ICCJ. Decizia nr. 1169/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1169/2004
Dosar nr. 1063/2002
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1246 din 24 noiembrie 2000 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.G. SA Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, şi pârâta SC P.A. SA Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, a fost obligată la plata sumei de 178.714.653 lei preţ, 313.303.262 lei majorări de întârziere, 143.302.788 lei penalităţi de întârziere şi la 21.376.620 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta a prestat, pentru pârâtă, servicii în baza contractelor încheiate, ce au constat în furnizare de apă potabilă, evacuare de reziduri şi colectare de reziduri menajere, precum şi furnizare de energie termică, dar pârâta nu a achitat preţul acestora de 178.714.653 lei.
Pârâta datorează, potrivit clauzelor contractuale, majorări şi penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză contabilă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 4 din 24 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamantei şi a obligat-o la 17.725.707 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că valoarea serviciilor de apă, canal, gunoi, prestate de reclamantă şi constatate de expertul tehnic, este de 79.530.557 lei, iar contravaloarea agentului termic de 75.855.939 lei.
În raport cu suma achitată de pârâtă, în cuantum de 207.328.136 lei, pe perioada 1997 – 2000, a rezultat că pârâta a achitat în plus suma de 51.941.640 lei, aşa încât refuzurile parţiale la plata facturilor practicate de pârâtă au fost justificate.
Reclamanta SC E.G. SA Pucioasa a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că instanţa de apel nu a ţinut seama de obiecţiunile formulate de aceasta la cele două expertize efectuate în cauză, care s-au bazat pe alte elemente decât cele de la negocierea părţilor din anii 1995, 1996, 1998 şi 1999. Că nu s-a avut în vedere, ca punct de plecare a expertizelor, că părţile, de comun acord, au stabilit prin contracte la care nu s-au formulat obiecţiuni ca facturarea să se facă pe anumite cantităţi fixe pentru apa potabilă necontorizată, livrată în pauşal în funcţie de activitatea prestată şi volumul de activitate al intimatei.
S-a susţinut că, deşi refuzurile formulate lunar la facturile de servicii prestate sunt, în marea majoritate, depuse la registratura SC E.G. SA peste termenul contractual de 5 zile, au fost avute în vedere de cele două expertize efectuate în cauză.
Recurenta a precizat că expertiza contabilă nu a avut în vedere compensarea efectuată după depistarea defecţiunii apometrului montat la fabrica de pâine a intimatei şi a reţinut că a fost facturată dublu şi nu a ţinut cont de toate plăţile efectuate pentru facturile în litigiu.
Instanţa de apel şi cele două expertize nu au sesizat că facturile de servicii şi agentul termic sunt restante pe perioade diferite conform situaţiei soldului restant la 14 februarie 2002, depus la dosar la instanţa de recurs.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel, în sensul de a se deduce din suma pretinsă plăţile efectuate.
Solicită admiterea acţiunii pentru suma de 328.366.242 lei, reprezentând: 97.511.980 lei contravaloare facturi servicii, 126.072.739 lei majorări şi 104.781.523 lei penalităţi calculate la facturile emise conform cantităţilor contractuale negociate la care s-au făcut refuzuri peste termenul contractual.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât instanţa de apel, la pronunţarea deciziei, a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv, cele două expertize de specialitate tehnică şi contabilă, care au clarificat raporturile existente între părţi în baza celor două contracte.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta a încheiat cu pârâta contractele de furnizare apă potabilă, evacuare ape uzate şi colectare reziduri menajere nr. 9/1995 şi 39/1998 şi contractele nr. 224.1/1996, 22412/1997, 14/1998 şi 66/1999 de furnizare a energiei termice pentru încălzire şi pentru prepararea apei calde menajere.
Pârâta a practicat refuzuri la plata facturilor şi a invocat că nu mai datorează nici o sumă în raport cu serviciile prestate de reclamantă şi aceasta din urmă a acţionat-o în judecată.
La instanţa de fond, pârâta a fost obligată la plata sumei de 178.714.653 lei preţ, 313.303.262 lei majorări de întârziere şi 143.302.788 lei penalităţi de întârziere, aşa cum s-a stabilit în raportul de expertiză contabilă întocmit de expert L.D., ale cărui concluzii au fost însuşite de instanţă.
În apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond, aceasta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, care să stabilească dacă prestaţiile a căror contravaloare o solicită reclamanta şi care au fost facturate au fost sau nu efectuate.
