Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1048/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 1048

Ședința publică de la 15 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu

JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană

JUDECĂTOR 3: Geta Sandu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent " SIEMENS " și pe intimat " " I, lichidator - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE " " I, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 672/S din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na avocat pentru intimatul debitor " "

celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- recurs la prim termen după repunerea pe rol;

- instanța de fond a comunicat o copie a tabelului preliminar al creanțelor privind pe debitorul " " I, după care

La interpelarea instanței, d-na avocat precizează că nu mai are de formulat alte cereri.

Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.

Pentru intimatul debitor, d-na avocat își menține concluziile puse la termenul anterior privind respingerea recursului și menținerea hotărîrii recurate ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

INSTANȚA

Asupra cauzei comerciale de față;

Prin sentința comercială nr. 672/S din 19.11.2008 a Tribunalului Iași - Secția Comercială și de contencios Administrativ, judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditorul Siemens prin reprezentant & Asociații împotriva tabelului preliminar și a constatat definitiv tabelul creanțelor.

Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:

Prin sentința comercială nr. 27/S/04.06.2008 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitorul

La data de 15.09.2008 s-a afișat tabelul preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar desemnat în cauză.

Împotriva tabelului preliminar a formulat contestație creditorul Siemens nemulțumită fiind de faptul că administratorul judiciar nu i-a admis întreaga creanță cerută prin declarația de creanță, respectiv în cuantum de 52.108,69 RON.

Judecătorul sindic a arătat că recurenta a formulat declarația de creanță pentru suma de 52.108,69 lei, iar administratorul judiciar i-a acceptat parțial creanța, doar pentru suma de 47.213,33 lei.

Diferența de sumă neacceptată reprezintă, în opinia contestatoarei, cheltuieli de judecată pe care debitoarea ar trebui să le plătească n prezenta cauză, ocazionate cu judecarea cererii privind deschiderea procedurii.

Contestația este neîntemeiată, urmând a fi respinsă întrucât prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, debitoarea nu a fost obligată la cheltuieli de judecată conform art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.

De altfel, instanța nici nu putea dispune în acest sens deoarece prin cererea de deschidere a procedurii creditoarea - contestatoare nu a solicitat și cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Siemens solicitând instanței să dispună admiterea integrală a creanței Siemens în cuantum total de 52.108,69 RON.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:

În cursul anului 2006, între subscrisă, în calitate de furnizor și, în calitate de beneficiar, au fost stabilite o serie de raporturi comerciale, constând în livrarea de produse Siemens către debitoare.

Raporturile comerciale dintre subscrisa și aveau la bază comanda fermă a debitoarei. în urma primirii comenzii, subscrisa achiziționa mărfurile solicitate din Germania, iar ulterior furniza echipamentul respectiv.

nu și-a îndeplinit obligațiile de plată aferente unei părți a mărfurilor livrate, rezultând un debit în cuantum de 41.686,33 RON, rezultând din însumarea facturilor scadente și neachitate.

Față de neachitarea, debitului și de lipsa disponibilului în conturile, recurenta arată că a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în baza prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (Legea nr. 85/2006) în vederea recuperării creanței.

Cererea formulată vizând deschiderea procedurii insolvenței a fost înregistrată în dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului lași.

În acest cadru procesual, în ședința din data de 04.06.2008, recurenta arată că a solicitat și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului, constând în onorariu de avocat și taxa de timbru achitată. În acest sens depunând la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 4.817,36 RON.

Prin sentința comercială nr. 27/S/04.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul lași a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva.

În cuprinsul sentinței menționate instanța a reținut atât existența stării de insolvență a debitoarei, cât și faptul că recurenta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, ce îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Ulterior deschiderii procedurii recurenta arată că a formulat declarație de creanță pentru suma de 52.108,69 RON, compusă din:

- debit principal în cuantum de 41.686,33 RON, reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate;

- dobânda legală, în cuantum de 5.527 RON, calculată până la data de 04.06.2008, data deschiderii procedurii insolvenței, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006;

- suma de 4.895,36 RON, reprezentând: 4.817,36 RON - cuantumul onorariului avocațial aferent serviciilor de asistență juridică și reprezentare prestate în cadrul prezentului dosar, conform facturii nr. - 01103-2007/05.10.2007, achitate la data de 18.10.2007, la care se adaugă suma de 78 RON - cuantumul taxelor de timbru aferente cererii de deschidere a procedurii insolvenței și declarației de creanță.

