Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința nr. 787/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 787/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 507/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 621/2013
Ședința publică de la 13 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: C.-A. S.
Judecător: A. G.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de . împotriva sentinței nr. 787/civ din 08 mai 2012 și a sentinței nr. 1152/civ din 04 decembrie 2012, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu intimata Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de A. Prut Bârlad, având ca obiect acțiune în anularea hotărârii arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. A. V., apărătorul recurentei . și consilier juridic B. D., reprezentantul intimatei Administrația Națională Apele Române Administrația Bazinală de A. Prut Bârlad.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la al treilea termen de judecată; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Consilier juridic B. D., reprezentantul intimatei prezintă la acest termen de judecată originalul contractului tip „abonament de utilizare/ exploatare a resurselor de apă nr._/2009” înregistrat sub nr. 621/7429 din 27.07.2009 și anexa nr. 1 a graficului de punere la dispoziția beneficiarului a resurselor de apă la abonament, pentru a fi confruntate cu actele aflat la dosarul cauzei, anexând și copia acestora la dosar.
La fila 71 din dosarul Curții de Arbitraj Comercial se află depus contractul abonament de utilizare nr._/2009, precum și anexa nr. 1. Instanța, verificând originalele acestor înscrisuri, ce au fost prezentate la acest termen de reprezentantul intimatei, cu copiile din dosarul cauzei, constată că acestea sunt identice.
Avocat P. A. V., apărătorul recurentei învederează instanței că la data de 27.02.2009 societatea a semnat doar actul adițional nr. 2 la contractul nr._ din 2007, aspect ce a fost susținut și prin cererea de recurs formulată, acest abonament nu are justificare logică.
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată că la dosar sunt depuse doar actul adițional nr. 1/2010 la abonamentul de utilizare nr._/2009, aflate la filele 73-74 dosar și anexa nr. 1 aflată la filele 70, 71, 72 care sunt identice cu originalele prezentate la termenul de astăzi de reprezentantul intimatei. Restituie reprezentantului intimatei originalele acestor înscrisuri.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentei învederează instanței că nu înțelege să formuleze plângere penală la P. împotriva acestor înscrisuri ce au fost prezentate la acest termen de judecată de către reprezentantul intimatei.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat P. A. V., apărătorul recurentei . având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței nr. 787/civ din 08 mai 2012 și a sentinței nr. 1152/civ din 04 decembrie 2012, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, în sensul menținerii dispozițiilor Hotărârii Arbitrale nr. 4/ 01.11.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, motivând că din toate probele depuse la dosar rezultă că între părți a fost semnat doar contractul nr._/2007 completat prin actul adițional nr. 2/ 27.09.2009 și că acest abonament de utilizare nr._/2009 nu a fost semnat de societatea pârâtă. Nu solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
Consilier B. D., apărătorul intimatei A.N. Apele Române – Administrația Bazinală de A. Prut Bârlad având cuvântul solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 1152/civ din 04.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, apreciind că aceste contracte încheiate de părțile litigante sunt valabile până în anul 2016.
În replică, apărătorul recurentei învederează instanței că nu au fost emise facturi înainte și nici după introducerea acestui litigiu.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /16.01.2012 reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. PRUT BÎRLAD a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 4/01.11.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași în dosarul nr. 3/2011
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că instanța de arbitraj nu era competentă material să soluționeze cauza, dat fiind că art. 25 din contractul privind utilizarea resurselor de apă pentru practicarea acvaculturii nr._/2007, precum și art. 25 din actul adițional la acest contract prevăd că litigiile de orice natură se vor rezolva pe cale amiabilă, iar în caz contrar, de instanțele de judecată de la sediul administratorului/operatorului sau ale Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași. Așadar, potrivit celor 2 contracte, în primul rând s-a stabilit competența instanței de judecată, iar în subsidiar cea a instanței arbitrale de la Iași.
A menționat reclamanta că, deși a invocat această excepție, a fost respinsă prin încheierea din 19.09.2011 a Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași.
