ICCJ. Decizia nr. 1212/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1212/2004
Dosar nr. 2011/2004
Şedinţa de la 25 martie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, la 13 iunie 2003, SC S.A. SA Sfântu-Gheorghe a chemat în judecată Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, solicitând instanţei modificarea ordinului comun nr. 56 din 21 mai 2003, respectiv, nr. 228 din 20 mai 2003 emise de cele două pârâte în aplicarea prevederilor art. 18 pct. 2 lit. a), b) şi pct. 3 din Legea nr. 137/2002, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 249 lit. a), b) şi c) din HG nr. 577/2002 şi suspendarea Ordinului Comun nr. 56 din 21 mai 2003, nr. 228 din 20 mai 2003 emis de A.P.A.P.S. Bucureşti şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, în forma în care a fost emis până la modificarea lui prin hotărâre judecătorească.
Prin sentinţa nr. 209/F, pronunţată, la 30 septembrie 2003, în dosarul nr. 876/F/CA/2003, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei şi a trimis cauza, prin declinare de competenţă, la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, apreciind că, faţă de obiectul cererii prin care se tinde la valorificarea unui drept prevăzut de Legea nr. 137/2002, şi anume, dreptul reclamantei de a beneficia de înlesniri la plata obligaţiilor restante, în cauză devin incidente dispoziţiile legii speciale derogatorii de la prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a comercială, reţinând că cererea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 29/1990, iar Ordinele comun nr. 56/2003 şi 228/2003, emise de cele două pârâte şi atacate prin cererea de chemare în judecată, a fost emis în baza art. 18 din Legea nr. 137/2002, în aplicarea legii de către cele două autorităţi ale administraţiei publice şi vizează strict obligaţii bugetare, în baza art. 158 şi 159 C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi, în baza art. 20 raportat la art. 22 pct. 3 C. proc. civ., a constatat conflict negativ de competenţă.
Examinând cererea formulată de reclamantă, Curtea constată că soluţionarea cauzei revine în competenţa Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, căreia urmează să-i fie trimis dosarul cauzei, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Invocând dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reclamanta atacă un act administrativ emis în temeiul Legii nr. 137/2002, nu o operaţiune legată de contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
Reclamanta a definit natura cererii sale, precizând şi temeiul de drept, situaţie în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, cauza va fi trimisă, spre competentă judecare, Curţii de Apel Braşov, căreia îi revine şi competenţa teritorială de soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta, SC S.A. SA Sfântu-Gheorghe, împotriva pârâţilor, A.P.A.P.S. Bucureşti şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, căreia i se trimite dosarul.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1213/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1200/2004. Comercial → |
|---|
