ICCJ. Decizia nr. 1091/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1091/2004
Dosar nr. 5304/2001
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 536 din 13 octombrie 2000, Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins, ca neîntemeiată, acţiunea intentată de reclamanta, Agenţia Judeţeană de Ocupare şi Formare Profesională Bistriţa Năsăud, împotriva pârâtei, Primăria comunei Maieru.
Instanţa de fond a reţinut, în motivarea soluţiei, următoarele: între părţi a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 3227 din 1 iunie 1993, în baza căruia furnizorul, Primăria Maieru, s-a obligat să angajeze 28 de persoane disponibilizate, pe durată determinată de 6 luni, în scopul realizării de reparaţii pentru 9.000 m.l. drumuri comunale în comuna Maieru, client fiind, în baza art. 10 şi 16 din OUG nr. 9/1997 cu aplicarea art. 12 şi 13 din HG nr. 58/1999, reclamanta, Agenţia Judeţeană de Ocupare şi Formare Profesională Bistriţa Năsăud, care a şi achitat contravaloarea lucrărilor executate în sumă de 220.350.410 lei.
Potrivit celor cuprinse în cap. VI din contractul părţilor, a fost stipulată obligaţia furnizorului de a respecta rata de plasare convenită de 10%, iar la cap. IX clauza penală de 0,3% pe zi, în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare, însă, reţine tribunalul, din modalitatea cum s-au formulat aceste clauze, cât şi printr-o interpretare a acestora, în conformitate cu art. 977 şi urm. C. civ., nu se poate concluziona că furnizorul, respectiv, primăria, ar datora aceste penalităţi, calculate la valoarea pretenţiilor achitate de reclamantă.
S-a mai reţinut că nici dispoziţiile art. 16 din OUG nr. 9/1997 şi nici ale art. 12 şi 13 din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin HG nr. 58/1999 nu prevăd o asemenea obligaţie din partea furnizorului. De altfel, conchide instanţa că, în conformitate cu dispoziţiile art. 983 C. civ., în caz de îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Împotriva sentinţei pronunţate la fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 408 din 25 aprilie 2001, a respins apelul, ca nefondat, cu argumentarea că din actele depuse în apel a rezultat că pârâta a plasat în muncă două persoane, aşa cum rezultă din contractele de muncă, una la data de 3 aprilie 2000, anterior introducerii acţiunii, iar cealaltă la 12 iunie 2000.
Totodată s-a mai argumentat că, chiar şi în situaţia în care pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, ea nu ar fi putut fi obligată la penalităţi de întârziere, clauza penală fiind susceptibilă de aplicare numai dacă s-ar fi raportat la o anumită valoare. Or, în speţă, valoarea prejudiciului pretins de reclamantă nu poate fi determinat.
La data de 7 iunie 2001, reclamanta, Agenţia Judeţeană de Ocupare şi Formare Profesională Bistriţa Năsăud, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Critica formulată de reclamantă vizează nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate, în sensul că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, întrucât, susţine aceasta, baza la care se aplică procentul de penalitate este, însăşi, valoarea contractului de prestări servicii încheiat între părţi. Pe cale de consecinţă, hotărârea s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 969 şi 970 C. civ., fiind în contradictoriu cu cele stipulate în art. 9 din înţelegerea părţilor.
S-a mai susţinut că rata de plasare de 10%, cuprinsă în contract, nu a fost respectată de către pârâtă până la termenul de raportare finală, respectiv, 31 decembrie 1999, astfel că, este evidentă culpa pârâtei în neexecutarea contractului, instanţa de apel ignorând prevederile art. 11 pct. 2 din contract.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, pe fondul cererii, obligarea pârâtei la plata sumei de 88.580.865 lei, cu titlu de penalităţi.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este adevărat că, potrivit art. IX din contractul părţilor, este prevăzută clauza penală referitoare la plata penalităţilor de 0,3 pe zi de întârziere, în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare sau întârziere a clauzelor contractului, însă, obligaţia pârâtei, astfel cum este stipulată în acelaşi contract la cap. VI este una de a face, neevaluabilă în bani, fiind imposibilă determinarea vreunui prejudiciu, prin nerespectarea clauzelor.
Pretenţiile, în sumă de 88.580.865 lei, cu titlu de penalităţi, solicitate prin acţiune au fost greşit solicitate de reclamantă, prin raportare la valoarea lucrării de reparare a drumurilor comunale, singura modalitate de asigurare în desdăunare ar fi fost la îndemâna părţilor, convenţional sau potrivit art. 1073 C. com., cum corect a apreciat instanţa de apel.
De altfel, pârâta a plasat în muncă 2 persoane, aşa cum bine a reţinut instanţa de control judiciar, astfel că aserţiunea reclamantei privind neîndeplinirea ratei nu se susţine.
Prin urmare, critica formulată de recurentă nu este întemeiată, Curtea, urmând ca, potrivit art. 312 teza 2 C. proc. civ., să respingă recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, Agenţia Judeţeană de Ocupare şi Formare Profesională Bistriţa Năsăud, împotriva deciziei nr. 408 din 25 aprilie 2001, pronunţată, în dosarul nr. 1126/2001, de Curtea de Apel Cluj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1095/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1088/2004. Comercial → |
|---|