S-a mai invocat de către reclamantă faptul că organul de jurisdicție arbitrală era obligat, prin prisma disp. art. 361 alin. 1 lit. c C. proc. civ. și art. 79 lit. c din Codul de procedură arbitrală, să menționeze expressis verbis în considerentele hotărârii și în dispozitiv că nu există o convenție arbitrală . nu a fost menționată în hotărâre nici calea de atac și autoritatea competentă să o soluționeze, nici termenul, lipsuri ce atrag nulitatea absolută a hotărârii arbitrale.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că cele 4 facturi fiscale au fost emise în baza contractului nr._/2009, și nu în baza contratului nr._/2007, suma achitată, de 9000,32 lei reprezentând o executare a contractului din 2009. cât privește suma de_ lei cu titlu de daune, reclamanta a menționat că nu s-a in dicat natura juridică a acestor daune, precium și izvorul lor delictual ori contractuale. Dacă s-ar considera că aceste daune ar fi generate de imposibilitatea executării contractului încheiat de pârâtă cu societatea ACVARES, nu s-a făcut dovada cu facturi că s-au livrat cantitățile de pui crap și pui sânger, nu s-au depus foile de parcurs.
A mai invocat reclamanta caracterul exagerat al cheltuelilor de arbitrare, onorariul de 4500 lei fiind mult prea mare în raport de criteriile de la art. 274 alin. 3 C. proc. civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 340 – 370 indice 3 C. proc. civ.
Prin sentinta civilă nr. 787/08.05.2012 a Tribunalului Iasi a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. PRUT BÎRLAD în contradictoriu cu pârâta ., s-a dispus anularea hotărârii arbitrale nr. 4/01.11.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, s-a stabilit termen pentru judecarea cauzei în fond la data de 05.06.2012.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut că prin hotărârea arbitrală nr. 04/01.11.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași în dosarul nr. 3/2011 a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. PRUT BÎRLAD, constatându-se că reclamanta nu datorează pârâtei suma de_,25 lei pretins datorată din facturile nr._/04.11.2010, nr._/25.11.2010, nr._/25.11.2010 și nr._/14.01.2011, că reclamanta nu datorează pârâtei sume de bani pentru facturi emise ulterior datei de 14.01.2011, până la concurența sumei de 9000,32 lei, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei, cu titlu de daune, precum și suma de 6345,85 lei, cu titlu de cheltuieli de arbitrare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța arbitrală a statuat, în esență, că la data de 23.03.2007 între părți s-a încheiat contractul nr._/2007 privind utilizarea resurselor de apă pentru practicarea acvaculturii în acumularea Hălceni, iar acest contract a fost modificat prin actul adițional nr. 2/2009, încheiat la 27.07.2009. Probele administrate în cauză au dovedit că pârâta a încălcat disp. art. 11, 13, 15 lit. d din contractul modificat, pentru că în luna noiembrie 2010 nu a păstrat nivelul apei la 140 cm mira de citire până la terminarea pescuitului de recoltă, dar nu mai târzii de data de 30.11.2010, iar neefectuarea operațiunii de evacuare a apei, cu consecința ridicării nivelului în acumulare, nu a fost anunțată reclamantei-beneficiare în timp util pentru evitarea producerii de prejudicii. Conduita pârâtei a dus la pierderea de către reclamantă a peștelui pescuit, ceea ce a condus atât la neonorarea contractului cu furnizorul de puiet, cât și la neonorarea contractelor cu alți beneficiari.
Art. 364 C. proc. civ. prevede restrictiv cazurile în care poate fi desființată o hotărâre arbitrală pe calea acțiunii în anulare, acesta fiind sistemul instituit de codul de procedură civilă pentru instanțele de control judiciar, care pot reforma hotărârile atacate.
Hotărârile arbitrale pot fi anulate numai pentru unul sau mai multe dintre motivele limitativ prevăzute de art. 364 lit. a-i C. proc. civ. Este ușor de observat că motivele privesc condițiile de formă ale hotărârii arbitrale, și nu modul în care tribunalul arbitral a soluționat fondul pricinii.
Or, principala criticiă de formă adusă hotărârii arbitrale este cea vizând lipsa competenței materiale a Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași de a soluționa litigiul dintre părți.
Analizând această critică, tribunalul a constatat că este întemeiată. Astfel, deși reclamanta . a solicitat instanței arbitrale anularea facturilor nr._/04.11.2010, nr._/25.11.2010, nr._/25.11.2010 și nr._/14.01.2011, în cuprinsul acestor facturi menționându-se expres de către pârâtă că sunt emise în baza abonamentului de utilizare resurse de apă nr._/2009 modificat prin actul adițional nr. 1/2010 (f. 70-4 din dosarul arbitral), Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași a analizat pretențiile reclamantei doar raportat la contractul nr._/2007 și la actele adiționale la acesta.