În tabelul preliminar al creanțelor Siemens precizează că a fost înscris doar cu sumele prevăzute la pct. (i) și (ii) ale cap. și parțial cu cele prevăzute la pct. (iii) cap. C, respectiv doar suma de 78 RON - echivalentul taxelor de timbru.

Prin adresa nr. 1776/12.09.2008 transmisă către administratorul judiciar în baza art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, li s-a adus la cunoștință admiterea parțială a creanței, în sensul neacceptării contravalorii onorariului avocațial în cuantum de 4.817,36 RON

Recurenta arată că prin adresa în discuție se prteciza că întocmirea tabelului preliminar s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 din Legea nr. 85/2006, cuprinzând "- strict creanțele împotriva averii debitorului". În mod paradoxal însă, contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate de procedură a fost admisă doar parțial.

Față de faptul că administratorul judiciar a refuzat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor și cu suma reprezentând cheltuielile de judecată, recurenta arată că a formulat contestație împotriva tabelului respectiv.

Prin sentința comercială nr. 672/S/19.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, publicată în Bl nr. 5194/2008, judecătorul sindic a respins contestația. Pentru a pronunța această soluție acesta a reținut corectitudinea întocmirii tabelului preliminar motivat de faptul că debitoarea nu a fost obligată la cheltuieli de judecată conform art. 274 alin. (1) pr.civ. și o atare măsură nu putea fi dispusă, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată nu au fost solicitată obligarea debitoarei la plata cheltuielilor ocazionate de proces.

Recurenta motivează că art. 274 alin. (1) pr.civ. prevede că: "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Art. 7 alin. (2) din Decretul-lege nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ("Decretul-lege nr. 167/1958") prevede că "în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și in acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept,

Art. 36 din Legea nr. 85/2006 dispune în sensul că: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".

Art. 64 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 prevede că: "Cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu." ()

Recurenta consideră că instanța a ignorat dispozițiile art. 274 alin. (1) pr. civ. ale art. 7 alin. (2) din decretul-lege nr. 167/1958 și ale art.20 alin. (1) lit. k și art. 36 din legea nr. 85/2006.

1. Art. 274 alin. (1) pr. civ. nu impune condiția solicitării cheltuielilor de judecată prin acțiunea introductivă.

Art. 274 alin. (1) pr. civ. consacră dreptul părții care a câștigat procesul la recuperarea sumelor ce reprezintă cheltuieli de judecată (deci inclusiv onorariul de avocat) de la partea aflată în culpă procesuală.

Recurenta arată că a obținut câștig de cauză, fiind în culpă procesuală.

Ca atare, Siemens este îndreptățită la a obține inclusiv contravaloarea onorariului avocațial, componentă a cheltuielilor de judecată ocazionate de procesul pierdut de.

Art. 274 alin. (1) pr.civ. prevede drept condiție a acordării cheltuielilor de judecată, pe lângă admiterea acțiunii introductive, solicitarea acestor cheltuieli de către partea care câștigă procesul.

Dispoziția legală în discuție nu impune condiția ca aceste cheltuieli să fie cerute în cuprinsul acțiunii introductive, solicitarea în acest sens putând fi formulată inclusiv la momentul punerii concluziilor pe fondul cauzei. De altfel, practica instanțelor este unanimă în sensul ca, la termenul la care cauza este reținută în vederea soluționării, să fie pusă în discuția părților și acordarea cheltuielilor ocazionate de respectivul litigiu.

Recurenta precizează că la termenul de judecată din data de 04.06.2008. cu prilejul formulării concluziilor privind admiterea cererii noastre de deschidere a procedurii insolvenței, a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens dovada aferentă - factura nr. - 01103-2007/05.10.2007 și dovada achitării acesteia prin OP la data de 18.10.2007

Luând în considerare și faptul că suma în discuție reprezintă o creanță certă și lichidă care poate fi pretinsă de subscrisa și pe cale separată în termenul general de prescripție de 3 ani. în condițiile prevăzute de art. 7 alin. (2) din Decretul-lege nr. i67/i958, recurenta consideră că soluția recurată este greșită.

Dreptul subscrisei de a pretinde suma în discuție de la, s-a născut la momentul pronunțării sentinței comerciale nr. 27/S/04.06.2008. Cu alte cuvinte, la acest moment debitoarea "a căzut în pretenții" în sensul art. 274 alin. (1) pr.civ.

