ICCJ. Decizia nr. 999/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.999/2004
Dosar nr. 1943/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani sub nr. 5929 din 3 septembrie 2003, reclamanta, SC A.S. SA Focşani, a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.S.B. SRL Focşani, solicitând, în temeiul art. 235, 236 şi 581 alin. (1) C. proc. civ., efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze lucrările executate de SC A.S. SA Focşani la obiectivul de investiţii „staţie peco, autoservice şi magazin de prezentare şi desfacere autoturisme" al SC A.S.B. SRL Focşani.
La primul termen de judecată, reclamanta a precizat că a formulat o cerere pentru asigurare dovezi, în temeiul art. 235 şi 236 C. proc. civ., şi nu o cerere de ordonanţă preşedinţială.
Prin încheierea din 9 septembrie 2003, pronunţată în Camera de consiliu, Judecătoria Focşani a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei pentru asigurare dovezi.
În pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 235 şi urm. C. proc. civ., pot fi administrate acele dovezi care sunt în pericol să dispară sau să fie greu de administrat în viitor, or, pentru evaluarea unor lucrări concret stabilite, vor exista în orice moment criterii de evaluare, oricât timp ar trece de la efectuarea acestora.
A mai reţinut că s-au mai efectuat şi alte expertize cu acelaşi obiectiv propus de reclamantă, în contradictoriu cu aceasta, ea având posibilitatea să formuleze obiecţiuni, astfel încât o altă expertiză, care să stabilească lucrările executate de reclamantă în executarea contractului nr. 2001/1994, nu se justifică, nefiind întrunite condiţiile art. 235 C. proc. civ.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii de asigurare dovezi în temeiul art. 235 şi 236 C. proc. civ.
Recurentul arată, astfel, că greşit i-a fost respinsă cererea privind administrarea de dovezi, întrucât, prin lucrările executate de către pârâtă, există pericolul ca lucrările executate anterior de către reclamantă să dispară, acestea fiind în litigiu şi cererea de asigurare de dovezi formulată de pârâtă fiind respinsă. Mai arată că pârâta a urmărit terminarea obiectivului parţial executat fără a-şi achita obligaţiile din contract, fără a respecta dispoziţiile legale privind recepţia lucrărilor de investiţii şi continuând să distrugă dovezile şi lucrările pe care ea le-a executat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
În baza contractului de execuţie de lucrări nr. 2001 din 7 februarie 2004, pârâta SC A.S.B. SRL Focşani a încredinţat reclamantei SC A.S. SA Focşani execuţia lucrărilor pentru obiectivul de investiţii staţie peco, autoservice, magazin de prezentare şi desfacere auto.
Prin procesul-verbal de recepţie nr. 1 din 29 octombrie 1994 s-a făcut o recepţie parţială pentru staţia peco a lucrărilor executate, acesta cuprinzând şi o anexă în care au fost menţionate lucrările rămase de remediat.
După data mai sus menţionată între cele două societăţi au intervenit neînţelegeri în legătură cu executarea contractului şi nu au mai fost executate alte lucrări de către reclamantă.
Între părţile în litigiu există în prezent, pe rolul instanţelor, două procese, o cauză comercială suspendată şi o cauză penală în curs de soluţionare, strămutată de două ori.
În cauza comercială s-a mai formulat o cerere de asigurare de dovezi de către pârâtă în anul 1996 şi au fost efectuate expertize, în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, având ca obiectiv identificarea şi stabilirea lucrărilor executate de SC A.S. SA Focşani.
Având în vedere cele mai sus arătate, din care rezultă că de la declanşarea litigiului dintre părţi s-a scurs un interval de timp de peste 8 ani, lucrările în discuţie începând în anul 1994 şi trebuind să dureze o perioadă strict determinată, de 152 de zile după 5 zile de la obţinerea autorizaţiei, precum şi faptul că recepţia lucrărilor se va face la terminarea lucrărilor, aşa cum s-a desfăşurat aceasta, a fost consemnată în procesul-verbal nr. 202 din 12 august 1998, se poate concluziona, fără putinţă de tăgadă, că o cerere de asigurare de dovezi, faţă de aceste împrejurări ale speţei, nu poate fi admisă, pentru că, într-o astfel de ipoteză, s-ar contraveni însăşi raţiunii pentru care a fost creată această instituţie, respectiv, măsură de urgenţă dispusă de instanţă privind administrarea acelor dovezi în pericol să dispară sau greu de administrat în viitor.
În consecinţă, faţă de intervalul de timp scurs, care nu justifică urgenţa, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 235 C. proc. civ., referitor la constatarea de urgenţă a stării unor lucrări şi judicios a fost respinsă acţiunea, soluţie care va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică şi se va respinge prezentul recurs formulat de reclamanta SC A.S. SA Focşani, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC A.S. SA Focşani, împotriva Încheierii din 9 martie 2003, pronunţată în Camera de consiliu de Judecătoria Focşani, în dosarul nr. 5928/2003.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 954/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1814/2004. Comercial → |
|---|