Expertul tehnic N.A. a stabilit cantităţile de apă potabilă, apă uzată, gunoi menajer prestate de reclamantă pe perioada din litigiu 1997 – 2000 pentru fiecare unitate comercială în parte şi a constatat că la fabrica de pâine, unde era montat apometru, erau racordaţi şi alţi consumatori casnici, ale căror debite de apă folosită erau înregistrate de aparatul de măsură de la această unitate, iar, în ceea ce priveşte energia termică furnizată toate, pierderile au fost calculate asupra intimatei-pârâte.
S-au constatat deficienţe la cazanele de încălzire termică, care sunt vechi şi cu depuneri de piatră, ca, de altfel, şi conductele de transport al agentului termic de la centrala termică la spaţiile comerciale ale beneficiarei-pârâte.
În răspunsul la obiecţiunile formulate de recurentă s-a menţionat că reclamanta nu a dotat centrala termică cu nici un aparat de măsură a debitelor de agent termic către consumator, deci, facturarea s-a făcut fără bază tehnică către consumatori, distribuirea apei calde menajere s-a făcut fără a avea o bază legală, nu există diagrame de temperatură, iar repartizarea către agenţii economici s-a făcut pe baza suprafeţelor spaţiilor de încălzire şi nu a numărului de persoane din apartamente şi din spaţiile comerciale deservite.
În raport cu aceste constatări, s-a solicitat, iar instanţa de apel a încuviinţat, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea cantităţilor de apă potabilă apă uzată, gunoi, energie termică consumate de intimata-pârâtă.
Din concluziile raportului întocmit de expert contabil M.E., rezultă că pârâta a beneficiat de servicii (apă, canal, gunoi) în valoare de 79.530.557 lei şi de agent termic în valoare de 75.855.939 lei şi, faţă de suma efectiv achitată, de 207.328.136 lei, aceasta nu mai datorează reclamantei nici o sumă, mai mult a plătit în plus 51.941.640 lei.
În răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamantă, expertul şi-a menţinut punctul de vedere exprimat în raportul întocmit iniţial.
Faptul că instanţa de apel şi-a însuşit punctul de vedere al celor doi experţi, întemeiat pe constatările de la faţa locului, nu înseamnă că nu s-a ţinut cont de obiecţiunile formulate de recurentă la ambele rapoarte de expertiză şi la care experţii au răspuns şi şi-au menţinut punctele de vedere exprimate în lucrările întocmite.
Critica recurentei că, deşi părţile, de comun acord, au stabilit ca facturarea să se facă pe anumite cantităţi fixe pentru apă potabilă necontorizată livrată în pauşal, în funcţie de activitatea prestată, va fi înlăturată cât timp, din raportul de expertiză tehnică, rezultă că, pentru unele spaţii comerciale, care nu erau prevăzute cu apometre calculul, s-a efectuat în regim pauşal conform clauzei stipulate de părţi în contract.
Susţinerea recurentei, conform căreia refuzurile formulate de către intimată lunar la facturile de servicii prestate sunt, în marea lor majoritate, depuse la registratura SC E.G. SA, peste termenul contractual de 5 zile şi au fost luate în calcul de cele două expertize, va fi înlăturată, întrucât nu are suport probator.
Astfel, refuzurile practicate de intimata-pârâtă se refereau atât la cantitatea facturată, cât şi la cantitatea serviciilor prestate, şi recurenta-reclamantă nu le-a avut în vedere, deşi erau justificate, aşa cum rezultă din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză şi ale căror concluzii au fost însuşite în mod corect de instanţa de apel.
Nici motivul de recurs, prin care s-a susţinut că expertiza contabilă nu a avut în vedere compensarea efectuată după depistarea defecţiunii apometrului montat la fabrica de pâine a intimatei şi nu s-a ţinut cont că facturile de servicii şi agent termic sunt restante pe perioade diferite, nu este întemeiat.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că, la stabilirea calculului sumei datorate de pârâtă, s-au avut în vedere cantităţile stabilite în raport cu expertiza tehnică.
În anexa 12 la raportul de expertiză contabilă se stabileşte modul de plată al facturilor din litigiu, de unde rezultă că s-au avut în vedere şi procesele-verbale de compensare.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, şi urmează ca, potrivit dispoziţiei art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC E.G. SA Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, împotriva deciziei civile nr. 4 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1188/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1168/2004. Comercial → |
|---|
