Practica judiciara insolventa. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 689/2009
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 437/F din 16 aprilie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă pârâtul intimat, fiind lipsă restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinare.
Învederează instanței că nu a fost administratorul societății Production, ci directorul acesteia, nu a fost înregistrat la ORC nici ca administrator nici ca asociat și consideră că este o confuzie a lichidatorului judiciar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr. 437/F/16.04.2009 a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar SP Activ Expert, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC Production SRL de și radierea societății debitoare din registrul comerțului, registrul societăților agricole, registrul asociațiilor și fundațiilor, altor registre. A fost respinsă cererea de antrenarea răspunderii civile a pârâtului. S-au dispus toate celelalte măsuri impuse de Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- lichidatorul a solicitat începerea procedurii enței față de debitoarea SC Production SRL pentru o creanță de 30.949,73 lei. Debitoarea nu a formulat contestație.
Prin sentința nr. 269/F/2008 pronunțată la data de 6.03.2008 de judecătorul sindic s-a deschis împotriva debitoarei procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Ca urmare a lipsei totale a activelor debitoarei, lichidatorul a întocmit raportul final din 3.09.2008 afișat la data de 4.07.2008 la ușa instanței și notificat părților.
Niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul final în condițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006. Prin raportul final cu privire la lichidarea judiciară a debitoarei SC Production SRL s-a solicitat să se dispună închiderea procedurii de faliment față de debitoare, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, radierea societății din registrul Comerțului, descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilităților care îi revin în baza legii și achitarea sumei de 1096,97 lei reprezentând retribuție și cheltuieli de lichidare din fondul unic.
În motivarea cererii sale lichidatorul judiciar a arătat că nu i-au fost puse la dispoziție actele societății debitoare, că societatea nu dispune de lichidități și nici de bunuri materiale astfel că sunt incidente prevederile Legii nr. 85/2006.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din legea privind procedura enței și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii debitoarei conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și a descărcării de îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere la data de 3.09.2008, cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 38.541,75 lei, respectiv întregul pasiv neacoperit.
În cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art. 998, 999.civ. și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial.
Această concluzie s-a impus având în vedere că art. 998-999.civ. și art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Creditoarea s-a limitat la a invoca în susținerea cererii prezumția vinovăției pârâtului întemeiată pe nepredarea actelor.
Chiar în această situație prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cu atât mai mult cu cât pârâtul a susținut că nu a semnat niciun act care să angajeze societatea și actul de cesiune prin care a predat părțile sociale nu a fost depus la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru a-i fi opozabil.
Lichidatorul judiciar nu a solicitat și nu a propus probe în instanță în susținerea cererilor întemeiată pe prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă sau că a făcut să dispară actele contabile ale debitoarei sau că a angajat în vreun fel societatea.
Judecătorul sindic a apreciat că, în speță, lichidatorul judiciar nu a dovedit săvârșirea de către pârât a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În motivele de recurs arată că fostele organe de conducere sunt vinovate de fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 care reglementează răspunderea administratorilor care au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Mai arată că a suferit un prejudiciu, că potrivit art. 1082.civ. culpa este prezumată și că răspunderea trebuie apreciată in abstracto având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală, care trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 998, 999.civ. respectiv, pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: existența faptei, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În speță, la fila 60 din dosarul de fond, lichidatorul judiciar a formulat o cerere pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, în temeiul prevederilor art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, temei de lege în care se stipulează răspunderea administratorilor care au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
În motivarea cererii se arată că nepredarea contabilității de către administrator a dus la imposibilitatea analizei acesteia, neputându-se adopta măsurile care se impuneau în vederea maximizării averii debitoarei iar pe de altă parte prin neformularea unei cereri de deschidere a procedurii, obligația debitoarei, se consideră că s-a continuat o activitate care ducea în mod inevitabil la încetarea de plăți.
Față de această cerere în mod temeinic și legal judecătorul sindic a apreciat că lichidatorul nu a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptelor delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea debitoarei.
Așa cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie, faptele delictuale pentru care s-ar putea antrena răspunderea persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de ență trebuie dovedite prin administrarea de probe potrivit dreptului comun. Tot Înalta Curtea statuat că răspunderea reglementată de Legea enței nu este prezumată ci săvârșirea faptelor, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu trebuie dovedite.
Se constată că în cauză nu s-au administrat astfel de dovezi iar răspunderea nu poate fi prezumată motiv pentru care în temeiul art. 312.pr.civ. va fi respins recursul și menținută hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr. 437/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.5/11.11.2009
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 420/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 891/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
