ICCJ. Decizia nr. 1188/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1188/2004
Dosar nr. 223/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1105 din 28 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată de pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, şi, pe fondul cauzei, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P.M. SA, sucursala Peco Bistriţa, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, care a fost obligată să plătească reclamantei, cu titlu de daune, suma de 13.237.124 lei, plus suma de 573.889 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, acţiunea fiind respinsă faţă de pârâtele S.N.P. P.M. SA, sucursalele Petrotrans Ploieşti şi Arpechim Piteşti.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut, cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială invocată, că, în cauză, sunt aplicabile, dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială alternativă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, în culpă, pentru cantitatea de marfă constatată lipsă la destinaţie, este cărăuşul, precum şi că beneficiara-reclamantă a achitat furnizorului, în sistemul tranzitului achitat, suma de 13.236.124 lei, în care se includ toate taxele, precum, accize, taxa de drum şi T.V.A.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâta S.N.T.F.M., sucursala de marfă Cluj, reprezentată prin S.M.F. – Oficiul juridic Cluj, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 992 din 19 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, la fel ca tribunalul, că, din procesul-verbal de recepţie încheiat la 8 iunie 2000, semnat şi de reprezentantul Romcontrol şi, deci, opozabil pârâtei, a rezultat că, la destinaţie, s-a constatat lipsa cantităţii de 1.100 litri benzină premium II şi nu numai a cantităţii de 900 litri benzină, aşa cum susţine, fără temei, pârâta.
A mai reţinut instanţa de apel, că bine tribunalul a apreciat, în ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, că, în conformitate cu dispoziţiile coroborate ale art. 430 C. com. şi art. 85.2 din Regulamentul de Transport C.F.R., aprobat prin OG nr. 41/1997, despăgubirea, care se cuvine reclamantei pentru marfa constatată lipsă la destinaţie, se calculează şi se acordă după preţul curent al mărfii, care cuprinde, pe lângă preţul de livrare (rafinărie) înscris în avizul de însoţire al mărfii, şi taxele care se achită în mod obligatoriu la bugetul de stat, accize şi T.V.A., precum şi taxa pentru constituirea fondului naţional al drumurilor publice.
De asemenea, a mai reţinut instanţa de apel că, în mod corect, tribunalul a considerat că aceste taxe se calculează pentru întreaga cantitate de marfă înscrisă în documentele de transport, inclusiv pentru marfa constatată lipsă la destinaţie, şi că excepţiile invocate în apărare, privind exonerarea de la plata acestor taxe, nu vizează lipsurile produse pe timpul transportului.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala marfă Cluj, susţinând, în esenţă, că, în raport cu probele administrate în cauză, acţiunea ar fi întemeiată numai pentru suma de 4.531.709 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 900 litri benzină premium II, astfel că, în mod greşit, a fost obligată de instanţa de fond, soluţie menţinută de instanţa de apel, la suma totală de 13.236.124 lei cu titlu de daune, în care s-a inclus fără nici o justificare contravaloarea a 200 litri benzină (1.100 litri – 900 litri) premium II constatată lipsă, care, în realitate, nu a existat, precum şi T.V.A.-ul şi accizele pe care, de asemenea, nu le datora din moment ce, în speţă, nu s-a făcut dovada că aceste taxe au fost plătite de producător şi în legătură cu marfa constatată lipsă la destinaţie şi care, evident, că nu mai putea fi comercializată din această cauză, situaţie, de altfel, confirmată şi prin adresa nr. 460689 din 27 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se arată că, din interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 85.2 din Regulamentul de Transport C.F.R., aprobat prin OG nr. 41/1997, ar rezulta că taxele datorate bugetului de stat (T.V.A. şi accize) s-ar cuprinde în expresia „excluzând alte daune-interese", cu alte cuvinte, Ministerul Finanţelor Publice apreciază că, în cazul pierderii totale sau parţiale a mărfii de către cărăuş, acesta ar trebui să fie obligat să plătească destinatarului numai o despăgubire calculată după factură, după preţul curent al mărfii şi, în lipsa şi a uneia şi a alteia, după preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primită la transport, cu excluderea taxelor menţionate.
În consecinţă, pârâta solicită admiterea recursului pentru şi în sensul motivelor scrise.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, la data de 3 iunie 2000, cu nota de greutate nr. 3990, sucursala Arpechim Piteşti a expediat, prin sucursala Petrotrans Ploieşti, pentru destinatarul, depozitul Peco Bistriţa, cazanul cu terminaţia ...1871 încărcat cu benzină fără plumb.
În staţia C.F.R. CoŞIariu s-a încheiat procesul-verbal nr. 176 din 6 iunie 2000, prin care s-a constatat lipsa sigiliului la doma vagonului şi că sigiliul cu nr. 84130 are câteva fire de liţă rupte.
Ulterior, la destinaţie, prin procesul-verbal de recepţie din 8 iunie 2000, încheiat în prezenţa reprezentantului Romcontrol şi, deci, opozabil pârâtei, s-a constatat lipsa cantităţii de 1.100 litri benzină la vagonul cu terminaţia nr. ...1871, astfel că, în mod neîntemeiat, aceasta susţine că, în realitate, lipsa ar fi fost de numai 900 litri, în loc de 1.100 litri benzină, cât s-a stabilit prin procesul-verbal menţionat.
De asemenea, tot fără nici un temei, pârâta susţine că nu ar datora T.V.A. şi accizele aferente cantităţii de marfă sustrasă pe timpul transportului, întrucât, datorită acestei situaţii, marfa nu mai putea fi valorificată, deoarece, sub acest aspect, bine au reţinut instanţele că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile coroborate ale art. 430 C. com. şi art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr. 41/1997, în sensul că, în cuantumul daunelor pe care trebuie să-l plătească cărăuşul pentru marfa pierdută pe timpul transportului, se includ şi taxele privind T.V.A. şi accizele.
Ca atare, şi cum aceste taxe se calculează la preţul de rafinărie pentru întreaga cantitate de marfă prevăzută în documentele de transport, rămâne fără nici o semnificaţie, asupra cuantumului daunelor datorate de cărăuş, faptul că, pe parcurs, o parte din marfă a fost sustrasă ca urmare a violării vagonului, întrucât taxele menţionate se calculează şi se plătesc obligatoriu la bugetul de stat în funcţie de cantitatea de marfă expediată şi nu în raport cu marfa efectiv recepţionată şi, ca atare, se includ în preţul mărfii şi nu în expresia „excluzând alte daune-interese", aşa cum se susţine neîntemeiat prin adresa nr. 460689 din 27 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, aceasta, în afara faptului că ministerul respectiv nu este abilitat de lege să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România din anul 1997.
Aşa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala marfă Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 992 din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1191/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1169/2004. Comercial → |
|---|
