Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 261/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.261/2008
Ședința publică din data de 29.01.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței comerciale nr. 4928 din 22.01.2007 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimata -debitoare SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 77/10.01.2008
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 197. fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2. civ.
Instanța în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.4928 din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- fost respinsă ca nefondată cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva debitoarei SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
În motivare se arată că creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, motivat pe faptul că aceasta datorează către bugetul statului suma de 21.663 RON reprezentând debite și accesorii.
În susținerea cererii creditoarea a arătat că debitoarea nu depus la administrația financiară declarații fiscale și nici bilanțul contabil și figurează în evidența analitică pe plătitor cu creanța în cuantum de 21.663 lei. Având în vedere că valoarea creanței depășește valoarea prag de 10.000 RON prevăzută în art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006, precum și prevederile art.173 Cod.pr.fiscală, creditoarea a formulat cererea de deschidere procedurii insolvenței.
Debitoarea fost legal citată în conformitate cu art.133 alin.1 din Legea nr. 86/2006, comunicându-i-se copie de pe cererea formulată de creditoare.
Urmare acestei notificări, debitoarea nu a depus la dosar contestație și nu a recunoscut existența stării de insolvență.
La dosar au fost depuse o serie de înscrisuri emise de creditoare, care nu îi sunt opozabile debitoarei, respectiv Nota de prezentare emisă de creditoare, în baza căreia se solicita deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și fișa sintetică totală editată la data de 21.09.2007, acte care nu poartă ștampila creditoarei și nu îi sunt opozabile debitoarei, fiind comunicate între diferitele servicii aparținând creditoarei.
Inscrisurile depuse la dosar nu fac dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, întrucât nu întrunesc cerințele prev.de art.379 alin.3 Cod proc.civ. Conform acestor dispoziții legale, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, deoarece nici unul din actele depuse la dosar de creditoare nu emană de la debitor, nefiind recunoscute de acesta, nefiindu-i opozabile debitoarei.
Creditoarea nu a făcut dovada că deține, astfel cum invocat, titluri executorii împotriva debitoarei în baza cărora demarat executarea silită, mărginindu-se la a face o serie de susțineri în cererea introductivă, fără ca acestea să fie dovedite prin actele de la dosar.
Totodată, se impune a se face precizarea că adresele comunicate între diferitele servicii din cadrul C nu sunt decât acte unilaterale, neînsușite de debitoare, care nu au făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței și nici măcar dovada existenței unei astfel de creanțe în cuantumul prevăzut de disp.art.13 pct.12 din Legea nr. 85/2006.
Susținerile creditoarei în sensul că structura creanțelor fiscale în cuantum de 16.970 RON rezultă din fișa sintetică totală editată pe baza actelor de impunere declarațiilor fiscale depuse de agentul economic și că acestea în conformitate cu prev.art.85 și 110 din OG 92/2003 republicată, constituie titluri se impun a fi înlăturate ca fiind conforme legii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal,creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii creditoarei privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că instanța nu a ținut cont de natura creanțelor existente în cauză și anume creanțe fiscale, care se în momentul în care se constituie baza de impunere ce le generează tot atunci născându-se și dreptul organului fiscal de a stabili și determina acea obligație. Prin urmare, în mod greșit instanța a reținut că nu s-a făcut de către creditoare dovada faptului că deține titluri executorii împotriva debitoarei atâta timp cât s-au depus în probațiune pe lângă cererea de deschidere a procedurii și fișa sintetică pe plătitor care nu numai că prezintă toate titlurile executorii și debitele existente dar și dovedește în opinia recurentei existența acestor titluri.
Asupra caracterului creanțelor acesta este cert deoarece rezultă din însuși actul de creanță, respectiv fișa sintetică.
În concluzie, față de lipsa oricărui temei de drept și de fapt care să susțină soluția de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței și având în vedere faptul că recurenta a dovedit existența creanței față de patrimoniul debitoarei și a respectat prevederile Legii nr. 85/2006 se impune admiterea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Orice creditor care printr-o cerere solicită deschiderea procedurii insolvenței față de un creditor trebuie în primul rând să-și dovedească calitatea de "creditor îndreptățit" așa cum aceasta este definită de art. 3 pct 6 din Legea nr. 85/2006 în sensul că acesta are o creanță împotriva patrimoniului debitorului certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Creditorul-recurent DGFP Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, motivat de faptul că aceasta datorează către bugetul statului suma de 21663 RON. În susținerea cererii creditoarea a depus o fișă analitică din care rezultă cuantumul datorat în opinia recurentei cu titlu de creanță bugetară fiind indicate o serie de titluri executorii.
Așa cum în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic înscrisurile emise de creditoare nu sunt opozabile debitoarei întrucât nota de fundamentare pe care și-a întemeiat cererea de deschidere a procedurii insolvenței este un act unilateral al acesteia și nu întrunește exigențele impuse de legea insolvenței.
Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței față de un debitor trebuie să facă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței așa cum impun prevederile art. 379 alin (3) Cod procedură civilă. Astfel, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Actele depuse de creditor în susținerea cererii nici nu emană de la debitor și nici nu sunt recunoscute de acesta pe cale de consecință nu-i sunt opozabile.
Chiar dacă se susține de către creditoare că este suficientă în dovedirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței depunerea unei fișe analitice dată fiind natura creanței (una fiscală) nu există nici un raționament care să permită aplicarea unui tratament discriminatoriu față de alți creditori a căror creanțe nu sunt bugetare.
Pe de altă parte, susținerea creditoarei-recurente în sensul că sumele cuprinse în fișa analitică pe plătitor reprezintă creanțe bugetare și nu trebuie verificate se impune a fi înlăturată deoarece dispozițiile art. 66 alin (2) din Legea nr. 85/2006 prevăd că un astfel de tratament poate fi aplicat doar creanțelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute în legi speciale.
În concluzie, actul depus în probațiune de către creditorul-recurent nu face dovada existenței unui titlu executoriu, fiind un act unilateral nerecunoscut de debitor care nu este de natură să facă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței așa cum prevăd dispozițiile art. 3 pct.6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă recursul formulat de creditorul DGFP C urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 4928 din 22.11.2007 pronunțată în dosar nr. - al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/13.02.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
