Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 848/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 848/2009
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței nr.2229/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurentă, lipsă fiind aceasta și celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat, iar în ce privește taxa de timbru și timbru judiciar le va depune până la sfârșitul dezbaterilor, și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat și sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei solicită admiterea recursului așa cum fost formulat în scris și rejudecând, să fie modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii pentru atragerea răspunderii administratorului.
Totodată, depune la dosar și concluzii scrise.
După dezbaterea cauzei s-au depus la dosar două chitanțe reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă totală de 19 lei, precum și timbru judiciar de 0,50 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.2229/C/25.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu - Secția Comercială și de contencios Administrativ a admis acțiunea în antrenarea răspunderii formulată de lichidatorul judiciar Grup S împotriva pârâtei și, în consecință, a fost obligată pârâta, în calitate de administrator social, la plata sumei de 33.264 lei cu titlu de pasiv social neacoperit în favoarea debitoarei SC SRL - societate în faliment.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a motivat că:
Prin sentința comercială nr. 432/C/2008 a Tribunalului Sibius -a dispus deschiderea procedurii simplificate a enței SC SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul în ență Grup.
Societatea în faliment, înmatriculată sub nr. J -, este o societate cu 2 asociați, dizolvată pe cale judiciară conform art.237 din Legea nr. nr.31/1990.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creanțelor stabilind că pasivul social este de 33.264 lei.
Raportul privind cauzele și împrejurările, ce-au condus la apariția stării de ență, a evidențiat că societatea, prin administratorul social a predat doar bilanțul contabil aferent anilor 2003 și 2004, fără balanța de verificare analitică. S-a menționat în raport declarația administratorului că nu mai deține alte documente contabile și că societatea a desfășurat activitate până în 2002.
Analizând documentele contabile preluate, lichidatorul a concluzionat că există premisa atragerii răspunderii administratorului social, care a desfășurat activitate managerială defectuoasă, pentru faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d și e din Legea nr.85/2006.
S-a făcut referire la următoarele constatări:
- în perioada 2001-2004 activul net contabil al societății a fost negativ, adică volumul datoriilor societății a fost mai mare decât volumul activelor sale ceea ce denotă că societatea se afla în abilitate încă din anul 2001;
- societatea a încetat activitatea din anul 2002, în anul 2003 și 2004 nefiind înregistrate venituri;
- societatea nu a mai condus evidența contabilă pe anii 2005, 2006 și 2007 fapt imputabil administratorului societății, obligație impusă de art. 10 alin.1 din Legea nr. 82/1991-legea contabilității;
- patrimoniul societății la data încetării activității a fost de 13.548 lei, constând în stocuri, disponibil și creanțe neîncasate. Acest patrimoniu a fost inferior creanței, în valoare de 33.264 lei a Direcției Finanțelor Publice S, înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor;
Tabelul definitiv al creanțelor, întocmit de lichidatorul judiciar cuprinzând totalitatea creanțelor declarate și admise la masa credală, totalizează un pasiv social în sumă de 33.264 lei.
S-a făcut o analiză a condițiilor răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006, arătându-se că faptele imputate administratorului prevăzute de art.138 alin.1 lit.d și e potrivit raportului, au constat în ascunderea unei părți din activul social și neconducerea evidenței contabile.
S-a arătat că prejudiciul este cert, având cuantum de 33.264 lei și e dovedit prin imposibilitatea realizării creanței creditoarei, în lipsa bunurilor în patrimoniul social.
Cu privire la faptele ilicite s-a reținut că lichidatorul a arătat în raport că nu a identificat niciun bun în averea debitoarei, iar din conținutul bilanțului contabil pe anii 2003 - 2004 că societatea nu mai desfășoară activitate din anul 2002, în patrimoniu fiind înregistrate în stocuri disponibile și creanțe neîncasate în sumă de 13.548 lei.
S-a apreciat că lipsa acestor bunuri în patrimoniul social e de natură să răstoarne prezumția de bună - credință instituită prin art. 1899 alin.2 Cod civil, în lipsa prezentării unor documente justificative evidențiate în contabilitatea societății, privind schimbările intervenite în parcursul acestor bunuri și fonduri.
În ceea ce privește creanțele neîncasate, lipsa dovezilor privind introducerea cererilor de chemare în judecată pentru recuperarea lor, în termenul prevăzut de lege sau a altor justificări temeinice privind starea de pasivitate, s-a considerat că sunt de natură să atragă răspunderea pârâtei - administrator social - față de societatea în faliment.
