ICCJ. Decizia nr. 1013/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1013/2004
Dosar nr. 9395/2001
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC P.E.D. SRL Constanţa, a solicitat obligarea pârâtei, SC S.I.N.D.R. SRL, la plata sumei de 193.003.057 lei, datorată prin derularea contractului de asociere nr. 22 din 12 ianuarie 1996.
Prin contractul menţionat, pârâta s-a obligat să pună la dispoziţie inventarul necesar administrării şi exploatării în comun a 150 de căsuţe confort III, iar reclamanta să asigure reparaţia capitală a celor 150 căsuţe şi, întrucât pârâta nu şi-a executat obligaţia, reclamanta a investit în plus, faţă de suma de 28 milioane la care s-a obligat, suma de 32 milioane lei în inventarul lipsă.
Reclamanta a mai susţinut că, prin blocarea de către pârâtă a căsuţelor şi neperfectarea unui contract cu Slovacia, profitul nerealizat este de 1,9 miliarde lei.
Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, deoarece, deşi ea şi-a executat obligaţia de aport, constând în cele 150 de căsuţe, reclamanta nu şi-a executat obligaţia de efectuare a reparaţiilor capitale şi a unor amenajări, situaţie în care, la 31 martie 1998, contractul de asociere a fost reziliat, potrivit art. 6, 8, 14 şi 21, iar, potrivit art. 254 C. com., asociaţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune.
Pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei la darea socotelilor cu privire la modul în care şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi la lichidarea societăţii, stabilirea profitului şi pierderilor şi împărţirea lui între asociaţi, conform art. 6 şi 26 din contract; constatarea dreptului său de creanţă şi obligarea reclamantei la plata acestuia plus penalităţi şi dobânzi actualizate.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa nr. 1860 din 18 noiembrie 1999, a admis în parte acţiunea principală şi a obligat pârâta la plata sumei de 193.003.057 lei, cu titlu de despăgubiri, anulând, ca netimbrată, cererea privind reactualizarea pretenţiilor iniţiale, cererea reconvenţională fiind respinsă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, executarea de către reclamantă a obligaţiei asumate, constând în efectuarea reparaţiilor capitale şi neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei sale de punere la dispoziţie a celor 150 de căsuţe, iar în ce priveşte cererea reconvenţională, s-a reţinut că aceasta nu a fost dovedită şi că pârâta nu a precizat întinderea dreptului său de creanţă.
Sentinţa a fost atacată cu apel atât de reclamantă, care o critică pentru neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată şi respingerea cererii de reactualizare, ce nu putea fi discutată în lipsa raportului de expertiză, cât şi de către pârâta care o critică pentru interpretarea greşită a probelor şi prevederilor contractului, conform art. 19 lit. a) şi art. 254 C. com.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 899 din 18 octombrie 2001, a admis ambele apeluri, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei e 13.938.900 lei cheltuieli de judecată, a admis cererea reconvenţională şi reclamanta a fost obligată către pârâtă la plata sumei de 73.472.000 lei, reprezentând contravaloare profit din contractul de asociere, actualizat cu rata inflaţiei.
S-a apreciat că cererea reclamantei de reactualizare nu poate fi primită nici din perspectiva art. 254 C. com., care, în cazul încetării asociaţiei, dă dreptul numai la restituirea aportului cu care s-a contribuit, iar nu la daune-interese şi nici din perspectiva art. 294 alin. (2) C. proc. civ., cererea nefăcând obiectul judecăţii instanţei de fond, ea fiind anulată ca netimbrată.
Cu privire la cererea reconvenţională, s-a apreciat că aceasta este întemeiată, conform art. 9, 12 şi 13 din contract, situaţie în care, pe baza suplimentului la raportul de expertiză contabilă efectuat în faza apelului, a rezultat că profitul net realizat din asociaţie pe anii 1996 şi 1997, cumulat şi actualizat cu rata inflaţiei, datorat de reclamantă, este de 73.472.000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, SC P.E.D. SRL Constanţa, solicitând modificarea acesteia şi obligarea intimatei la plata sumei de 1.293.190.120 lei cu titlu de despăgubiri, dezvoltarea motivelor de recurs fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., iar criticile formulate vizând următoarele aspecte:
1. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
- interpretarea eronată a prevederilor art. 294 alin. (29 C. proc. civ., cererea de reactualizare nefiind o cerere nouă, întrucât priveşte o „despăgubire" care s-a ivit după darea hotărârii primei instanţe şi pe care, din motive independente, nu a putut să o susţină în faţa primei instanţe.
- Decizia nu se referă la capătul principal al acţiunii, la restul valoric de 193.003.057 lei şi, omiţând obligarea pârâtei la aceasta, a permis îmbogăţirea fără justă cauză a pârâtei, cu încălcarea art. 254 alin. (2) C. com.;
- deşi cererea reconvenţională a fost admisă în parte, recurenta a fost obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată, de 20.000.000 lei.
2) Art. 304 pct. 10 C. proc. civ.:
- deşi, în cauză, s-a administrat proba cu expertiză tehnică, concluziile acesteia, cu privire la valoarea investiţiilor, nu au fost luate în considerare;
- daunele pretinse de pârâtă prin cererea reconvenţională au fost acordate în dezacord cu probele administrate şi, oricum, instanţa, în baza art. 1143 C. civ., trebuia să constate compensarea de drept a datoriilor reciproce.
Recursul nu este fondat.
1.Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Criticile subsumate acestui motiv de recurs nu pot fi primite, deoarece:
- instanţa de apel, în condiţiile date, a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că neanalizarea pe fond a cererii de despăgubiri de către prima instanţă nu permite acordarea de despăgubiri ivite după darea hotărârii, deoarece lipsesc criteriile de determinare ale acestora.
De altfel, anularea ca netimbrată de către prima instanţă a cererii cu acest obiect nici nu a format, pentru reclamantă, motiv de apel, iar „motivele independente", care au împiedicat-o să o susţină în faţa primei instanţe, reprezintă o referire generică, ele nefiind în nici un fel concretizate;
- Decizia nu s-a referit la cererea principală, de obligare a pârâtei la plata sumei de 193.003.057 lei, pentru bunul motiv că sentinţa tribunalului a fost schimbată în parte, urmare admiterii apelului, fiind, astfel, menţinută dispoziţia ei cu privire la admiterea cererii principale;
- instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., deoarece suma de 20.000.000 lei reprezintă cheltuieli de judecată efectuate de pârâtă în apel, iar apelul acesteia a fost admis în totalitate, deşi, pe fond, cererea sa reconvenţională a fost admisă în parte.
2. Potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se mai poate cere şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Nici criticile subsumate acestui motiv de recurs nu pot fi primite:
- din cele ce preced, rezultă că instanţa de apel, în pronunţarea soluţiei, s-a raportat la concluziile expertizei efectuată în cauză, aşa încât admiterea în parte a cererii reconvenţionale, sub aspectul cuantumului, s-a bazat pe această probă, iar, în ce priveşte compensaţia legală, ea nu a fost solicitată în apel. De altfel, în concluziile scrise şi depuse la dosar, recurenta nu mai critică Decizia sub aspectul admiterii cererii reconvenţionale.
3. Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC P.E.D. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 899/COM din 18 octombrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2003/2004. Comercial → |
|---|
