ICCJ. Decizia nr. 1095/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1095/2004
Dosar nr. 8960/2001
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 octombrie 1996, sub nr. 15071/1996, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâtul, F.M.O.A., solicitând obligarea acestuia la respectarea pct. 10 din Prospectul de emisiune şi pct. 3.3 din Reglementările Interne întocmit de pârâtă, iar, în caz contrar, pârâta urmând să fie obligată la plata de daune cominatorii de 100.100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinţei, până la data executării efective.
Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 7388 din 14 mai 1998, a admis în parte cererea precizată, a obligat pârâta la plata sumei de 193.520.519 lei, reprezentând suma datorată, reactualizată cu coeficientul de inflaţie, până în luna martie 1998, inclusiv şi dobânda la vedere la banca depozitară. A dispus înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor pârâtei până la concurenţa sumei de 193.520.513 lei, a obligat pârâta la 7.086.460 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Apelul declarat de pârâta, SC S.A.F.I. SA, a fost admis prin Decizia nr. 3263/A din 26 noiembrie 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia IV-a civilă, a fost desfiinţată sentinţa atacată, constatându-se că tribunalul era competent în soluţionarea cauzei în primă instanţă, reţinându-se că, prin precizarea de acţiune, s-a modificat competenţa materială.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 1351 din 18 iunie 1999, Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, a respins recursul ca nefondat.
La Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 4156/1999, pentru judecata în fond a cererii.
La termenul de judecată din 7 octombrie 1999, reclamanta a depus precizare la acţiune, solicitând obligarea pârâtei să respecte pct. 10 din Programul de emisiune şi pct. 3.3 din Reglementările interne; să fie obligată pârâta la 325.901.573 lei; la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei; instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor pârâtei, până la concurenţa sumei de 325.901.573 lei, cu cheltuieli de judecată. S-a solicitat de către ambele părţi, iar tribunalul a încuviinţat, la data de 10 februarie 2000, efectuarea unei expertize contabile.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 86 din 26 ianuarie 2001, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.A. şi, în consecinţă, a obligat pârâtele să plătească, în solidar, reclamantului suma de 352.893.930 lei, reprezentând suma datorată reactualizată, precum şi la plata sumei de 13.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 10 din „Prospectul de emisiune" al F.M.O.A., raportat la pct. 3.3 din „Reglementări interne", reclamantul, investitor la acest fond, se poate retrage pe baza unei cereri scrise, plata urmând a se face în termen de 10 zile lucrătoare de la de primirea cererii.
Cum, în cauză, reclamantul a formulat cereri de retragere la data de 9 mai 1996 şi 10 mai 1996, deci, înainte de împlinirea celor 31 zile prevăzut în actele mai sus menţionate, rezultă că neonorarea cererii de către pârâte s-a datorat exclusiv culpei acestora.
S-a mai reţinut că, potrivit ordonanţelor nr. 3 şi 4/1996 a C.N.V.M., s-a suspendat emisiunea şi răscumpărarea de certificate de investitor de F.M.O.A. pe o perioadă de 30 zile, dar această împrejurare nu afectează termenul de 91 zile prevăzut în prospectul de emisiune. Întrucât reclamantului nu i-a fost restituită investiţia în termen de 10 zile, potrivit legii părţilor, pârâtele datorează suma reactualizată în funcţie de coeficientul de inflaţie, astfel cum a stabilit expertiza efectuată în cauză, respectiv, 352.893.930 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, SC S.A.F.I. SA Bucureşti, şi, pe cale incidentală, potrivit art. 293 C. proc. civ., a aderat la apelul pârâtei şi reclamantul P.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, prin Decizia nr. 429 din 13 septembrie 2001, a respins apelul declarat de pârâta, SC S.A.F.I. SA Bucureşti, şi a admis apelul incident al reclamantului P.A., cu motivarea că pârâta este ţinută de prospectul de emisiune, de la data când reclamantul a depus banii în fond, iar obligarea pârâtelor la plata sumei actualizate s-a datorat neîndeplinirii obligaţiilor contractuale. Având în vedere că apelantul-reclamant şi-a precizat suma pe care o pretinde cu titlu de despăgubiri, la data de 31 august 2001, în cuantum de 554.387.810 lei, instanţa de apel a obligat pârâtele, în solidar, la plata acestei sume.
În contra acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, SC S.A.F.I. SA Bucureşti, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile pct. 9, 10 şi 6 C. proc. civ.
