Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 631/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 631/2008
Ședința publică din data de 11 martie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea SC și SRL B împotriva sentinței nr. 3654 din 21.11.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare SC SA, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentei-debitoarei și avocat în reprezentarea intereselor intimatei-creditoare.
Procedura de citare s-a realizat potrivit art. 8 alin.3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 843/05.03.2008 și potrivit normelor de drept comun, având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol.
Recursul declarat de debitoare este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 19,5 lei și aplicarea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentata referatul cauzei după care reprezentantul debitoarei, solicită în probațiune să se efectueze adresă către avocatul pentru a comunica contractul de asistență juridică nr. 47/12.06.07 încheiat cu societatea debitoare, pentru a dovedi faptul că foștii administratori nu au dat mandat de reprezentare acestuia iar societatea a fost lipsită de apărare în fața instanței de fond, precizând că la data de 04.09.2007, avocatul, prin adresa formulată, a informat instanța că nu mai reprezintă societatea.
Solicită de asemenea în probațiune, întocmirea unei adrese către avocat, în scopul de a depune la dosar contractul de asistență juridică în baza căruia a formulat declarațiile de creanță pentru,
Întrucât critică faptul că ar fi îndeplinite condițiile de admitere creanței SC SA, solicită în probațiune întocmirea unei adrese către Inspectoratul Teritorial d e Muncă pentru comunicarea copiilor contractelor individuale de muncă ale angajaților, în scopul confruntării semnăturilor acestora cu cele de pe facturile emise de SC SA, susținând că nu a fost angajatul societății. Arată că în fața instanței de fond nu a solicitat această probă.
Instanța pune în discuție cererile în probațiune formulate de reprezentantul debitoarei și pune în vedere reprezentantului debitoarei să precizeze dacă lipsa de apărare a fost invocată și în motivele de recurs.
Reprezentantul debitoarei arată că a invocat ca motiv de recurs lipsa de apărare.
Reprezentantul creditoarei, cu privire la cererile în probațiune formulate de reprezentantul debitoarei, pentru dovedirea lipsei de apărare, solicită respingerea acestora ca inadmisibile, precizând că în opinia sa, în fața instanței de recurs nu pot fi solicitate probe prin care să se dovedească că societatea debitoare a fost lipsită de asistență juridică în fața instanței de fond, prin urmare solicită respingerea cererilor de efectuare a adresei către cei doi avocați pentru comunicarea contractelor de asistență juridică. că există inadvertențe în ceea ce privește susținerile cu privire la numărul angajaților societății, în motivele de recurs se invocă existența unui număr de 4 angajați iar prin susținerile orale se face referire la 5 angajați. Prin cererea de efectuare a adresei către M se dorește în fapt, o verificare de scripte, probă care nu poate fi primită în fața instanței de recurs, mai mult, proba este nepertinentă.
Instanța în urma deliberării, respinge cererile în probațiune formulate de reprezentantul debitoare, respectiv efectuarea de adrese către avocații și, precum și cea de efectuare a adresei către ITM M, având în vedere că prezenta cauza are ca obiect procedura insolvenței, reglementată prin lege specială, iar probele solicitate nu sunt necesare soluționării cauzei.
Reprezentantul debitoarei, insistă în formularea unei alte cereri în probațiune, respectiv efectuarea unei expertize grafice pentru verificarea semnăturilor de pe facturi în vederea constatării că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, în opinia sa, această probă reprezentând un înscris, care poate fi administrat în faza recursului.
Instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată de reprezentantul debitoarei.
Reprezentantul creditoarei se opune, solicitând respingerea probei, având în vedere că Codul d e procedură civilă prevede în mod clar și distinct proba cu înscrisuri și proba cu expertiză.
Instanța, cu privire la expertiza grafică solicitată de reprezentantul debitoarei, o respinge ca fiind inadmisibilă în faza recursului.
Reprezentanții părților declară că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în recurs.
