Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1052/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1052
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU- și pe intimat " CASA ", lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " CASA ", intimat " ", intimat I, intimat " TOTAL SERV " I, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 44/S din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă;
- în recurs nu s-au formulat întîmpinări, după care,
Verificînd actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra cauzei comerciale de față;
Prin sentința comercială nr. 44/S din 29.01.2009 a Tribunalului Iași - Comercial Faliment, judecătorul sindic a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A respins obiecțiunile formulate de același creditor împotriva raportului final întocmit de administratorul judiciar Lichidator
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii generale a insolvenței debitorului "CASA "
A dispus radierea debitorului "CASA " I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale I și a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
A aprobat decontul prezentat de administratorul judiciar și a dispus notificarea sentinței persoanelor îndreptățite.
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut că în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin. 3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței,persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe,comitetului creditorilor.
Judecătorul sindic arată că verificând raportul administratorului judiciar a constatat că acesta nu a omis să indice persoanele care se fac vinovate de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ci a arătat că,în lipsa documentelor financiar-contabile ale debitorului ca urmare a imposibilității identificării societății debitoare la sediul social,a administratorilor și asociaților acesteia,nu a fost posibilă verificarea și stabilirea cauzelor și împrejurărilor care au dus la ajungerea debitorului în insolvență și menționarea persoanelor culpabile de aceasta și de aceea "nu are nici o dovadă în condițiile art. 138 pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății.".
Prin urmare, nu se poate vorbi în cauză de o omisiune în sensul prevederilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare pentru promovarea unei acțiuni în răspundere, administratorul judiciar neputând inventa fapte și persoane vinovate și completa raportul final cu fapte a căror săvârșire nu a putut fi constatată și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica.
Dacă creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I avea date despre existența unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a - g din Legea nr. 85/2006 și a identificat pe autorii acestor fapte,nimic nu l-a împiedicat să le sesizeze administratorului judiciar și,cunoscând concluziile raportului final ce i s-a prezentat în cadrul adunării creditorilor convocată pentru data de 20.10.2008, să solicite convocarea comitetului creditorilor pentru a supune dezbaterii oportunitatea promovării acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și care comitet la rândul său,să sesizeze judecătorul sindic pentru încuviințarea unui astfel de demers.
Judecătorul sindic arată că în cauză există un comitet al creditorilor desemnat în adunarea creditorilor din 20.10.2008 nu există un demers al acestui comitet în sensul autorizării care să fi fost decis în condițiile art. 17 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, cererea de autorizare fiind formulată în nume propriu de creditorul bugetar,cu încălcarea prevederilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor,instituind totodată și anumite restrângeri în exercitarea lui.
Față de considerentele expuse și constatarea că în averea debitorului nu există bunuri sau creanțe care prin valorificare să asigure stingerea pasivului și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură și că în aceste condiții,derularea în continuare a procedurii nu ar avea alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, obiecțiunile ca și cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii în răspundere formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I vor fi respinse și, în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, admisă propunerea administratorului judiciar privind închiderea procedurii cu toate consecințele prevăzute de lege pentru aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare, și în subsidiar, admiterea cererii de autorizare în vederea introducerii acțiunii împotriva organelor de conducere, în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru a suporta cu averea proprie pasivul societății rămas nerecuperat în timpul procedurii.
În dezvoltarea motivelor de recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I arată că soluția judecătorului sindic nu este nici legală, nici temeinică, faptul că documentele contabile ale firmei nu au fost predate administratorului judiciar, conduce la premisa că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect ce se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Mai mult așa cum rezultă din fișa sintetică totală a agentului economic și a titlurilor executorii întocmite de către organul fiscal, se poate observa, arată recurenta, că împrejurarea că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele, înregistrată la bugetul de stat din anii anteriori pronunțării hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței justifică și incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c, respectiv continuarea activității în interes propriu.
Recurenta mai arată că debitoarea a desfășurat relații economice cu "" Vânători căruia i-a livrat mărfuri, pentru o valoare de 95.000 lei, care nu au fost găsite de administratorul judiciar, ceea ce presupune că sumele obținute din valorificarea mărfurilor au fost însușite de reprezentanții legali ai debitoarei.
Recurenta consideră că și actul de cesiune a părților sociale este de natură a demonstra lipsa de seriozitate a organelor de conducere.
Considerând că dacă administratorul judiciar nu deține nicio dovadă pentru a formula o astfel de acțiune, art. 138 alin. 1 conferă acest drept și creditorilor, recurenta solicită casarea sentinței și autorizarea de a introduce acțiunea de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului recurs îl constituie modalitatea de soluționare a obiecțiunilor formulate de creditorul Administrația Financiară a Municipiului I împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei "CASA "
În esență creditorul-recurent invocă faptul că propunerea de închidere a procedurii formulate de lichidatorul judiciar prin raportul final ar fi nelegală atâta vreme cât nu s-a formulat acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale membrilor organelor de conducere a debitoarei în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar în parcursul derulării procedurii insolvenței debitorului, Curtea constată că acesta prin însăși raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei, a exprimat opinia potrivit căreia în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii membrilor organelor de conducere, deoarece datorită lipsei documentelor contabile s-a aflat în imposibilitatea de a constata fapte și responsabilități de natura celor enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 drept pentru care acesta nu a înțeles să formuleze acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin legea insolvenței textul legal ce reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere indică expres persoanele care au legitimitate procesuală activă să formuleze o atare acțiune.
Astfel, conform art. 138 alin. (1) teza I, legiuitorul recunoaște calitate procesuală activă în formularea acțiunii mai sus menționate în principal administratorului judiciar sau lichidatorului, acesta trebuind să introducă o cerere judecătorului sindic.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat expres că nu se impune formularea unei astfel de cereri, deoarece nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Cu toate acestea, dreptul la acțiunea în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din lege mai este recunoscut și altor persoane în afara administratorului judiciar.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 recunosc legitimitatea procesuală activă comitetului creditorilor, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar sau lichidatorul au omis să indice în raportul pe care îl întocmesc în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate de provocarea stării de insolvență a debitorului.
În speță, această condiție nu este întrunită deoarece prin însăși raportul întocmit de administratorul judiciar acesta a arătat că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 din legea insolvenței, neputând identifica faptele care duc la instituirea răspunderii organelor de conducere.
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea constată că în mod întemeiat judecătorul sindic a respins cererea recurentului, iar criticile formulate de acest creditor și grefate doar pe aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 sunt nefondate, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat de creditorul B urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 44/S/29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 Iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
01.07.2009
2 ex.-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Geta Sandu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
