Practica judiciara insolventa. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura isolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.192
Ședința publică din 7 februarie 2008
Președinte - -
JUDECĂTOR 1: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 610/20 noiembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind debitoarea intimată - SRL prin lichidator - SRL S și partea în proces intimată ORC de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de autorizare în vederea atragerii răspunderii materiale și continuarea procedurii, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Precizează că potrivit alin. 3 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, Comitetul Creditorilor poate cere autorizarea, în situația în care lichidatorul a omis să indice persoanele culpabile ori a omis să promoveze acțiunea, judecătorul sindic având obligația verificării îndeplinirii celor două condiții; că prin respingerea cererii de autorizare li s-a limitat accesul la justiție, că atare procedură de indicare a unor elemente noi care să justifice promovarea cererii de atragere a răspunderii materiale, nu face altceva decât ca judecătorul sindic să se antepronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea cererii; că nu s-a convocat adunarea creditorilor care să aibă pe ordinea de zi promovarea cererii de atragere a răspunderii.
Cu privire la închiderea procedurii insolvenței, arată că fostul administrator nu a predat evidența contabilă lichidatorului și în condițiile în care nu a fost verificat evidența financiar-contabilă, nu se poate reține că societatea nu deține nici un fel de bun.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 610/2007, Tribunalul Suceavaa respins cererea formulată de creditoarea DGFP prin care solicită a fi autorizată să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL și radierea acestuia. S-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar, de orice îndatoriri și responsabilități.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 216 din data de 11 mai 2006, judecătorul sindic admis cererea formulată de creditoarea DGFP S și a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, fiind desemnat administrator judiciar SP
La termenul de judecată din 15 mai 2007, administratorul judiciar depune raport cu propunerea de intrare în procedura simplificată a debitorului, invocând în acest sens dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. "a" pct. 4 și lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința comercială nr. 276 din data de 15 mai 2007, judecătorul sindic admite raportul administratorului judiciar și dispune intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei, fiind numit lichidator judiciar SP
Prin raportul depus la termenul din data de 11 septembrie 2007 lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea nu are bunuri iar singurul creditor Direcția Generală a Finanțelor Publice S nu a înțeles să avanseze vreo sumă pentru continuarea procedurii, motiv pentru care consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii, cu aplicarea art.136 din același act normativ.
În motivarea sa lichidatorul judiciar arată că Primăria orașului G H cu adresa nr. 7254 din data de 22.08.2006 comunică că debitoarea nu figurează în evidențe cu bunuri impozabile.
Deși s-a acordat creditoarei posibilitatea să prezinte lichidatorului judiciar elemente care să fie analizate în vederea atragerii răspunderii materiale aceasta nu s-a conformat așa cum rezultă din procesul verbal al adunării creditorilor, cererea de autorizare apare ca nefondată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs DGFP S, arătând că potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1).
Din textul de lege susmenționat rezultă în mod expres faptul că judecătorul sindic avea obligația verificării îndeplinirii celor două condiții, pentru autorizare, respectiv: dacă administratorul judiciar a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență patrimoniului debitoarei persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin respingerea cererii de autorizare, instanța nu face altceva decât să limiteze accesul liber în justiție.
Din rapoartele depuse la dosarul cauzei, rezultă că fostul administrator nu a predat evidența contabilă lichidatorului. În condițiile în care nu a fost verificată evidența financiar-contabilă, unde figurează înregistrate activele corporale și necorporale, nu se poate reține că societatea nu deține nici un fel de bun.
Invocă în acest sens și prevederile art. 55 din Legea nr. 85/2006, care stipulează: "Ulterior intrării în procedura simplificată, în cazul în care documentele prevăzute la art. 28 alin. 1 lit b)-e) și i) nu sunt prezentate de către debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, în măsura posibilului, acele documente.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este întemeiat.
Creditorul a formulat cerere de autorizare în temeiul art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, condiția pentru formularea unei astfel de cereri fiind omisiunea lichidatorului de indicare în raportul său asupra cauzelor insolvenței a persoanelor culpabile de starea de insolvență sau omisiunea formulării acțiunii de atragere a răspunderii.
Una din atribuțiile principale ale lichidatorului este aceea examinării activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor, care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportul privind activitatea de lichidare, administratorul nu a prezentat documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 deși i s-a solicitat printr-o notificare aceasta.
Pentru autorizarea cererii de atragere a răspunderii materiale nu este necesară indicarea de către creditor a unor probe și indicii ca lichidatorul judiciar să aprecieze că se impune formularea cererii de atragere a răspunderii, așa cum a reținut a fi necesar prima instanță; ci este suficient ca creditorul să facă dovada că lichidatorul nu a indicat cauzele insolvenței, persoanele culpabile de insolvență și nu a formulat cererea de atragere răspunderii.
Pentru autorizarea cererii de atragere a răspunderii materiale este suficientă existența "premiselor angajării răspunderii" premise care în speță ființează și constau în neindicarea cauzelor insolvenței, omisiunea formulării cererii de atragere a răspunderii, nemenționarea persoanelor culpabile de starea de insolvență, nepredarea documentelor contabile, acest din urmă aspect fiind esențial.
Cu prilejul formulării cererii de autorizare, creditorul nu trebuie să prezinte probe privind temeinicia cererii de atragere a răspunderii ci doar să prezinte o stare de fapt ce se circumscrie ipotezei normei juridice cuprinsă în art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006. Alături de condițiile generale pentru declanșarea unei acțiuni civile ( interes, capacitate, calitate) legiuitorul a prevăzu și existența unei situații premisă - art. 138 al. 3 -situație premisă care este dată în speță.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 304 pct. 9, 312 al. 1,2,3,5 cod pr. civilă,
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 610/20 noiembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare, la judecătorul sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/20.02.2008
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Grapini Carmen, Sas Remus
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 826/2008. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 459/2008.... → |
|---|
