Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2230/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2230/2009
Ședința publică de la 29 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr.1275 din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- privind și pe intimata & lichidator judiciar al debitoarei SC SA având ca obiect procedura insolvenței închiderea procedurii falimentului.
La apelul nominal se prezintă pentru lichidator, -practician în insolvență.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2. civ.
Reprezentanta lichidatorului declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta lichidatorului solicită menținerea sentinței atacate.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 1.275/2009 din data de 2 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a respins cererea formulată de creditoarea B în contradictoriu cu debitoarea și s-a aprobat raportul final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar &PARTNERS în cadrul procedurii falimentului debitoarei.
În consecință, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și descărcarea lichidatorul judiciar de drepturi și responsabilități cu privire la procedură, cu obligarea în prealabil, a acestuia, să pună la dispoziție unui executor judecătoresc tabelul definitiv al creditorilor debitoarei.
De asemenea, s-a confirmat onorariul lichidatorului în cuantum de 4.000 lei și cheltuielile procedurale în cuantum de 332 lei aprobate de adunarea creditorilor.
În final, s-a dispus notificarea sentinței lichidatorului judiciar, debitoarei, tuturor creditorilor, DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, în vederea efectuării mențiunii închiderii procedurii și radierii debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând cererea formulată de creditoarea B, judecătorul sindic a reținut că invocarea de către creditoare a disp. art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în susținerea cererii, de a se dispune, înainte de închiderea procedurii insolvenței debitoarei, punerea în executare a hotărârii în baza căreia a fost angajată răspunderea față de persoanele care au determinat starea de insolvență a debitoarei, este nefondată și nu are justificare legală, prevederile invocate nefăcând vreo trimitere la necesitatea închiderii procedurii doar condiționat de punerea în executarea a hotărârii pronunțate în baza prev. art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Dispozițiile art. 142 alin. 1 din lege, stabilesc faptul că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă, alin. 2 stabilind faptul că sumele rezultate din executare silită se vor repartiza de către același executor, în conformitate cu dispozițiile legii insolvenței, respectiv, prevederile art. 123, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziție de către lichidator.
A mai relevat judecătorul sindic că Legea insolvenței nu stabilește în sarcina judecătorul sindic și nici în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a depune tabelul definitiv sau definitiv consolidat la dispoziția executorului judecătoresc, înainte de închiderea procedurii, legiuitorul prevăzând o astfel de obligație după închiderea procedurii falimentului în sarcina lichidatorului.
Rațiunea pentru care legiuitorul nu a procedat altfel o constituie lipsa interesului în executarea hotărârii pronunțate în baza prev. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, înainte de data închiderii procedurii, în condițiile în care în patrimoniul pârâților, față de care s-a procedat la angajarea răspunderii, nu există bunuri, un alt motiv putând consta și în aceea de a se închide procedura, pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare, atâta timp cât în patrimoniul debitoarei nu sunt disponibilități financiare, nu sunt bunuri de valorificat, iar în patrimoniul pârâților nu au fost identificate bunuri, pentru a fi executate silit.
Promovarea unei cereri de executare silită în temeiul dispozițiilor codului d e procedură civilă implică o serie de cheltuieli, constând în taxă de timbru și onorariu executor judecătoresc, a căror suportare din fondul special constituit în baza disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, nu-și are justificare.
Interesul în promovarea unei cereri de executare silită, aparține pe cale de consecință creditorilor, în favoarea cărora urmează să fie distribuite sumele, neputând fi reținute susținerile creditoarei în sensul că acești creditori sunt în imposibilitate de a proceda la executarea silită a bunurilor aparținând persoanelor față de care s-a angajat răspunderea, atâta timp cât dovada calității de creditor se poate face cu tabelul definitiv sau definitiv consolidat al creditorilor.
Invocarea disp. art. 20 din legea insolvenței, cu referire expresă la atribuția de a încasa creanțele și de a urmări încasarea acestora, judecătorul sindic a apreciat că acestea nu-și găsesc aplicabilitatea în cazul în speță, această atribuție vizând derularea procedurii insolvenței, astfel cum este reglementată în cadrul secțiunii de lichidare a bunurilor, legiuitorul stabilind doar faptul că cererea de angajare, se impune a fi formulată și implicit soluționată înainte de închiderea procedurii, nu și cea de executare silită.
