ICCJ. Decizia nr. 1037/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1037/2004
Dosar nr. 1831/2003
Şedinţa publică din 17 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 462 din 31 octombrie 2002, Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociaţia Naţională a Cooperativelor Meşteşugăreşti a admis acţiunea promovată de reclamanta, SC A.T.C. SA Buzău, în contradictoriu cu C.P., C.Gh., T.L. şi alţii şi SC C.A. SA Buzău şi a dispus anularea procesului-verbal de licitaţie a SC C.A. SA Buzău încheiat la data de 8 iulie 2002, precum şi anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a acesteia din data de 28 iunie 2002.
Totodată, a respins excepţiile ridicate de pârâţi, privind necompetenţa materială, autoritatea de lucru judecat, lipsa calităţii procesuale active şi lipsa de interes a reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat acţiune în anulare pârâţii, criticile vizând dispoziţiile art. 364 lit. a) C. proc. civ.
Astfel, petenţii susţin că, potrivit prevederilor art. 30 din Statutul SC A.T.C. SA şi art. 70 din Statutul SC C.A. SA de competenţa Curţii de Arbitraj de pe lângă UCECOM sunt numai litigiile cu caracter patrimonial, astfel încât aceasta nu era competentă să se pronunţe cu privire la anularea hotărârilor luate şi a procesului-verbal de licitaţie, întrucât obiectul cauzei dedus judecăţii este nepatrimonial, nu există convenţie arbitrală.
Intimata a depus întâmpinarea prin care susţine că litigiul dintre părţi are caracter patrimonial, întrucât priveşte activele societăţii şi că petenta se află în lichidare, situaţie în care este împuternicită, chiar prin statutul societăţii, să-i supravegheze operaţiunile de lichidare, conform art. 67 alin. (2) din statut, iar litigiile ivite în acest moment se judecă în temeiul art. 66 din statutul SC C.A. SA.
De asemenea, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei, întrucât această societate este dizolvată şi nu putea fi reprezentată decât de comisia de lichidare.
Prin încheierile şedinţelor publice de la 21 martie şi 1 aprilie 2003 s-au respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei, cât şi cea a lipsei calităţii de reprezentant, motivând că aceasta a fost parte în hotărârea atacată, având şi dreptul şi interesul să formuleze acţiune în anulare, iar pe de altă parte, hotărârea de dizolvare şi numirea Comisiei de lichidare face obiectul cererii de radiere a menţiunilor aflată pe rolul Tribunalului Buzău.
Prin Decizia civilă nr. 729 din 25 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunile în anulare şi, pe cale de consecinţă, a anulat sentinţa arbitrală atacată.
În motivarea soluţiei date, instanţa a reţinut că obiectul cererii arbitrale nu l-a constituit un litigiu cu caracter patrimonial, astfel că, în lipsa unei dispoziţii exprese, se soluţionează de către instanţa de drept comun.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 66 şi 69 din Statutul SC C.A. SA Buzău, care fac referire la litigiile nepatrimoniale şi faptul că regulile de procedură invocate, chiar dacă se referă şi la alte categorii de litigii, nu au fost prevăzute în actele constitutive ale societăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal şi legal timbrat SC A.T.C. SA Buzău, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
Deşi nu invocă nici un temei legal, Curtea, în considerarea dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., apreciază că din conţinutul dezvoltărilor acestora se referă la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că, în mod nelegal, s-a admis acţiunea în anulare, având în vedere dispoziţiile art. 66 şi 69 din statutul intimatei, din conţinutul căruia rezultă că litigiile patrimoniale sunt de competenţa curţii de arbitraj, iar cererea de anulare a unei licitaţii de vânzare a unui spaţiu ca şi a hotărârii luate pentru ca acestea să se poată desfăşura, are un caracter patrimonial, întrucât sunt acte prin care s-a înstrăinat cea mai mare parte a patrimoniului intimatei.
De asemenea, consideră că s-au încălcat dispoziţiile art. 366 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat pe fond.
Pe de altă parte, se critică modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a semnatarei acţiunii în anulare, motivat de faptul că recursul împotriva încheierii judecătorului delegat, privind menţiunea dizolvării a fost respins, astfel că fosta preşedintă a SC C.A. SA nu mai avea nici o putere de reprezentare, acestea fiind preluate de Comisia de lichidare.