Imprejurarea invocată de către reclamantă cum că nu a fost de acord cu abonamentul nr._/2009, apreciind că este în vigoare doar contractul nr._/2007 urmează a fi avută în vedere doar în soluționarea fondului pretențiilor, însă, dat fiind că facturile contestate au fost emise de către pârâtă în mod neechivoc în baza abonamentului nr._/2009, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași nu era competentă material să soluționeze pricina, acest abonament neconținând nicio clauză arbitrală. Art. 23 din abonament, astfel cum a fost modificat la 04.01.2010 prin actul adițional nr. 1/2010 prevede expres că în caz de nerezolvare pe cale amiabilă, orice litigiu este de competența instanțelor de judecată competente potrivit legii.
Apreciind că este incident motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. b C. proc. civ., tribunalul arbitral soluționând pricina fără să existe o convenție arbitrală (cea din contractul nr._/2007 nefiind operantă, cât timp facturile contestate au fost emise în baza abonamentului nr._), instanța a admis acțiunea și a anulat hotărârea arbitrală.
În baza disp. art. 366 C. proc. civ., apreciind că este nevoie de administrarea de probe pentru soluționarea pricinii în fond, instanța a stabilit termen de judecată în acest sens.
Prin sentința nr. 1152/04.12.2012 Tribunalul Iași, analizând în fond acțiunea formulată de reclamanta S.C. D. T. SRL, a respins-o ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Prin cererea depusă la data de 19.05.201, astfel cum a fost precizată si calificată de instanta de arbitraj, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta AN Apele Române Administratia Bazinală Prut Bîrlad, solicitând să se constate că nu datorează plata volumelor de apă din facturile nr._/04.11.2010, nr._/25.11.2010, nr._/25.11.2010, nr._/14.01.2011, că suma de 9000,32 lei achitată cu chitantele nr._/25.11.2010 si_/25.11.2010 a fost plătită nedatorat, urmând să fie redirectionată pentru plata facturilor curente, comform contractului nr._/2007, precum si să fie obligată pârâta la plata sumei de_ lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul cauzat prin împiedicarea recoltării pestelui din acumularea Hălceni în perioada cuprinsă între 23.11.2010 si sfârsitul acelui an.
Reclamanta a invocat în sustinerea actiunii nerespectarea de către pârâtă a clauzelor contractuale cuprinse în contractul nr._/2007 si actul aditional nr. 2/2009. Potrivit precizărilor reclamantei din fata instantei de arbitraj, între părti s-a încheiat contractual nr._/2007 privind utilizarea resurselor de apă pentru practicarea acvaculturii în acumularea Hălceni, contractual fiind modificat prin actul additional nr. 2/2009 din 27.07.2009. în schimbul utilizării acumulării Hălceni, reclamanta s-a obligat să achite pârâtei_ lei pe an, reprezentând plata apei existente în acumulare, calculată în raport de volumul de apă din acumulare si valoarea stabilită prin lege a metrului cub de apă. Pârâta s-a obligat ca în perioada 15.09-30.11 a fiecărui an, la solicitarea reclamantei, să evacueze apa din acumulare pentru a permite efectuarea pescuitului de recoltare. Desi prin adresa nr. 187/20.10.2010 reclamanta a solicitat pârâtei scăderea nivelului apei din acumulare până la nivelul prevăzut în contract, adică 140 cm mira de citire, această cotă a fost atinsă abia după 29.10.2010. de la data la care nivelul apei a ajuns la cota potrivită pentru efectuarea operatiunilor de recoltare, reclamanta a derulat operatiunile de pregătire a recoltării si recoltare propriu-zisă, astfel că până la 25.11.2010 avea recoltată si pregătită pentru livrare o cantitate de_ kg peste, peste ce trebuia păstrat în juvelnice la mal, pentru a fi viu la livrare – în apropierea Sf. N.. Până la data de 24.11.2010 nivelul apei a atins cote îngrijorătoare si în lipsa oricărei reactii a pârâtei, la 28-29.11.2010 nivelul a depăsit cota de 140 cm, făcând imposibilă recoltarea si retinerea în juvelnice a pestelui colectat.