Chiar dacă faza execuțională a titlului constituie ultima etapă a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești devenită titlu executoriu, solicitarea creditoarei ca închiderea procedurii să se facă doar după punerea în executare a hotărârii pronunțate în baza disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu are temei legale.
Totodată, s-a apreciat ca fără temei legal și solicitarea de a se menționa în dispozitivul de închiderea procedurii, posibilitatea autorizării creditorilor de a executa această hotărâre, întrucât conferirea calității de a formula o cerere de executare silită creditorilor, le este dată de faptul că sunt cuprinși în tabelul definitiv, având pe cale de consecință calitate procesuală activă.
Întrucât în patrimoniul debitoarei nu există bunuri a căror valorificare să permită recuperarea părții rămase din pasiv și deoarece creditorii nu au înțeles să avanseze bani pentru continuarea procedurii, judecătorul sindic a apreciat că cererea formulată de lichidatorul judiciar de închidere a procedurii ca fiind fondată și, pe cale de consecință, cu luarea în considerare a disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, a admis-o, reținându-se faptul că în speță au fost respectate disp. art. 129 din Legea nr. 85/2006.
În baza acelorași dispoziții legale, teza finală, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza prev. art. 135 din Legea nr. 85/2006, sentința de închidere a procedurii va fi notificată lichidatorului, debitoarei, tuturor creditorilor, asociaților debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii radierii și închiderii procedurii.
În baza art. 136 din același act normativ, lichidatorul va fi descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori sau asociați.
În baza art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006, se va confirma onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 4.000 lei și cheltuieli de procedură în cuantum de 332 lei aprobate de adunarea creditorilor, plata acestora fiind făcută din patrimoniul debitoarei, din sumele plătite benevol de asociații acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului debitoarei, urmând ca această procedură să fie făcută după executarea silită de către judecătorul judiciar a averii foștilor administratori ai debitoarei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9, art. 3041.pr.civ.
Recursul a fost motivat prin invocarea faptului că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a disp. art. 140 - 142 din Legea nr. 85/2006, instanța procedând în mod greșit când a dispus închiderea procedurii fără desemnarea/nominalizarea unui executor judecătoresc care să procedeze la executarea sentinței prin atragerea răspunderii, creditorii fiind astfel în imposibilitatea de a executa individual debitoarea.
Totodată, arată recurenta, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138 alin. 1, art. 140 și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și în raport de acestea, întreaga procedură de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a faliților este parte componentă a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În acest context, recurenta apreciază motivația instanței de fond prin care a dispus închiderea procedurii de faliment a, fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai falitei ca nelegală, întrucât din analiza textelor legale mai sus menționate, rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere a debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform disp. art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
În continuarea motivării recursului, recurenta a relevat că prin dispozitivul hotărârii recurate, instanța de fond nu a dispus sub nici un aspect cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii, cu atât mai mult cu cât a solicitat autorizarea creditorilor să execute sentința de antrenare a răspunderii, având în vedere și faptul că art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 cuprinde dispoziții care nu mai pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Prin urmare, apreciază recurenta, înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuie să desemneze un executor judecătoresc, căruia lichidatorul să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor și, în baza acestuia, să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a foștilor administratori statutari ai falitei.
Având în vedere aceste aspecte și faptul că n speță lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii de insolvență fără ca în cauză să desemneze un executor judecătoresc, recurenta apreciază că prin închiderea procedurii, creditorii sunt în imposibilitate de a-și îndestula creanțele rămase neacoperite în cadrul procedurii insolvenței.
Față de aceste considerente, recurenta solicită ca închiderea procedurii falimentului debitoarei, să fie făcută după executarea silită de către executorul judecatoresc a averii foștilor administratori ai debitoarei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 12, 138, 142, alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, deoarece conform dispozitiilor speciale ale legii insolventei, singura obligatie care revine lichidatorului este aceea de a pune la dispozitia executorului judecatoresc tabelul definitiv de creante, obligatie indeplinita de catre intimat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
In opinia instantei de recurs, interpretarea dispozitiilor art. 142 din Legea 85/2006 nu impune concluzia necesara a obligativitatii punerii in executare a hotararii judecatoresti de angajare a raspunderii membrilor organelor de conducere anterior inchiderii procedurii de insolventa a debitoarei. Astfel, conform textului anterior enuntat:,Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform codului d e procedura civila. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator,
Sunt reale sustinerile recurentei conform carora procedura de instituire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale falitilor este parte componenta a procedurii prevazute de Legea 85/2006 precum si faptul ca hotararea prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului se pronunta in raport cu debitorul reprezentat prin lichidator. Sumele rezultate in urma executarii silite a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii membrilor organelor de conducere sunt intr-adevar, conform sustinerilor recurentei destinate acoperirii pasivului, in concret achitarii creantelor inscrise in tabelul de creante al debitoarei. Toate aceste afirmatii corecte din punct de vedere juridic nu pot insa constitui argumente pentru temeinicia recursului dedus judecatii.