Potrivit criticii formulate în temeiul pct. 9, pârâta arată că hotărârile atacate au fost date cu aplicarea greşită a legii, respectiv, a ordonanţelor nr. 3 şi 4 C. proc. civ., în sensul că instanţele nu au avut în vedere caracterul de lege al acestor două ordonanţe, prin care i-a fost suspendată activitatea, astfel încât a fost în imposibilitate de a onora cererea reclamantului.
A doua critică formulată de recurentă priveşte nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii în raport cu nepronunţarea asupra mijloacelor de apărare, în sensul că au fost nesocotite prevederile din Prospectul de emisiune, care limitau despăgubirea la restituirea sumei investite, plus dobânda la vedere şi nicidecum aplicarea ratei inflaţiei, cum greşit s-au pronunţat instanţele.
Critica întemeiată pe prevederile pct. 6 C. proc. civ. face referire la acordarea de către instanţele de judecată a mai mult decât s-a cerut, respectiv, hotărârea nu a menţionat dacă suma urmează a fi plătită în solidar, în condiţiile în care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei F.M.O.A. la plata sumei reactualizate şi nu pe fiecare pârâtă, în parte.
Pentru aceste motive, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi a deciziei atacate, admiterea apelului declarat de SC S.A.F.I., respingerea apelului incident al reclamantului, iar pe fond, în principal, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, admiterea în parte a acţiunii şi obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 43.135.519 lei contravaloarea certificatelor de investitor şi la 34.688.531 lei dobânda la vedere pe perioada 1 iunie 1996 – 30 noiembrie 2000, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit Prospectului de emisiune (art. 10) „Retragerea membrilor din fond se solicită printr-o cerere tip (anexa 3) depusă la sediul administratorului sau la centrele de vânzare".„ (...) Plata sumelor cuvenite investitorului se face în maxim 10 zile lucrătoare de la depunerea cererii (...)" „Răscumpărarea certificatelor de investitor, ca urmare a retragerii membrilor din fond, se face prin administrator, conform pct. 3.3 din „Reglementările Interne".
Pct. 3.3 din Reglementările interne prevede că: „dacă durata de timp dintre momentul efectuării investiţiei şi momentul depunerii cererii de retragere este mai mică de 91 zile, suma pe care o va primi investitorul va fi egală cu suma depusă iniţial, plus dobânda la vedere aferentă acestei sume, aşa cum este calculată de banca depozitară, minus comisionul de retragere".
În speţă, reclamantul a depus cereri de retragere din fond, potrivit dispoziţiilor mai sus invocate, ce constituie cadrul legal al raporturilor juridice dintre părţi.
Determinarea exactă a condiţiilor de retragere, în termenii acolo stipulaţi, reprezintă convenţia părţilor, obligaţiile reciproce fiind clar şi expres prevăzute, astfel încât neîndeplinirea întocmai a acestora atrage răspunderea de neexecutare, cu consecinţa desdăunării efective a părţii prejudiciate.
Împrejurarea că activitatea pârâtelor a fost sancţionată de autoritatea în materie prin suspendarea operaţiunilor, în fapt, intervenită după încheierea convenţiei intre părţi nu este relevantă cauzei, atâta timp cât subzistă obligaţia pârâtelor de a îndeplini întocmai ceea ce a fost perfectat, necondiţionat de împrejurări ulterioare, de natură a modifica unilateral contractul.
Ca atare, instanţele de judecată corect au reţinut că pârâtele se află în culpă prin neonorarea în termenii contractului a obligaţiei de plată către reclamantă.
Cuantumul prejudiciului, reprezentat de valoarea de răscumpărare, actualizată cu coeficientul de inflaţie, este, de asemenea, legal acordat, având în vedere că reclamantul este îndreptăţit la îndeplinirea exactă a obligaţiei, or, în speţă, în momentul încasării sumei, acesta va trebui să fie în posesia unei sume echivalente, celei pe care a investit-o în anul 1996.
Nici ultima critică, întemeiată pe prevederile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi reţinută având în vedere că formularea dispozitivului nu lasă loc de interpretări, rezultând, fără echivoc, că pârâtele au fost obligate în solidar şi nu fiecare în parte.
Ca atare, susţinerea recurentei, precum că instanţele au acordat plus petit este nefondată.
Aşa fiind, Curtea constatând că motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta SC S.A.F.I. SA Bucureşti ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.A.F.I. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 429 din 13 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1091/2004. Comercial → |
|---|
