Practica judiciara insolventa. Decizia 904/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 904/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva Sentinței nr. 135/F din 4 februarie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în Dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru pârâtul intimat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătând că recursul este scutit de taxe și din partea pârâtului intimat s-a depus la dosar întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul pârâtului intimat susține oral în fața instanței motivele expuse în întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 135/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara în dosar nr-, a fost dmisă cererea pentru închiderea procedurii falimentului formulată de către lichidatorul judiciar Expert Insolvența H pentru societatea debitoare SC SRL.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL H și radierea debitorului din registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus plata către acesta a sumei de 2.241,19 lei din fondul unic de lichidare.
A fost respinsă cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru antrenarea răspunderii civile a pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din legea privind procedura insolvenței astfel că s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii debitoarei conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și a descărcării de îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Direcția Generală a Finanțelor Publice H- a formulat cerere la data de 14.07.2008 prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 25.516 lei, sumă cu care creditorii au fost înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, respectiv întregul pasiv neacoperit al societății debitoare.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul nu a predat actele solicitate de către lichidator precum și faptul că acesta a continuat o activitate care a dus la încetare de plăți, neluând măsurile care se impuneau, ca urmare a mărit vizibil prejudiciul cauzat creditorilor prin acumulare de datorii, fapt pentru care acesta se face vinovat de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Judecătorul sindic a reținut că creditoarea s-a limitat la a invoca, în susținerea cererii, prezumția vinovăției pârâtului întemeiată pe continuarea activității în interes personal.
Chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu.
Creditoarea nu a solicitat și nu a propus probe în instanță în susținerea cererii sale întemeiată pe prevederile art. 138 alin 1 lit. din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit vinovăția pârâtului.
Judecătorul sindic a apreciat că, în speță, creditoarea DGFP H- nu a dovedit săvârșirea de către pârât a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință să fie modificată sentința civilă atacată în sensul de a fi admisă cererea de antrenare a răspunderii față de intimatul și astfel, acesta să plătească către bugetul general consolidat suma de 25.516 lei reprezentând pasivul societății debitoare față de bugetul respectiv, conform tabelului creditorilor aprobat de judecătorul sindic.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că în cauză sunt îndeplinite motivele de antrenare a răspunderii prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c și din Legea nr. 85/2006, republicată și anume "În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: c) au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Arată că, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, debitoarea aflată în stare de insolvență era obligată să formuleze o cerere de intrare în procedură în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență iar prin eludarea acestor dispoziții legale s-a continuat derularea unor activități în interes personal ceea ce a dus la creșterea dobânzilor și penalităților de întârziere.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Așa cum corect a reținut judecătorul sindic, creditoarea nu a dovedit în niciun mod săvârșirea vreunei fapte cauzatoare de prejudiciu, respectiv nu a dovedit că pârâtul a fost un rău administrator.
Faptul că societatea a rămas cu o datorie de 25.516 lei față de creditoarea recurentă nu înseamnă că aceasta este din cauza unei proaste administrări din partea pârâtului. Creditoarea s-a mulțumit, prin cererea de atragere a răspunderii, să afirme că pârâtul a dispus continuarea activității societății în interes personal iar prin aceasta a cauzat încetarea de plăți și intrarea în insolvență a societății.
Această susținere a creditoarei este o simplă prezumție generală a vinovăției pârâtului care însă nu a fost completată cu probe din care să rezulte că între activitatea de continuare a activității societății și prejudiciu ar fi un raport de cauzalitate.
Față de motivele de mai sus, recursul fiind nefondat urmează să fie respins în baza art. 312 alin. 1.pr.civ.
În temeiul art. 274.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței nr. 135/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex. 7/06.01.2010
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1242/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 150/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