Reprezentantul debitoarei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond ca nelegală și nefondată și rejudecând cauza, admiterea contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii judiciare formulată de creditoarea SC SA. Susține că instanța de fond nu a luat în considerare toate actele depuse, mai mult, creanța pretinsă de creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă, întrucât facturile nu sunt recunoscute de debitoare, nu a existat niciodată un contract scris între părți, semnăturile nu aparțin angajaților SC și SRL, facturile contestate fiind dealtfel predate și Poliției pentru efectuarea de cercetări. Debitoarea nu recunoaște creanța nici sub aspect valoric. Nu există o somație de plată, iar facturile nu au fost acceptate la plată. Societatea și SRL nu a produs niciodată către SC SA pentru a fi procesată și apoi retrimisă acesteia. Toată tranzacția derulată între cele două societăți a constat în furnizarea de pungi. Cu privire la creanța B M, arată că la data formulării cererii de deschidere a procedurii, societatea nu avea datorii, cele cuprinse în declarația de creanță fiind probabil născute ulterior deschiderii procedurii. Critică sentința atacată, precizând că a fost dată cu încălcarea dreptului de apărare al debitoarei și faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate actele aflate la dosar. Nefiind apărată la fond, nu a avut posibilitatea de a propune nici o probă. Subliniază reaua-credință a celor care au promovat cererea.
Solicită plata cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi justificate și amânarea pronunțării hotărârii pentru concluzii scrise.
Reprezentantul creditoarei solicită respingerea recursului ca fiind vădit neîntemeiat și menținerea sentinței recurate. Motivul lipsei apărării în fața instanței de fond, invocat de debitoare, apreciază că este absolut neîntemeiat, precizând că din actele dosarului de fond reiese cu claritate că au fost acordate mai multe termene la cererea debitoarei în vederea pregătirii apărării precum și posibilitatea depunerii concluziilor scrise. În ceea ce privește fondul cauzei reiterează oral motivele din întâmpinare(fila 20-22), precizând că debitoarea nu a uzat la fond de procedura înscrierii în fals cu privire la facturile contestate iar lipsa contractului nu are legătură cu caracterul creanței, mai mult, mărfurile din facturi au fost recepționate, cea ce nu s-a precizat în fața instanței. Creditoarea a avut relații comerciale atât cu SC și SRL cât și cu SC SRL, dar acest proces are legătură doar cu SC și SRL. Mai arată că societatea are sediul expirat din 2005, că nu mai desfășoară activitate din 2006 iar mandatul reprezentanților legali este expirat. Solicită în cazul respingerii recursului, eliberarea cauțiunii pe seama creditoarei.
În replică
, reprezentantul debitoarei susține că SC SRL este vechiul SC SRL cu care creditoarea a avut relații comerciale.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3654 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a respins contestația la faliment formulată de debitoarea și SRL B
S-a admis cererea formulată de creditoarea
În temeiul art. 1 al. 2 lit. "c" pct. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea direct în faliment a debitorului și SRL.
În baza art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, a fost desemnat lichidator provizoriu pe Grup care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25.
Potrivit art. 107 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a debitorului.
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8.05.2007, debitoarea a solicitat să-i fie comunicată acțiunea motivat de împrejurarea că n-a primit-o pe de o parte, iar pe de altă parte, nefiind legal citată se impune citarea cu respectarea normelor legale.
La finalul cererii, debitoarea a arătat că contestă starea de insolvență invocând dispozițiile art. 33 al. 1 și 3, art. 7 al. 3 din Legea 85/2006, art. 85 și urm. Cod pr. civilă (24, 25).
Față de această situație și având în vedere că pentru termenul din 9 mai 2007 procedura de citare cu debitoarea n-a fost realizată deoarece s-a întors fila de comunicare, nu a putut fi primită excepția tardivității contestației.
Cu toate că la termenul din 13 iunie 2007, apărătorul ales al debitoarei a solicitat comunicarea actelor de procedură la sediul debitorului, avocatul prin declarația înregistrată la 4.09.2007 a informat instanța că nu mai reprezintă interesele debitoarei (12).
Din adresa nr. 32076 din 25.07.2007 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș rezultă că sediul debitoarei a expirat la 28.02.2006 iar mandatul administratorului a expirat la 1.2005.
Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 31/1990, dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară în actul constitutiv.
În conformitate cu art. 77 din aceeași lege, asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării remunerația lor, ori, acționara majoritară contestatoare n-a făcut dovada acestei împrejurări, ca atare, nu are calitate să reprezinte debitoarea.
Pe de altă parte, facturile fiscale invocate de către creditoare deși au fost contestate de debitoare, acestea au fost semnate iar marfa a fost expediată cu un delegat, nefiind contestată primirea ei, astfel că apărările debitoarei sunt nefondate.
Celelalte aspecte invocate prin concluziile scrise sunt irelevante în cauză, debitoarea având posibilitatea să se înscrie în fals împotriva facturilor fiscale cu atât mai mult cu cât există și alte plângeri și denunțuri penale referitoare la împrejurări ce exced cauzei.
Față de cele arătate și ținând cont că datoria depășește valoarea - prag de 10.000 lei prevăzută de art. 3 din Legea nr. 85/2006, iar neplata acesteia durează de mai mult de 30 zile, instanța a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cuprinse în art. 3 pct. 6 raportat la art. 1 al. 2 lit. c pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC ȘI SRL solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, admiterea contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței și dispunerea prin încheiere motivată, suspendarea hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată următoarele:
Creanța SC SA nefiind constatată într-un înscris prevăzut de lege cu valoare de titlu executoriu și fără mențiunea acesteia cu titlu executoriu (art. 61 alin 2 din Legea nr. 58/1934) sau printr-o hotărâre judecătorească, nu este certă deoarece existența și cuantumul acesteia sunt contestate în mod pertinent.
Având în vedere scopul Legii insolvenței, condițiile de admisibilitate a unei cereri de deschidere a acestei proceduri, judecătorul sindic, spre deosebire de situația "creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței", nu este chemat să stabilească caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditorului care solicită deschiderea procedurii și ca în măsura în care debitorul contestă pertinent creanță invocată, este necesară introducerea unei acțiuni în justiție împotriva acestuia potrivit dreptului comun.
Procedura insolvenței nu este menită pentru a fi utilizată de către creditori cu eludarea dispozițiilor procedurale de drept comun, inclusiv cele privind obligația achitării unor taxe de timbru la valoarea creanței invocate, în scopul de a determina debitorii să plătească sumele pretinse sub amenințarea falimentului.
Intimata SC SA a depus întâmpinare în cauză prin care solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței de deschiderea procedurii insolvenței, nr. 3654 din 21 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, ca fiind neîntemeiat, și menținerea hotărârii atacate, cu obligarea recurentei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, intimata invocă excepția lipsei calității de reprezentant al asociaților debitoarei, care au formulat recursul în cauză, deoarece potrivit art. 197 coroborat cu cele ale art. 75 din Legea societăților comerciale, reprezentantul legal al societății cu răspundere limitată este a administratorului, iar în speța de față, recursul este formulat de persoane fără calitate de reprezentanți ai debitoarei, și anume de asociații debitoarei.
La data de 26 februarie 2008, intimata a depus note de ședință referitoare la recursul formulat de debitoarea SC ȘI SRL (fila 38-39).
Solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al asociaților debitoarei, care au formulat recursul în cauză, deoarece, potrivit art. 197, coroborat cu cele ale art. 75 din Legea societăților comerciale, reprezentantul legal al societății cu răspundere limitată este administratorul, iar în speța de față, recursul este formulat de persoane fără calitate de reprezentanți ai debitoarei, și anume de asociații debitoarei.
Potrivit art. 77, alin 1 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulți administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala lor remunerație, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
Prevederile art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului dispun ca înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a,sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în cauză și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditorul SC SA a formulat cererea de deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC ȘI SRL B-M invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 29.841,76 RON dovedită prin facturile fiscale iar în neplata acestora durează de mai mult de 30 de zile.
Prin contestație debitoarea a arătat că cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de aceasta este inadmisibilă în condițiile în care suma invocată de creditoare nu reprezintă o creanță certă,lichidă și exigibilă dat fiind faptul că facturile nu sunt recunoscute de debitoare nefiind semnate de către un salariat al acesteia.
