Practica judiciara insolventa. Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1123
Ședința publică de la 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU- - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. I și pe intimat SC & SRL, lichidator ACORD - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC & SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 173/S din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. avocat pentru lichidatorul judiciar ACORD
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat pentru a se îndeplini legal procedura cu recurentul creditor;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Dl. avocat depune la dosar împuternicirea avocațială întocmită de Cabinetul de avocat " " în baza contractului de asistență juridică încheiat cu lichidatorul judiciar în anul 2009 și, la interpelarea instanței, precizează că nu are de formulat cereri noi și nici chestiuni preliminare nu sunt.
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. avocat, pentru lichidatorul judiciar, pune concluzii de respingere a recursului de față ca neîntemeiat.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 173/S/24 martie 2009 Tribunalul Iași - judecător sindic dispune:
Respinge cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I având ca obiect autorizarea să introducă cerere de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Admite raportul final prezentat de către lichidatorul judiciar ACORD I, cu sediul în mun. I,-, -. A,. 2,. 10, jud. I, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în 193, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0246.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC &, cu sediul social declarat în mun. I,-, -. 4, județul I, având număr de ordine în Registrul Comerțului J- și cod unic de înregistrare -.
Dispune radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Aprobă decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar ACORD I și dispune plata către acesta a sumei de 2.895,27 lei (586,67 lei cheltuieli materiale și 2.308,60 lei onorariu) din fondul de lichidare.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Față de propunerea de închidere a procedurii, la data de 13.01.2009 s-a înregistrat cererea formulată de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I având ca obiect autorizarea să introducă cerere de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, apreciind că dacă lichidatorul judiciar nu a putut depista fapte ce s-ar circumscrie dispozițiilor art. 138 asta nu înseamnă că astfel de fapte nu există.
Față de cererea creditorului, lichidatorul judiciar a depus un raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat stare de insolvență a debitoarei (fila 148), în care analizează din punct de vedere economic activitatea debitoarei astfel cum rezultă din indicatorii financiari de pe site-ul, concluzionând că nu se poate reține din analiza acestora săvârșirea vreunei fapte din cele prevăzute în art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, cererea creditorului bugetar fiind lipsită de orice temei, în special în condițiile de pasivitate pe care le-a manifestat, în contextul în care din întreaga documentație rezultă faptul că debitoarea înregistra majoritatea datoriei încă din anii 2003-2004 la bugetul consolidat.
Astfel, cererea de autorizare va fi respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității. Judecătorul-sindic are în vedere și faptul că argumentele de esență ale creditorului au în vedere un management defectuos al administratorului statutar, însă în reglementarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită. Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și săvârșirea acestor fapte să fi determinat ajungerea debitoarei în insolvență. Astfel, managementul defectuos, invocat de către creditor, nu este de natură să atragă răspunderea specială, întrucât, pe de o parte, această ipoteză nu se regăsește printre faptele enumerate expres și limitativ de art. 138 alin. 1 iar, pe de altă parte, întrucât nu orice deficiență managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii personale a administratorilor și a motiva suportarea pasivului de către aceștia. Prin instituirea acestei forme speciale de răspundere civilă, legiuitorul a urmărit să sancționeze patrimonial o serie de fapte care contravin în mod flagrant ordinii juridice ce trebuie să domine relațiile comerciale, nu și orice politică managerială deficitară.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna din cele două situații, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare, precum și obiecțiunile la raportul final formulate, pentru aceleași motive, și a dispus potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de lichidatorul judiciar, se va încuviința decontul depus de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice Iad eclarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 173/S/24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în ceea ce privește respingerea cererii de autorizare în vederea formulării acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În criticile formulate recurenta a susținut căi nstanța de fond și-a depășit atribuțiile și a intrat în sfera activității organului fiscal în sensul că tribunalul nu a interpretat corect documentele depuse la dosarul cauzei. Mai susține recurenta că lichidatorul judiciar a întocmit raportul cauzal doar din studierea unor indicatori prezentați pe site, astfel că raportul cauzal reprezintă o simplă formalitate.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește cererea de autorizare.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 recunosc legitimitate procesuală activă și comitetului creditorilor, în speță - recurenții Administrația Finanțelor Publice I (unic creditor), dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul pe care îl înlocuiește în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate de producerea stării de insolvență a debitorului și/sau dacă aceștia au omis să formuleze acțiunea în răspundere, iar termenul de prescripție al acesteia se apropie de prescripție.
Curtea mai reține că judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin. 3 din lege, astfel că nu are relevanță în cauză susținerea recurentei că deține elemente necesare acțiunii.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei " & " ( 148-150 dosar fond), administratorul judiciar ACORD a menționat că nu se poate pronunța asupra cauzelor și persoanelor răspunzătoare de ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, ceea ce nu echivalează cu o omisiune în sensul dispozițiilor art. 138 alin. 3, așa cum în mod greșit susține recurenta.
Constatând că instanța de fond nu și-a depășit atribuțiile și că hotărârea recurată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul și va menține sentința comercială nr. 173/S/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 173/S/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 August 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic: -
03.09.2009
2 ex.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1120/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1127/2009. Curtea de... → |
|---|
