informații cu privire la acțiunile societății, precum mențiunile făcute la O. R. Comerțului ".
Arată că instanța de fond, face aprecieri personale fără absolut nicio legătura cu dispozițiile legale aplicabile in speța.
Legiuitorul a prevăzut ca suficienta, înregistrarea sechestrului in registrul acționarilor. Daca legiuitorul considera ca acest lucru nu este suficient, poate ar fi prevăzut mai mult. Așadar, respectivele aprecieri nu pot face decât eventual obiectul unei propuneri de lege ferenda, însă soluția trebuia data de instanța de fond in deplin acord cu legislația existenta si aplicabila si nu in acord cu simple păreri personale.
Poate tocmai ca asemenea mențiuni, daca ar fi făcute in registrul comerțului, ar fi de natura la aducă prejudicii de imagine societății (cum se întâmpla in speța) l-au făcut pe legiuitor sa considere ca înregistrarea in registrul acționarilor a sechestrului este suficienta sau poate faptul ca importanta nu este publicitatea sechestrului ci existenta sa valabila (pentru aceasta fiind necesara doar menționarea in registrul acționarilor).
Oricum, cert este ca legea fiind de stricta interpretare si „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus instanței de fond i se poate reproșa fără vreun dubiu, ca nu a procedat la aplicarea întocmai a legii si ca a dat o soluție vădit netemeinica si nelegala, plecând doar de la simple considerații personale, fără legătura cu legea.
Este reala doar parțial reținerea din considerentele hotărârii atacate, ca intimatul O. N. al R. Comerțului a solicitat prin întâmpinare respingerea plângerii.
În realitate, intimatul a avut si o cerere subsidiara, la finalul întâmpinării, solicitând ca „in situația in care veți trece peste apărările noastre formulate prin prezenta și veți admite plângerea petentului, va rugam sa va pronunțați si cu privire la efectuarea înregistrărilor in registrul comerțului, respectiv cu privire la radierea înregistrării nr._/26.07.2012".
În concluzie, fata de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii recurate, iar pe fond, admiterea plângerii, anularea Rezoluției directorului Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. emisa sub nr._/26.07.2012 privind înregistrarea din oficiu in registrul comerțului a procesului verbal de aplicare a sechestrului întocmit in data de 19.07.2012 in cadrul Dosarului nr. 82/P/2010 al Direcției Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, precum si radierea mențiunii efectuate in baza acestei rezoluții.
Legal citat intimatul O. Național al R. Comerțului a depus note de concluzii.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurentă - astfel cum au fost dezvoltate - se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea are în vedere că lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.
În cauza pendinte, judecătorul sindic a reținut incidența dispozițiilor art.21 lit. h) din Legea nr.26/1990 și ale articolelor 186 alin 2, respectiv 187 lit. d) din Normele metodologice privind modul de ținere a registrului comerțului, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2594/C/2008, atunci când a motivat respingerea plângerii formulate de petenta . împotriva Rezoluției Directorului Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. nr._ din 26 iulie 2012.
Recurenta susține că, procesul verbal de sechestru asigurator instituit de DNA – Serviciul Teritorial Iași asupra a_ acțiuni deținute de Ciuburciu G., la . poate constitui obiect al înregistrării din oficiu, în condițiile art. 186 alin.2 și art. 187 lit. „d” din Ordinul nr. 1594/C/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 187 lit. „d” din Ordinul nr. 2594/C/2008, sunt supuse înregistrării din oficiu actele și măsurile dispuse conform art. 479 ind.5 – 470 ind.14 din Codul de procedură penală.
Curtea reține că dispozițiile art. 479 ind.5 - 479 ind.14 sunt înserate în Codul de procedură penală la Capitolul I1 intitulat „Procedura tragerii la răspundere penală a persoanei juridice”.
În art. 479 ind.6 Cod procedură penală se menționează luarea măsurilor asiguratorii față de persoana juridică în vederea asigurării confiscării speciale, reparării pagubei produse prin infracțiune și garantarea executării amenzii.
Din analiza textelor în discuție rezultă - cu evidență - că înregistrarea din oficiu, în temeiul art. 187 lit. d din Ordinul 2594/C/2008, vizează – exclusiv - măsurile asiguratorii luate față de persoana juridică.
Această dispoziție legală nu poate fi aplicată – prin analogie - și în cauza pendinte unde măsura sechestrului asigurator vizează acțiunile pe care o persoană fizică le deține la societatea comercială înregistrată în registrul comerțului.
Susținerile intimatei referitoare la respectarea dispozițiilor art. 186 alin. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 2594/C/2008, în sensul că s-a procedat la completarea formularul "Înregistrări din oficiu", la care s-au anexat actele supuse înregistrării din oficiu sunt irelevante, câtă vreme textul invocat drept temei al înregistrării din oficiu, nu este incident în cauză.
Curtea notează că, în cuprinsul Ordinul nr. 2594/C/2008, singurele referiri la acțiuni și înregistrarea, în registrul comerțului, a unor mențiuni cu privire la acestea vizează doar ipoteza transmiterii dreptului de proprietate asupra lor, conform celor cuprinse în art.134 alin 3, potrivit cu care:
“Transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, cu excepția acțiunilor aparținând comanditaților din societățile în comandită pe acțiuni, nu se înregistrează în registrul comerțului. Dacă totuși se solicită înscrierea unor astfel de mențiuni, acestea se fac în baza extrasului din registrul acționarilor, certificat de administratorul societății, care va certifica efectuarea transmiterii în acest registru. Înregistrarea se va solicita prin completarea formularului-tip "Cerere de depunere și menționare acte", la care se adaugă și dovada privind plata taxelor legale și timbrul judiciar, în original.”
În consecință, dacă ne-am afla într-o situație ca cea reglementată de text, s-ar putea efectua o publicitate numai cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, doar la solicitare expresă.
Or, în cauza dedusă judecății, înregistrarea s-a efectuat din oficiu, și nu privește transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor ci menționarea în R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V., a procesul verbal de sechestru asigurator instituit de DNA – Serviciul Teritorial Iași, asupra a_ acțiuni deținute de Ciuburciu G., la . operant art. 187 lit. „d” din Ordinul nr. 2594/C/2008, reținut de judecătorul fondului ca temei al respingerii plângerii formulată de . Rezoluției Directorului Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. nr._ din 26 iulie 2012.
În raport de cele anterior expuse curtea reține că motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 este operant în cauză astfel încât, în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul formulat de . sentinței civile nr. 1455 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă, hotărâre care va fi modificată în tot.
Va fi admisă plângerea formulată de . împotriva Rezoluției Directorului Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. nr._ din 26 iulie 2012 dispunându-se anularea Rezoluția nr._/2012 și radierea mențiunii efectuate în Registrul Comerțului în baza acestei rezoluții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de . sentinței civile nr. 1455 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă, hotărâre pe care o modifică în tot.
Admite plângerea formulată de . împotriva Rezoluției Directorului Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. nr._ din 26 iulie 2012.
Anulează Rezoluția nr._/2012 și dispune radierea mențiunii efectuate în Registrul Comerțului în baza acestei rezoluții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 martie 2013.
Președinte, A. G. | Judecător, L. P. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, I. P. |
Red.S.C.A.
Tehnored.
2 ex. –
Tribunalul V. – A. V.
| ← Radiere. Decizia nr. 298/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligatia de a face. Sentința nr. 517/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