Studiind înscrisurile aflate la dosar, începând cu facturile mentionate de reclamantă la capătul 1 de cerere - nr._/04.11.2010, nr._/25.11.2010, nr._/25.11.2010, nr._/14.01.2011 – instanta constată că în cuprinsul fiecăreia dintre ele se mentionează expres că acestea au fost emise în baza abonamentului nr._/2009 a actului aditional nr. 1/2010 si a procesului-verbal de receptie nr. 6187/04.11.2010, reprezentând contributie pentru utilizarea resurselor de apă din râuri pentru acvacultură pentru perioada 21.10-29.10.2010 (facturile nr._/04.11.2010, nr._/25.11.2010, nr._/25.11.2010) si pentru perioda 01.12./09.12.2010 - p-v de receptie nr. 206/24.01.2011, respectiv 10.12-31.12.2010 – p-v de receptie nr. 206/24.01.2011 (factura nr._/14.01.2011).
În mod neîndoielnic asadar, la data emiterii fiecărei facturi, izvorul obligatiilor corelative ale părtilor a fost abonamentul nr._/2009 si actul aditional nr. 1/2010 (f. 72 si urm din dosarul de arbitraj).
Potrivit clauzelor acestui abonament, pentru perioada lui de valabilitate – 27.07.2009 – 31.12.2010 – aceasta este legea părtilor vizând exploatarea resurselor de apă din acumularea Hălceni de către reclamanta ., iar nu contractul nr._/2007 încheiat anterior si care a stat până la 27.07.2009 la baza relatiilor contractuale dintre părti.
A constatat instant că, în abonamentul nr._/2009, în vigoare în luna noiembrie 2010, lună în care pretinde reclamanta că pârâta nu si-a îndeplinit obligatiile contractuale, nu se mai regăseste clauza de la art. 15 lit. d din contractual nr._/2007 completat prin actul aditional nr. 2/2009, potrivit căreia operatorul se obligă să asigure beneficiarului în intervalul 15 septembrie – 30 noiembrie, la cerere, evacuarea apei din acumulare până la cota de 140 cm citire miră hidrometrică.
În aceste conditii, în lipsa unei stipulatii concrete pentru anul 2010 în acest sens, în abonamentul nr._/2009, nu poate fi atrasă răspunderea contractuală a pârâtei, neputându-se imputa acesteia nerespectarea clauzelor contractuale. O altă încălcare a uneia dintre obligatiile asumate de pârâtă prin abonamentul nr._/2009 nu a fost invocată de către reclamantă, actiunea apărând astfel ca fiind neîntemeiată atât cu privire la capătul de cerere principal, constatarea nedatorării sumelor facturate urmare a culpei contractuale a pârâtei si redirectionarea unei plăti, cât si cu privire la capătul de cerere secundar, vizând obligarea pârâtei la plata daunelor materiale pricinuite printr-o neexecutare contractuală culpabilă a pârâtei.
S.C. D. T. SRL, prin reprezentantul său legal, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 787/08.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași precum și împotriva sentinței civile nr. 1152/04.12.2012 a aceleiași instanțe.
Cu privire la sentința civilă nr. 787/ 08.05.2012 a Tribunalului Iași, recurenta a susținut că art. 25 din Contractul privind utilizarea resurselor de apă nr._/2007 a fost interpretat greșit de către Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de A. Prut Bârlad.
Potrivit acestei prevederi, litigiile de orice natură „se vor rezolva pe cale amiabilă, iar în caz contrar, litigiile sunt de competența instanțelor de judecată de la sediul administratorului/operatorului sau ale Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași”.
În opinia recurentei, conjuncția „sau” folosită în textul arătat mai sus are valoarea de a indica o competență alternativă în ce privește regulatorul de competență.
Recurenta a susținut că interpretarea dată de reclamantă prevederilor referitoare la regulatorul de competență este nelegală și echivalează cu posibilitatea ca părțile să poată deroga de normele de ordine publică.
A mai susținut recurenta că reclamanta a afirmat în mod greșit faptul că nu există o convenție arbitrală în condițiile în care, prin actul adițional nr. 2 s-au adus modificări contractului privind utilizarea resurselor de apă nr._/2007 la data de 27.07.2009.
