ICCJ. Decizia nr. 1168/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1168/2004
Dosar nr. 9562/2001
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 345/7 aprilie 2000 a Tribunalului Alba, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC B.A. SA, sucursala judeţului Alba, şi pârâta, SC T.R.S. SA, cu sediul în Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 82.716 dolari S.U.A., la cursul valutar de la data execuţiei şi la 23.527.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 756 din 15 octombrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
Instanţa a reţinut că reclamanta a achitat pârâtei, pentru achiziţionarea unor materiale care urmau să fie incorporate în lucrarea contractată la 23 iulie 1996, un avans, în sumă de 784.892.248 lei, echivalentul a 220.845 dolari S.U.A., dar aceasta nu a justificat echivalentul a 82.716 dolari S.U.A., încălcând prevederile art. 17 din contract, prin însuşirea fără drept a diferenţei de avans în mod nejustificat.
Potrivit clauzelor contractuale, preţul lucrărilor efectuate de pârâtă urma să fie achitat de reclamantă în echivalentul în lei al dolarului S.U.A., calculat la cursul B.N.R. de la data plăţii.
Cum avansul acordat pârâtei, pentru achiziţionarea unor materiale, s-a efectuat în echivalentul în lei al dolarului S.U.A. de la data plăţii, justificarea avansului acordat se va face în echivalentul în lei al dolarului S.U.A. de la data prezentării actelor justificative, astfel încât diferenţa, de 19.762 dolari S.U.A., obţinută minus prin participările succesive la licitaţie din avansul acordat de către reclamantă la 6 august 1996, constituie riscul pârâtei ca participantă la licitaţie şi nu al reclamantei, care a pus la dispoziţia pârâtei integral avansul la data solicitării.
Pârâta SC T.R.S. SA a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
Recurenta a arătat că instanţa de apel nu a ţinut cont de concluziile expertului care a reţinut în lucrarea sa că, în urma efectuării defectuoase a schimburilor valutare de către bancă, s-a înregistrat o pierdere de aproximativ 20.000 dolari S.U.A., din vina băncii; că în posesia intimatei se află bunuri aparţinând recurentei şi care au fost scoase de sub gaj, în valoare de 30.160 dolari S.U.A.
S-a susţinut de către recurentă că banca a păstrat spre valorificare cantitatea de 730 kg deşeuri panel aluminiu tip Alpolic, în valoare de 27.930 dolari S.U.A., şi toate aceste bunuri au o valoare de 78.090 dolari S.U.A.
Cu privire la rezilierea contractului nr. 5590 din 23 iulie 1996, recurenta a arătat că s-a făcut în mod unilateral şi abuziv de către intimată.
Prin întâmpinare, intimata SC R.B. SA cu sediul în Bucureşti a solicitat respingerea recursului, întrucât recurenta nu a justificat echivalentul a 82.716 dolari S.U.A., încălcând prevederile art. 17 din contract, prin însuşirea fără drept a diferenţei de avans în mod nejustificat.
La termenul din 14 octombrie 2003, SC T.R.S. SA a depus la dosar completări şi precizări la motivele de recurs, în care a arătat că, în mod eronat, s-a indicat motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care este abrogat, în loc de 304 pct. 8 C. proc. civ., care reiese din dezvoltarea lor.
Curtea constată că aceste completări la motivele de recurs au fost depuse peste termenul prevăzut de art. 301, raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ. şi nu vor fi analizate.
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivului invocat de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este întemeiat, în sensul celor ce urmează:
Între părţi s-a încheiat, la 23 iulie 1996, contractul nr. 5590, prin care pârâta, SC T.R.S. SA Bucureşti, s-a obligat să execute pentru reclamanta SC B.A. SA, sucursala judeţeană Alba, lucrări de construcţii montaj pentru realizarea obiectivului de investiţii - „sediul sucursalei judeţene Alba" - situat în Alba Iulia.
Potrivit art. 2 din contract, durata de execuţie a lucrărilor era de 32 săptămâni, respectiv, 23 martie 1997, iar conform art. 3, valoarea acestora s-a stabilit la 676.974 dolari S.U.A., exclusiv T.V.A., preţ ferm, iar decontarea lucrărilor urma să se facă în lei, la cursul dolarului de la data plăţii.
Reclamanta a achitat, conform prevederilor contractuale, un avans de 203.092 dolari S.U.A., în echivalent 635.474.868 lei, şi, întrucât între părţi au apărut divergenţe, reclamanta a acţionat-o în judecată pe pârâtă.
La instanţa de fond, pârâta a fost obligată la plata sumei de 82.716 dolari S.U.A., la cursul valutar de la data execuţiei, precum şi la plata sumei de 23.527.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, aceasta a solicitat şi instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească sumele alocate de reclamantă cu titlu de avans din preţul contractului de antrepriză în lei şi echivalentul dolari S.U.A. la data virării lor în contul pârâtei, determinarea sumei reale pe care pârâta a avut-o efectiv la dispoziţie cu titlu de avans, stabilirea diferenţei dintre suma determinată la acest ultim obiectiv şi valoarea lucrărilor executate de pârâtă.
Ulterior, s-a dispus şi efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă care să stabilească cantitatea şi valoarea bunului denumit „placaj cu alpolic", pretins a fi predat de pârâtă în gaj reclamantei şi influenţa acestuia asupra creanţei invocată de reclamantă; identificarea altor bunuri predate de pârâtă reclamantei şi evaluarea unor lucrări pretins a fi executate de pârâtă şi evidenţiate în contabilitatea acesteia.
Deşi instanţa de apel a încuviinţat această probă, conform art. 208 şi urm. C. proc. civ., în considerentele deciziei nu a fost examinată în raport cu obiectivele la care expertul contabil a răspuns şi de apărările invocate de pârâtă cu privire la deducerea unor sume din valoarea pretenţiilor reclamantei.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt, ce au fost deplin stabilite.
Cum, în speţă, nu a fost clarificată situaţia de fapt, urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 314 C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel ce va fi casată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru a se stabili dacă sumele invocate de pârâtă în apel şi în recurs fac parte din componenţa sumei de 82.716 dolari S.U.A., în echivalent la data plăţii, pretinsă de reclamantă în acţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, SC T.R.S. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 756 din 15 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1169/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1250/2004. Comercial → |
|---|
