Practica judiciara insolventa. Decizia 337/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 337
Ședința publică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent.. A. PU-ȘI - ADM.. PUBLICE I și pe intimat SC "" SRL, lichidator CONSULTANȚĂ REORGANIZARE LICHIDARE I, intimat, intimat, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței comerciale nr. 108/S/11.03.2008 a Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul, CONS.. pentru recurentul-creditor lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la 2 lea termen și că a fost comunicat duplicatul întâmpinării.
Interpelat de instanță, apărătorul legal al intimatului precizează că nu are alte cereri de formulat și probe de propus.
Instanța acordă cuvântul referitor la recurs.
Av. pentru intimatul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică. Învederează instanței că nu a fost probată activitatea delictuală a celor trei administratori și că nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanță onorariu avocat.
După strigarea cauzei dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă cons. jur. pentru recurentul-creditor și solicită admiterea apelului.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 64/COM/18.2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului debitorului "" I pentru creanța în sumă de 71.194,5705 lei aparținând creditorului jud. I și creanța în cuantum de 2.919,3667 lei - creditor fiind Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Tribunalul Iași - judecător sindic, prin sentința comercială nr. 108/S/11.III.2008 a hotărât următoarele:
Respinge cererea formulată de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în mun. I, str. - nr.26, jud. I, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei SC SRL, domiciliat în mun. I,-, - scara B, etaj 6,. 24, jud. I, domiciliat în mun. I,-, - scara A, etaj 8,. 4, jud. I și, domiciliat în mun. B,-, bloc 7. scara 3, etaj 8 apartament 129, Sector 3, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței ispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL cu sediul în mun. I,-, județul I, nr. de înregistrare în Registrul comerțului J- și cod de înregistrare fiscală -.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art.136 din Legea privind procedura insolvenței, escarcă lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă devizul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar Consultanță, Reorganizare, Lichidare I, cu sediul în mun. I, str. -. - nr. 2, -ogălniceanu, etaj 7, apartament 34, județul I și dispune plata către acesta a sumei de 2.600 lei din fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilor art.135 din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut că, în cauză creditorul nu a dovedit săvârșirea de către pârâți a uneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, astfel încât, răspunderea personală nu poate fi antrenată.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul jud. I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, administratorii falitei nu au ținut contabilitatea conform legilor contabile, fapt ce atrage răspunderea acestora, deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul și modul în care a fost gestionat, dacă s-au efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și modalitatea în care s-au folosit veniturile firmei.
Arată recurenta că, societatea nu și-a îndeplinit obligațiile financiar fiscale prevăzute de Legea nr. 82/1991 și nu a țin ut evidența contabilă în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar instanța a interpretat greșit faptul că, nedepunerea documentelor de evidență contabilă nu poate conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale întrucât, administratorul judiciar avea posibilitatea de a analiza debitorii firmei și a proceda la recuperarea eventualelor creanțe de la aceștia, să identifice cauzele ajungerii debitorului în insolvență, cât și persoanele culpabile de această situație.
Precizează recurenta că era imperios necesar ca administratorul judiciar să analizeze evidența contabilă a societății debitoare pentru a recunoaște dacă veniturile acesteia nu au fost folosite de pârâți în folosul altor societăți pe care le administrează și dacă există posibilitatea de recuperare a creanțelor, diminuând și creanța bugetului de stat.
Susține recurenta că, este în imposibilitate de a-și recupera creanța în sumă de 71.195 lei, această situație fiind rezultanta culpei administratorilor, care, printr-un management defectuos au condus societatea în incapacitate de plată și la acumularea obligațiilor bugetare.
Instanța de fond nu a luat în calcul faptul că, pasivitatea administratorilor pârâtei a adus în insolvență debitorul și a reținut în mod greșit împrejurarea că, nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru antrenarea răspunderii organelor de conducere ale debitorului.
Analizând criticile formulate, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate, astfel încât recursul urmează a se respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de in solvență să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte enumerate la lit. a-
Răspunderea organelor de supraveghere sau conducere reglementată de textul citat, este o răspundere comercială delictuală, pentru antrenarea căreia este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale: fapta ilicită, prejudiciul provocat societății, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăție.
În mod corect judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 lit. c,d,
Astfel, lipsa de interes manifestată în nerecuperarea datoriilor și desfășurarea unei activități nerentabile, care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, respectiv managementul defectuos invocate de creditori nu pot fi încadrate în dispopzițiile art. 138 lit. c deoarece nu se poate aprecia că această activitate a fost dispusă în interesul personal al pârâților.
De asemenea nu s-a făcut dovada că pârâții au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile și chiar dacă omisiunea acestora de a preda documentele contabile a îngreunat activitatea lichidatorului judiciar privind identificarea documentelor contabile și a bunurilor existente în patrimoniul debitorului, nu rezultă că această conduită a determinat starea de insolvență a debitorului, cauzele acesteia fiind anterioare momentului pasivității lor.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta rezultă din chiar modul de prezentare a faptelor care presupun un interes străin societății debitoare, o cauză nelicită au o încălcare vădită a dispozițiilor. Vinovăția apare în această situație sub forma intenției, directe sau indirecte, în sensul că autorul faptei prevede rezultatul și urmărește producerea lui sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Prin urmare, este necesar ca intenția să fie dovedită, neputând fi reținută doar culpa autorului.
Referitor la raportul de cauzalitate, nu se poate reține o prezumție între faptele săvârșite de administrator și ajungerea societății în stare de insolvență.
Invocarea de către recurentă a altor texte de lege ce au legătură cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu are relevanță în cauză, aceasta nefăcând dovada săvârșirii de către pârâți a faptelor de natura celor expres prevăzute de textul sus -menționat, de natură să atragă răspunderea acestora.
Având în vedere însă că reclamanta nu a dovedit săvârșirea faptelor invocate, nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate cu prejudiciul, astfel apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, Curtea respinge recursul ca atare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice I -Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 108/S/11.III.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.10.2008
Tribunalul Iași:
- -
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Iulia Miler
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 260/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 725/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
