ICCJ. Decizia nr. 1191/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1191/2004
Dosar nr. 873/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 198 din 7 februarie 2000, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea reclamantei SC S.A.L. SNC Cluj şi a obligat pârâtul, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, să plătească acesteia suma de 4.405.259 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând prejudiciul produs prin devalorizarea sumei de 14.743.443 lei.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de fond a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind validarea popririi şi a respins acţiunea faţă de B.C.R.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 491 din 18 mai 2000, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe.
Prin Decizia nr. 4544 din 11 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei pronunţate în apel, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării apelului.
Rejudecând, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 2002, a anulat apelul declarat de reclamantă, ca insuficient timbrat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar, la termenul de judecată din 10 ianuarie 2002, a respins cererea de amânare a judecăţii pentru lipsă de apărare, formulată de apelant şi a invocat din oficiu excepţia insuficientei timbrări a căii de atac exercitate de către această parte.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, invocând încălcarea dreptului la apărare.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării apelului.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Actele dosarului de apel confirmă susţinerile recurentei privind imposibilitatea prezentării administratorului la termenul fixat pentru judecarea apelului, din motive de sănătate, aducerea la cunoştinţa instanţei a acestei împrejurări, formularea unei cereri de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare şi în vederea completării taxei de timbru datorate.
Cauza se afla la primul termen de judecată.
Instanţa de apel a respins cererea de amânare a judecăţii şi s-a pronunţat, la aceeaşi dată, pe excepţie.
Or, cererea de amânare a judecării apelului, pentru lipsă de apărare, era temeinic motivată.
Ca atare, respingând cererea şi pronunţându-se la acelaşi termen, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise".
Aşadar, criticile formulate prin recurs, referitoare la încălcarea dreptului la apărare se constată a fi întemeiate.
Este de reţinut, în acest sens, că, în raport cu noua perspectivă asupra justiţiei, garantarea dreptului la apărare, în toate componentele acestuia, aşa cum este determinat prin legea procesuală civilă, legea fundamentală şi convenţiile internaţionale la care România este parte, capătă noi valenţe, în sensul că depăşeşte interesul părţilor, faţă de faptul că respectarea acestui drept contribuie la aflarea adevărului şi legala soluţionare a procesului civil.
Pe de altă parte, din actele cauzei (aflate la dosarul de recurs) rezultă că reclamanta se află în procedura judiciar de faliment şi a fost numit un nou lichidator judiciar.
Or, nu corespunde spiritului Legii nr. 64/1995, privitoare la valorificarea în cele mai eficiente condiţii a activului şi lichidarea pasivului, stingerea în condiţii incerte, cu referire la realitatea acesteia, a unei creanţe a reclamantei, cu consecinţa păgubirii eventuale a creditorilor, în limita acestei sume.
Evident că prin statutul arătat, reclamanta nu devine titulara altor drepturi procesuale decât cele legal prevăzute.
În acelaşi timp, din acelaşi motiv, reclamanta nu poate fi privată de nici unul din drepturile prevăzute de legea procesuală civilă, cu referire la dreptul acesteia la apărare care, în cauză, se constată a fi încălcat.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă, va casa Decizia atacată şi va trimite dosarul aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.A.L. S.N.C. Cluj, prin lichidator P.G., împotriva deciziei nr. 2 din 10 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1200/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1188/2004. Comercial → |
|---|