În opinia recurentei instanța a anulat eronat hotărârea arbitrală nr. 4/2011 motivat de faptul că izvorul litigiului s-ar afla în anularea unor facturi.
Recurenta precizează că și-a întemeiat cererea de reparare a prejudiciului creat prin încălcarea contractului de utilizare a resurselor de apă nr._/2007 pe acest contract iar anularea facturilor s-a solicitat în subsidiar, motivat de faptul că acestea contravin legislației și contractului aflat în vigoare și necontestat de părți.
Reclamanta a prejudiciat societatea recurentă prin nerespectarea cotei de pescuit și a procedat la evacuarea apei cu întârziere, fără a o înștiința de eventualitatea depășirii cotelor și facturând ulterior apa evacuată.
A precizat recurenta că, potrivit art. 25 din contractul nr._/2007, părțile au înțeles să deducă alternativ eventualele litigii noi instanțelor judecătorești, ori Curții de Arbitraj și că temeiul litigiului îl constituie doar contractul arătat anterior, a cărei încălcare de către reclamantă a creat recurentei un prejudiciu ce se impune a fi acoperit.
În ce privește sentința nr. 1152/civ/04.12.2012 pronunțată de aceeași instanță, recurenta a arătat că în mod greșit tribunalul a reținut că abonamentul nr._/2009 era legea părților și nu contractul nr._/2007 încheiat anterior, concluzionând eronat că nu poate fi atrasă răspunderea contractuală a intimatei întrucât art. 15 litera d) din contract nu se mai regăsește în abonament.
Recurenta a învederat faptul că între părți s-a încheiat în mod valabil doar contractul nr._/2007 completat prin actul adițional nr. 2/27.09.2009. În ce privește abonamentul, acesta nu a fost prezentat în original și nu și-l asumă.
Prin întâmpinare, intimata Administrația Națională „Apele Române” Administrația Bazinală de A. Prut Bârlad, prin reprezentantul său legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentințelor pronunțate de Tribunal.
Întrucât, în ședința publică din 08.04.2013, reprezentantul societății recurente a învederat faptul că înțelege să conteste semnătura de pe anexa 1 la graficul de dispoziție precum și semnătura de la rubrica „beneficiar” aplicată pe abonamentul de utilizare a resurselor de apă nr._/2009, aflat la filele 71 – 72 din dosarul Camerei de Comerț și Industrie, curtea a încuviințat cererea recurentei și a dispus prezentarea în instanță a originalului acestor înscrisuri.
În ședința publică din 13.05.2013 reprezentantul intimatei a prezentat actele solicitate, în original, instanța constatând, după confruntarea lor cu copiile aflate la dosar, că acestea din urmă sunt identice cu cele înfățișate de intimată.
Interpelat de instanță cu privire la faptul dacă înțelege să formuleze plângere penală cu privire la semnăturile contestate, respectiv dacă mai are alte solicitări, reprezentantul intimatei a învederat faptul că nu înțelege să formuleze o astfel de plângere și că nu are alte solicitări.
Analizând motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Instanța reține, că prin sentința civilă nr. 787/08.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de A. Prut Bârlad și s-a dispus anularea hotărârii arbitrale nr. 4/2.11.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași motivat de necompetența materială a instanței arbitrale de a soluționa litigiul dintre părți ca urmare a lipsei unei convenții arbitrale între părți.
Verificând criticile legate de acest aspect, formulate de pârâta-recurentă, instanța constată că sunt neîntemeiate având în vedere prevederile art. 23 din abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr._/2009, astfel cum au fost modificate prin actul adițional nr. 1/2000, potrivit cu care soluționarea litigiilor revine instanțelor competente, potrivit legii.
Întrucât facturile invocate chiar de recurentă prin acțiune au fost emise în temeiul abonamentului și al actului adițional arătat mai sus instanța nu poate primi critica recurentei potrivit cu care în cauză erau aplicabile prevederile art. 25 din contractul privind utilizarea resurselor de apă pentru practicarea acvaculturii nr._/2007 și nu prevederile cuprinse în abonamentul modificat prin actul adițional.
Raportat la menționarea expresă în textul art. 23 din abonament, a competenței instanței judecătorești în soluționarea litigiilor și la prevederile art. 364 litera b) din Codul de procedură civilă, potrivit cu care hotărârea arbitrală poate fi desființată în situația în care tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală, curtea constată că în mod corect instanța de fond a anulat hotărârea arbitrală motivat de lipsa unei convenții arbitrale.