S-a reținut și că administratorul social avea obligația, conform art.35 din Legea nr.85/2006, să prezinte lichidatorului judiciar documentele financiar - contabile, prin sentința de deschidere a procedurii stabilindu-se în sarcina administratorului social obligația de a depune la dosar documentele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, obligație ce nu a fost îndeplinită.
S-a apreciat că această inacțiune constituie elementul material al faptei prev.de art.138 alin.1 lit.d din lege, arătându-se că prin neprezentarea documentelor menționate se creează convingerea, în lipsă de dovezi contrarii, că pârâta în calitate de administrator social nu și-a respectat obligația legală de a conduce contabilitatea, prin înregistrarea tuturor operațiunilor, în termenul și forma prevăzute de lege, conform art.11 din Legea nr. 82/1991.
S-a conchis că lichidatorul a apreciat în mod corect în raportul întocmit conform art.25 alin.1 lit.a din lege că, prin modalitatea de săvârșire a acestor fapte prevăzute la art.138 alin.1 lit.d și e din lege, pârâta este vinovată de ajungerea societății în stare de ență.
Raportat la probele administrate s-a constatat că există raport de cauzalitate între aceste fapte săvârșite de pârâtă și starea de ență în care s-a aflat pârâta începând din anul 2002, când și-a încetat activitatea.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat, solicitând să fie modificată în tot și să se respingă acțiunea în răspundere formulată de lichidatorul judiciar.
Cu referire la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 pârâta a motivat că, contrar celor reținute, a predat lichidatorului și balanțele de verificare sintetică și analitică pe lunile decembrie din anii 2003 și 2004, iar pierderea unei părți din actele contabile de întocmirea cărora s-a ocupat altă persoană nu echivalează cu faptele de care este acuzată, că activitatea încetând din 2002 societatea nu a mai avut mijloacele financiare necesare promovării unor acțiuni pentru recuperarea debitelor neîncasate, că la eliberarea sediului unicul stoc de marfă s-a pierdut, și astfel, nu erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv că fapta a produs starea de ență.
A susținut recurenta că nu sunt incidente nici dispozițiile art.138 alin.1 lit.e din lege, simplul fapt că activele evidențiate în expertiza contabilă nu au putut fi identificate, nefăcând dovada în acest sens, iar valorile nici nu sunt mari.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art.3041Cod pr.civilă, se constată că recursul nu este fondat, judecătorul sindic făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.d și e din Legea nr.85/2006, raportat la starea de fapt cuprinsă în rapoartele lichidatorului judiciar.
Astfel, din perspectiva dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din lege, este sancționată neținerea contabilității în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991, împrejurare recunoscută de către pârâtă, care încearcă însă să decline răspunderea spre persoana însărcinată cu ținerea efectivă a contabilității, afirmație oricum nesusținută de probe în niciun mod.
Astfel, lichidatorului judiciar nu i-au fost prezentate în integralitate documentele prevăzute de art.28 alin.1 din lege, acesta referindu-se în concret la balanțele de verificare analitice și precizând că societatea nu a mai condus evidența contabilă pe anii 2005 - 2007, fapt imputabil pârâtei în calitate de administrator a societății debitoare.
Apoi, având în vedere și dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din lege în același raport al lichidatorului judiciar s-a consemnat că patrimoniul societății la încetarea activității, încă din 2002, fost de 13.548 lei, constând în stocuri, disponibil și creanțe neîncasate, dar nu a putut identifica niciun bun în patrimoniul debitoarei. Or, aceste neregularități n-au fost justificate de către pârâtă în vreun mod, prin depunerea actelor contabile corespunzătoare scoaterii din patrimoniul societății, cu consecința diminuării acestuia, conducând la concluzia ascunderii unei părți din activ. Și obligația inventarierii și păstrării patrimoniului îi rezerva tot pârâtei, în calitate de administrator, conform Legii nr.82/1991.
Așa fiind, în mod judicios s-a atras răspunderea delictuală specială pârâtei pentru favorizarea stării de ență a debitoarei.
În consecință, față de cele expuse, în aplicarea prevederilor art.312 alin.ș1 Cod pr. civilă se va respinge recursul de față ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta împotriva sentinței nr.2229/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact./5 ex./21.12.2009
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
