Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 57/2010
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea - L împotriva sentinței nr.1244/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au înregistrat din partea recurentei creditoare în copie dovada achitării taxei judiciare de timbru de 19,50 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, iar din partea intimatei debitoare - SA M întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința civilă nr.1244/C/07 octombrie 2009, fost admisă excepția tardivității depunerii contestației formulată de creditoare și în consecință a fost respinsă contestația formulată de debitoarea - SA M, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii de insolvență formulată și precizată ulterior de creditoarea - SRL O, s-a dispus restituirea către creditoare a cauțiunii în cuantum de 1500 lei aferentă recipisei de consemnare nr.-/1/7.05.2009 și a fost respinsă cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța reținut că sub numărul - a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu cererea formulată și precizată ulterior de creditoarea în contradictoriu cu debitoarea - SA prin care a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună deschiderea procedurii de insolvență a societății debitoare.
Debitoarea este o societate comercială pe acțiuni conform certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Între părți s-a încheiat sub numărul C 2954/3.04.2008 un contract de execuție lucrări, în baza căruia creditoarea în calitate de prestator a executat debitoarei, în calitate de beneficiar, lucrări de pardoseală industrială elicopterizată la obiectivul Șantierul În baza contractului au fost emise de creditoare facturile depuse la dosar.
La rândul său debitoarea a depus la dosar extrasele de cont și ordinele de plată prin care face dovada plății creanței și înscrisuri din care rezultă că nu se află în stare de insolvență. Creditoarea a confirmat stingerea obligației comerciale a debitoarei prin plata făcută de aceasta.
În speță, creditoarea deși a făcut dovada existenței la data promovării cererii a unei creanțe certe, lichide și exigibile, nu a fost în măsură să dovedească existența stării de insolvabilitate a debitoarei, atâta timp cât aceasta din urmă a avut disponibilul necesar pentru stingerea obligației de plată.
Avându-se în vedere natura procedurii de insolvență, care nu se confundă cu procedura comună de recuperare a creanțelor, Tribunalul în temeiul art. 33 aliniat 3 a restituit creditoarei cauțiunea depusă, atâta timp cât debitoarea nu a solicitat acoperirea unui eventual prejudiciu, iar pe de altă parte a respins cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât la data promovării acțiunii debitoarea nu se afla în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea - SRL O solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul obligării debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe de timbru și onorariu de avocat.
În motivele de recurs arată că instanța de fond deși a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței motivând în fapt că debitoarea nu se afla în stare de insolvență, a reținut în considerentele hotărârii că creditoarea a confirmat stingerea obligației comerciale prin plata făcută de aceasta ceea ce ar justifica obligarea debitoarei la plata cheltuielilor ocazionate de proces, respectiv taxe de timbru și onorariul de avocat.
Recursul este legal timbrat.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit art.274 cod procedură civilă " Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
În speță, reclamanta creditoare - SRL Oas olicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei pârâte - SA cu motivarea că deține o creanță împotriva acesteia în sumă de 36852,21 RON.
Pe parcursul judecării litigiului, creanța a fost achitată și în consecință cererea respinsă.
Curtea constată, că fiind respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu se poate aprecia că pârâta debitoare a căzut în pretenții, motiv pentru care art.274 alin.(1) Cod pr.civilă nu-și găsește aplicabilitatea.
În altă ordine de idei, nici la fond și nici în recurs nu s-a făcut dovada onorariului achitat avocatului prin chitanțe sau alte instrumente de plată.
Față de acestea în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul creditoarei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanta - SRL O împotriva sentinței nr.1244/C/07.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. PG.
Tehnored. SM.
2ex/24.02.2010.
Jud.fond:
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Încheierea /2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 92/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