S-au făcut consideraţii şi asupra fondului privind problema dizolvării societăţii cooperatiste SC C.A. SA.
Prin notele scrise, intimata solicită respingerea recursului, motivând, pe de o parte, că semnatara acţiunii în anulare avea calitate de reprezentant, întrucât, prin Decizia civilă nr. 695/2003, irevocabilă, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus respingerea cererii privind înscrierea în registrul comerţului a menţiunii dizolvării de drept a SC C.A. SA Buzău.
De asemenea, se susţine că, faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii, acesta este nepatrimonial, situaţie în care, faţă de dispoziţiile art. 340 C. proc. civ., art. 66 şi 69 din statut, corect instanţa de apel a apreciat că litigiul nu este susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului.
Examinarea motivelor de recurs în raport cu ansamblul probator al cauzei duc la concluzia că soluţia instanţei de apel, prin care s-au reţinut îndeplinite condiţiile art. 364 lit. a) C. proc. civ., este legală şi temeinică.
Astfel, obiectul cauzei dedus judecăţii l-a constituit anularea unui proces-verbal de licitaţie încheiat la data de 8 august 2002 şi anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a SC C.A. SA Buzău din data de 28 iunie 2002.
În aceste condiţii, justificat instanţa de apel a apreciat că litigiul este nepatrimonial, instanţa arbitrală, în mod eronat, reţinând că în discuţie este obiectul hotărârii A.G.E.A., cu referire la patrimoniul intimatei, fără a face o analiză din care să rezulte un raport juridic între părţi şi dacă acesta are consecinţe patrimoniale.
Faţă de cele arătate, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că obiectul litigiului a avut caracter nepatrimonial, iar potrivit art. 66 şi 69 din actul constitutiv al SC C.A. SA numai litigiile patrimoniale ar fi fost de competenţa instanţei arbitrale.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia litigiul a fost soluţionat de o instanţă competentă, întrucât s-au avut în vedere „Regulile de procedură aplicabile la Curtea de Arbitraj de pe lângă SC A.T.C. SA UCECOM", întrucât UCECOM nu poate elabora norme obligatorii, prin care să se stabilească o astfel de competenţă de soluţionare a litigiilor decât cea prevăzută de lege. Principiul este de ordin constituţional şi UCECOM poate elabora norme numai în cadrul legii.
De altfel, potrivit art. 17 din Decretul Lege nr. 66/1990, litigiile dintre organizaţiile cooperatise se soluţionează potrivit legii.
UCECOM poate organiza un arbitraj instituţionalizat, dar nu poate obliga organizaţiile cooperatise să recurgă numai la arbitraj, deoarece s-ar încălca principiul competenţei generale a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea litigiilor. Mai mult, susţinerea potrivit căreia Comisia de Arbitraj a fost sesizată conform reglementărilor speciale prin care s-a prevăzut modul de soluţionare a litigiilor dintre unităţile din cadrul UCECOM, nu poate fi reţinută faţă de prevederile art. 21 din Constituţia României.
Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitraj poate soluţiona numai litigiile deduse judecăţii în condiţiile legii, prin statutele unor cooperative meşteşugăreşti (actualmente societăţi comerciale) neputându-se stabili modul de soluţionare a litigiilor.
În mod legal, acestea sunt supuse judecăţii, potrivit convenţiei părţilor, instanţelor judecătoreşti sau tribunalelor arbitrale.
Curtea reţine că, la soluţia de respingere a excepţiei privind lipsa calităţii de reprezentant a intimatei, s-au avut în vedere probele administrate, respectiv, condiţiile în care a avut loc numirea comisiei de lichidare, conform susţinerilor intimatei, prin Decizia civilă nr. 695/2003, irevocabilă, s-a dispus respingerea cererii privind înscrierea menţiunii dizolvării în Registrul Comerţului, fapt confirmat şi de reprezentantul recurentei.
Se reţine, însă, că, în adevăr, instanţa, anulând hotărârea arbitrală, a omis să se pronunţe asupra fondului pricinii, în condiţiile art. 366 C. proc. civ.
În aceste condiţii, se impune, potrivit art. 312 C. proc. civ., casarea în parte a deciziei criticate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea pronunţării pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC A.T.C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 729 din 25 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, casează în parte Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea pronunţării pe fondul cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1034/2004. Comercial → |
|---|