Astfel, nici un text din cadrul Legii 85/2006 nu impune lichidatorului judiciar sa procedeze la executarea silita a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii prin intermediul executorilor judecatoresti, cu atat mai mult cu cat art. 142 alin. 2. reglementeaza modul in care executarea silita si distributia sumelor rezultate din executare se realizeaza dupa inchiderea procedurii de insolventa. Altfel spus, lichidatorul judiciar poate sa procedeze la punerea in executare a hotararilor judecatoresti precizate, insa nu are o obligatie expresa in acest sens, cu atat mai mult cu cat nici unul dintre creditori nu este dispus sa avanseze sumele necesare executarii silite, situatie identificata si in cazul concret dedus judecatii.
Interpretarea pe care recurenta o face dispozitiilor art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006 este extrem de restrictiva si denatureaza sensul real al dispozitiei legale. Astfel, in opinia recurentei, executarea silita poate avea loc ulterior inchiderii procedurii de insolventa doar in conditiile in care lichidatorul juidiciar demareaza aceasta procedura anterior inchiderii procedurii. Textul legal nu impune aceasta conditie, facand referire doar la punerea la dispozitia executorului judecatoresc a tabelului definitiv consolidat de creante. In mod evident, a pune la dispozitia executorului judecatoresc tabelul de creante al debitorului din procedura de insolventa nu echivaleaza cu inceperea executarii silite, pentru acest demers procedural fiind prevazute conditii si formalitati specifice conform codului d e procedura civila.
Mai mult, nimic nu impiedica punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre creditori a titlului executoriu si a tabelului de creante ulterior inchiderii procedurii de insolventa in vederea executarii silite, concomitent cu avansarea sumei necesare efectuarii executarii silite. Executorul judecatoresc nu ar avea nici un argument sa refuze executarea silita solicitata in astfel de conditii, iar modul in care vor fi distribuite sumele rezultate din executarea silita este reglementat de dispozitiile art. 142 alin. 2.
Contrar sustinerilor recurentei, descarcarea lichidatorului de orice indatoriri si responsabilitati prin inchiderea procedurii de insolventa nu impiedica demararea si derularea executarii silite. Punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre lichidator a tabelului de creante si eventual a titlului executoriu nu poate constitui o conditie esentiala pentru efectuarea executarii silite, in conditiile in care tabelul de creante si titlul executoriu se afla la dosarul procedurii de insolventa si pot fi puse la dispozitia executorului judecatoresc chiar de catre creditori, ulterior inchiderii procedurii de insolventa. Aceasta nu inseamna ca executorul judecatoresc s-ar transforma in lichidator judiciar asa cum eronat se sustine, ci doar ca executorul judecatoresc investit de catre creditori ar actiona in cadrul competentelor sale legale.
Este real faptul ca inchiderea procedurii de insolventa are drept efect radierea debitoarei din registrul comertului, insa contrar sustinerilor recurentei acest fapt nu impiedica executarea silita deoarece nu debitoarea este urmarita in cadrul executarii silite, ci paratii persoane fizice din hotararile judecatoresti de angajare a raspunderii pentru savarsirea vreuneia dintre faptele reglementate de dispozitiile art. 138 din Legea 85/2006.
In consecinta, argumentele recurentei nu justifica admiterea demersului procedural dedus judecatii si continuarea procedurii de insolventa inclusiv prin punerea in executare a hotararii judecatoresti, situatie in care in baza art. 312 alin. 1. recursul va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, in contradictoriu cu lichidatorul judiciar &, desemnat in procedura de insolventa a debitoarei SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1275 din 02 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./
Jud.fond.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