Pe fondul cauzei, instanța reține că recurenta a învestit instanța arbitrală cu cererea având ca obiect anularea facturilor emise începând cu data de 04.11.2010, enumerate în cerere, constatarea nedatorării sumelor facturate precum și redirecționarea acestor sume pentru plata facturilor curente, respectiv obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată (fila 8 dosar).
Așa cum rezultă din mențiunile înscrise în aceste facturi, aflate la filele 5 – 7 din dosar, aceste facturi au fost emise pentru perioada 21.10.2010 – 29.10.2010 conform abonamentului nr._/2009, actului adițional nr. 1/2010 și procesului-verbal nr. 6187/4.11.2010.
Instanța constată că recurenta nu contestă acest aspect, susținând că, în cauză, nu a solicitat, în principal anularea acestor facturi și că raporturile contractuale dintre părți se întemeiază exclusiv pe contractul de utilizare a resurselor de apă nr._/2007 și nu pe abonamentul nr._/2009.
Curtea nu poate primi aceste apărări.
Așa cum reiese din cererea formulată de recurentă la instanța arbitrală (fila 8 dosar) S.C. D. T. SRL prin administrator V. D. a solicitat obligarea pârâtei: „să anuleze facturile: Factura fiscală nr._/4.11.2010 în valoare de 4371,15 lei; Factura fiscală nr._/25.11.2010 în valoare de 4625,17 lei; Factura fiscală nr._/25.11.2010 în valoare de 4113,13 lei; Factura fiscală nr._/14.01.2011 în valoare de 12.300,80 lei, iar suma de 9000,32 lei achitată deja cu chitanțele nr._/25.11.2010 și_/25.11.2010 să fie redirecționate pentru plată facturilor curente, conform contractului nr._/2007.”
Ori, aceste facturi au fost emise în temeiul abonamentului nr._/2009 și al actului adițional nr. 1/2010 și nu în temeiul contractului nr._/2007. Mai mult, recurenta a și achitat contravaloarea a două dintre facturi (_/4.11.2010 și_/25.11.2010) cu chitanțele nr._ și_/25.11.2010, aspect de asemenea necontestat în cauză.
În acest cadru procesual, fixat chiar de recurentă prin acțiunea introductivă la instanța arbitrală instanța nu poate reține că în cauză nu sunt aplicabile prevederile abonamentului și ale actului adițional nr.1/2010, ambele semnate de părți și care reprezintă legea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 969 Cod civil.
Deși inițial recurenta a susținut că nu a semnat nici abonamentul și nici anexa în temeiul cărora au fost emise facturile, precizând că nu s-au înfățișat originalele acestora, după prezentarea actelor, în original, în instanță, și confruntarea lor cu copiile aflate la dosar, recurenta a arătat că nu înțelege să se înscrie în fals împotriva acestor înscrisuri și nu a mai avut alte solicitări cu privire la ele.
În ce privește actul adițional nr. 1/2010 la contractul de abonament, recurenta nu a contestat semnarea acestuia nici la instanța de fond și nici în recurs.
Prin urmare, corect a reținut instanța de fond că abonamentul nr._/2009, intrat în vigoare în luna noiembrie 2010, nu cuprinde clauza prevăzută la art. 15 litera d) din contractul nr._/2007, completat prin actul adițional nr. 2/2009, pe care se întemeiază cererea de atragere a răspunderii pârâtei.
Întrucât niciunul dintre aceste acte nu a fost reziliat sau desființat la cererea vreunei părți iar facturile și plățile invocate au drept temei tocmai aceste contracte, astfel cum s-a arătat mai sus, curtea constată că soluția Tribunalului Iași este temeinică și legală, urmând a respinge recursul și a menține hotărârile recurate în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de S.C. „D. T.”SRL împotriva sentinței nr. 787/civ din 8 mai 2012 și sentinței nr. 1152/civ din 4 decembrie 2012, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal, hotărâri pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 mai 2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. C. AntoanelaGhideanu AncaPalihovici L.
Grefier
G. D.
Red. P.L.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 11.06.2013
Tribunalul Iași: P. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 29/2013. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
