ICCJ. Decizia nr. 1227/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1227/2004
Dosar nr. 9425/2001
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.R. SA Vaşcău a solicitat prin acţiunea precizată obligarea în solidar a pârâtelor M.M. şi SC M.T.I. SRL la plata sumelor de 8.518.327 lei, reprezentând chirie restantă pe perioada 1 aprilie 1992 - 28 februarie 1998; 13.207.165 lei, reprezentând dobânzi bancare calculate asupra debitelor datorate pe aceiaşi perioadă şi la 828.000 lei/lună până la evacuare, reprezentând chiria pe care ar fi putut să o obţină din închirierea spaţiului.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 31 din 28 ianuarie 1998, a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pe pârâta M.M. la plata sumelor de 6.217.135 lei, reprezentând preţ locaţie şi la 6.240.269 lei dobânzi, respingând capătul de cerere privind obligarea sa la 1.098.000 lei cu titlu de chirie. S-a luat, totodată, act de renunţarea reclamantei la acţiunea faţă de pârâta SC M.T.I. SRL Ştei.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 233 din 22 iunie 1999, a admis apelul declarat de pârâta M.M., a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, cu respectarea prevederilor art. 85 C. proc. civ., referitoare la îndeplinirea procedurii de citare.
Rejudecând cauza, Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 331 din 22 martie 2001, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC M.T.I. SRL Ştei, a admis acţiunea precizată în parte şi a obligat pe pârâta M.M. să plătească, în favoarea reclamantei, sumele de: 6.217.135 lei, reprezentând taxă locaţie de gestiune, 6.240.269 lei dobândă, 12.079.000 lei despăgubiri şi 1.546.330 lei cheltuieli de judecată solicitate de reclamantă prin noua precizare de acţiune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că atât contractul, cât şi actele adiţionale s-au încheiat între reclamantă şi pârâta M.M. în nume propriu, în calitate de locatar, iar nu ca reprezentant al societăţii pârâte şi cum aceasta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract, conform art. 969 – 970, 1429 pct. 3, 1088 C. civ., 43 C. com. a fost obligată la executarea acestora, iar în baza art. 998 C. civ. a fost obligată la despăgubiri pentru folosirea spaţiului ulterior expirării termenului locaţiunii şi până la evacuarea sa din respectivul spaţiu.
Apelul declarat de pârâta M.M. împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 487 din 25 octombrie 2001, a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea reclamantei în întregime, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
În motivarea deciziei s-a reţinut că, pentru perioada 1 aprilie 1992 – 28 februarie 1998, pentru care se pretinde chirie restantă, între reclamantă şi apelantă nu a existat nici un raport contractual, contractul de locaţie fiind încheiat între reclamantă şi SC M.T.I. SRL.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, SC T.R. SA Vaşcău, solicitând modificarea acesteia şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Recurenta critică Decizia atacată pentru interpretarea greşită a contractului de locaţiune nr. 247 din 1 martie 1991, care, iniţial, a fost încheiat cu pârâta M.M., iar din 1 aprilie 1992, când aceasta a înfiinţat societatea pârâtă al cărei unic asociat şi administrator este, obligaţiile contractuale s-au executat de către aceasta pentru persoana juridică.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează.
1. Potrivit art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel era obligată să verifice stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă în limitele cererii de apel, motivele de ordine publică putând fi invocate şi din oficiu.
Or, se constată că instanţa de apel nu a verificat şi nu a răspuns în nici un fel la criticile aduse sentinţei de către pârâta M.M., care se referă, practic, la culpa reclamantei drept cauză de exonerare a sa de răspundere, iar nu la calitatea sa procesuală, derivată din calitatea de parte în contractul de închiriere.
2. Din motivarea deciziei atacate rezultă că respingerea acţiunii, faţă de pârâta-apelantă, s-a întemeiat pe inexistenţa unui raport contractual între aceasta şi reclamantă, fără ca vreuna din părţi să fi susţinut acest lucru şi fără ca excepţia lipsei calităţii procesuale să fi fost pusă în discuţia părţilor.
3. Este incontestabil că, iniţial, contractul de locaţiune a fost încheiat de reclamantă cu apelanta, persoană fizică, în considerarea înfiinţării de către aceasta a unei societăţi comerciale, obiectul contractului fiind locaţie de gestiune, fapt ce s-a realizat în 1992, când s-a şi încheiat o anexă la contract, din care rezultă că locatarul M.M. s-a „transformat" în SC M.T.I. SRL, conform actelor anexate la dosarul nr. 1811/1998 al Tribunalul Bihor.
4. Instanţa de apel, pe fond, respingând acţiunea reclamantei faţă de apelanta-pârâtă M.M., practic, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, dar menţinând dispoziţia sentinţei prin care s-a respins acţiunea faţă de pârâta SC M.T.I. SRL Ştei, reprezentată de M.M. pe acelaşi temei al lipsei calităţii procesuale pasive, a pronunţat o hotărâre contradictorie în raport cu realitatea situaţiei de fapt, necontestată de apelantă.
5. Pentru toate acestea se impune casarea deciziei atacate cu recurs şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului de către aceeaşi instanţă, cu respectarea art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.R. SA Vaşcău.
Casează Decizia civilă nr. 487 C din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Oradea şi trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1228/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1225/2004. Comercial → |
|---|