De la acest moment, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul-lege nr. 167/1958, curge termenul de prescripție de 3 ani în cadrul căruia subscrisa putem formula o acțiune prin care să solicităm obligarea la plata sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ca atare, nu există nici un temei legal care să susțină motivația instanței decurgând din lipsa acordării cheltuielilor de judecată prin sentința de deschidere a procedurii.

Având în vedere că în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 o atare acțiune s-ar suspenda de drept, rezultă că singura modalitate aflată la dispoziția subscrisei în vederea realizării creanței noastre era formularea declarației de creanță privind această sumă.

Un argument suplimentar în acest sens îl reprezintă însăși rațiunea instituirii art. 36 din Legea nr. 85/2006. Aceasta constă, pe de o parte, în a proteja masa creditorilor de eventuale acțiuni îndreptate împotriva averii acestuia în afara procedurii și, pe de altă parte, în a asigura obținerea unei imagini cât mai fidele a stării financiare a debitorului, sub coordonarea administratorului judiciar. Acestuia îi revine atribuția de a verifica creanțele în cadrul procedurii, în baza art. 20 alin. (1) lit. k din Legea nr. 85/2006.

Recurenta arată că instanța a ignorat faptul că, față de obligația care îi incumba administratorului judiciar în baza textului legal indicat și în contextul în care cererea subscrisei de deschidere a procedurii insolvenței a fost admisă, singurul aspect pe care administratorul judiciar trebuia să îl verifice era achitarea efectivă a onorariului.

Or, s- făcut dovada plății efective a sumei de 4.817,36 RON, prin anexarea dovezii achitării acestei sume.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Creditoarea a formulat declarații de creanță pentru suma de 52.108,69 lei, iar administratorul judiciar i- acceptat parțial creanța, doar pentru suma de 47.214,33 lei.

Diferența de sumă neacceptată reprezintă onorariu avocat achitat pentru susținerea cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței, deci este o creanță născută odată cu deschiderea procedurii, putând fi considerată doar o cheltuială aferentă acesteia.

Legea insolvenței reglementează în art. 4 cheltuielile aferente procedurii.

Din examinarea legii se deduce faptul că prin cheltuielile aferente procedurii trebuie să înțelegem cheltuielile generate de notificare, convocare sau comunicarea actelor de procedură precum și alte cheltuieli administrative efectuate în cadrul aplicării diverselor proceduri instituite de lege. Este vorba de cheltuieli precum timbru, cheltuieli aferente vânzării bunurilor din averea debitorului, cheltuieli necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în vederea desfășurării procedurii, cum ar fi: plata remunerației administratorului judiciar sau a lichidatorului, în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolvență (precum și atribuțiilor acestuia în perioada respectivă), plata remunerației unor persoane de specialitate angajate de către administratorul judiciar sa de către lichidator, în acest caz numai dacă se va stabili în mod expres că vor fi achitate din fondul constituit la art. 4 alin. 4; plata remunerației unor persoane de specialitate desemnate prin încheiere de către judecătorul sindic.

Totodată, în cadrul acestor cheltuieli aferente procedurii sunt cuprinse și cele efectuate de către administratorul judiciar sau de lichidator în temeiul art. 79, pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor precum și în temeiul art. 80 din lege, pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate.

Nicăieri nu se face vorbire de plata onorariului unui avocat angajat de către un creditor, ceea e duce la concluzia că această cheltuială nu a fost prevăzută de legiuitor în cadrul cheltuielilor aferente procedurii și deci nu poate fi suportată de către debitor.

În aceste condiții administratorul judiciar în mod corect a trecut în tabelul de creanță numai suma de 78 RON reprezentând taxele de timbru aferente cauzei de deschidere a proceduri insolvenței fără suma achitată cu titlu de onorariu avocat.

Curtea apreciază că în urma concluziei la care a ajuns nu mai este necesar să se verifice dacă recurenta a solicitat sau nu acordarea cheltuielilor de judecată în momentul în care a pus concluziile pe fondul cauzei ce viza deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.

Față de toate cele mai sus expuse, apreciem că recursul declarat de recurentă este nefondat așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta "Siemens" împotriva sentinței comerciale nr. 672/S/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

02 ex.

14.07.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Președinte:Camelia Gheorghiu
Judecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Geta Sandu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1048/2009. Curtea de Apel Iasi