În accepțiunea legii insolvenței prin "creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii" legea înțelege acel creditor care, în temeiul art. 31 alin (1) din lege, are calitate procesuală activă de a formula o cerere pentru deschiderea procedurii, astfel că această legitimare activă o are doar creditorul ce deține asupra patrimoniului debitorului o creanță, certă lichidă care să fie exigibilă (scadentă) de mai mult de 30 de zile.
Practic, în acest caz, creditorul pentru a putea fi îndreptățit la deschiderea procedurii, nu trebuie să dovedească decât caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Făcând această dovadă, creditorul va fi dispensat de a mai face și dovada insuficienței fondurilor bănești disponibile ale debitorului, deoarece în această situație se naște prezumția vădită de insolvență care operează în situația în care debitorul nu a plătit, după 30 de zile de la scadență, datoria sa față de creditor.
Ceea ce trebuie să dovedească creditorul sunt anumite elemente obiective (existența uneia sau mai multor creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile), acesta nefiind obligat să facă și proba unor elemente subiective motivul care a condus la neachitarea sumei de bani datorate: lipsa fondurilor bănești disponibile.
În speța de față creditorul ce a solicitat deschiderea procedurii nu se află în posesia unor titluri executorii care să constate existența unei creanțe certe, lichide și exigibile ci dimpotrivă și-a întemeiat cererea pe facturile fiscale emise și acceptate la plată de către debitor.
Chestiunea de drept care se ridică este aceea de a știi dacă judecătorul sindic poate admite o astfel de cerere în lipsa unor titluri executorii. În atare situație, judecătorul sindic trebuie a răspunde unei judecăți în sensul de a stabili dacă creanța creditorului întrunește condițiile cerute de lege.
Potrivit art. 46 Cod comercial facturile fiscale acceptate de debitor probează existența unei creanțe certe, lichide și exigibile așa încât judecătorul sindic în atare situație nu se află pus spre a analiza o cercetare în fond asupra existenței și caracterului creanței creditorului.
Împrejurarea că semnătura de acceptare la plată a acestor facturi nu ar aparține persoanelor ce reprezintă debitoarea nu poate face obiectul acestei analize iar pe de altă parte aceasta este o simplă susținere nefiind dovedită.
Nu este de ignorat faptul că, în procedură și-au declarat creanțe mai multe persoane fizice (filele 15,17,38,40) care sunt în posesia unor titluri executorii (sentința civilă nr. 3864/1 iunie 2006, sentința civilă nr. 3863/1 iunie 2006 Judecătoriei Baia -M, precum și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M cu o creanță bugetară în sumă de 53.963 RON (fila 258, dosar nr- al Tribunalului Maramureș ).
Potrivit art. 33 alin (2) din Legea nr. 85/2006 debitorul poate să conteste existența stării de insolvență.
Din analiza celor invocate prin contestația formulată de debitor rezultă că acesta nu contestă starea de insolvență ci temeiul cererii de deschidere a procedurii insolvenței în sensul neîndeplinirii cerințelor impuse de art. 31 din lege a creanței deținute de creditor în sensul certitudinii, lichidității și exigibilității acesteia și prin urmare acesta nu justifică calitatea sa de creditor îndreptățit.
Așa cum s-a arătat mai sus, creditorul a făcut dovada existenței creanței sale și chiar dacă aceasta nu este constatată printr-un titlu executoriu, facturile fiscale emise și recunoscute de debitor fac întrutotul dovada creanței.
Este de remarcat că aceste facturi fiscale au fost acceptate la plată prin semnătura de primire respectiv a delegatului ce reprezenta societatea debitoare.
Susținerile potrivit cărora semnătura de primire nu ar aparține nici unuia dintre angajații societății precum și faptul că aceștia nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei nu sunt în măsură să înlăture existența certitudinii creanței.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea SC ȘI SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC și SRL împotriva sentinței civile nr. 3654 din 21.11.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./20.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
