ICCJ. Decizia nr. 1228/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1228/2004
Dosar nr. 58/2002
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 decembrie 2000, reclamanta, SC Ţ.C.E. S.N.C. Craiova, a solicitat instanţei obligarea pârâţilor R.A. A.D.P.F.L. Craiova şi Consiliul Local al municipiului Craiova la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind activul spaţiu comercial situat în Craiova, pe care îl deţine în baza contractului de închiriere nr. 47 din 18 februarie 1994.
Prin sentinţa nr. 116 din 6 februarie 2001, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi i-a obligat pe pârâţi să încheie cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului situat în Craiova, ce face obiectul contractului de închiriere nr. 47 din 18 februarie 1994, preţul urmând a fi stabilit în condiţiile Legii nr. 133/1999.
În motivarea acestei sentinţe s-a arătat că refuzul pârâţilor este nelegal, reclamanta încadrându-se în categoria celor care pot opta pentru cumpărarea spaţiului, conform Legii nr. 133/1999 şi au fost înlăturate apărările pârâţilor, reţinându-se că nu s-au făcut dovezi privind incidenţa legii care nu permite înstrăinarea în cazul în care spaţiul comercial se află în zona de protecţie a unor monumente istorice sau este monument istoric.
Prin Decizia nr. 979 din 23 octombrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelurile declarate de pârâţii R.A. D.P.F.L. Craiova şi Consiliul Local al municipiului Craiova, împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat dispoziţia privind preţul vânzării care se stabileşte în condiţiile HG nr. 389/1996, modificat prin HG nr. 505/1999, menţinându-se restul dispoziţiilor.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că împrejurarea că reclamanta a invocat la fond, ca temei juridic al acţiunii, Legea nr. 133/1999, şi în apel, dispoziţiile HG nr. 505/1998, de modificare a HG nr. 389/1996, nu echivalează cu o schimbare a limitelor învestirii instanţei de fond şi, deci, cu o cerere nouă în apel, deoarece, conform art. 294 C. proc. civ., partea poate uza de aceleaşi apărări şi probe ca la fond, iar cea care dă calificarea juridică corectă a acţiunii este instanţa, în raport cu ceea ce s-a cerut.
Pe fondul dreptului a reţinut că s-au administrat probe suficiente privind încadrarea reclamantei în condiţiile acestui din urmă act normativ şi, în raport cu care vânzarea este obligatorie.
A mai reţinut şi că susţinerea pârâţilor că spaţiul comercial se află în zona de protecţie este formală, fără a fi sprijinită de dovezi.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs ambii pârâţi.
În recursul său, pârâtul, Consiliul Local al municipiului Craiova, critică hotărârea pronunţată de curtea de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicită admiterea recursului, modificarea acesteia şi admiterea apelurilor pârâţilor, în sensul schimbării în totalitate a sentinţei tribunalului şi respingerii acţiunii reclamantei.
Recurentul susţine astfel că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., nu a ţinut cont nici de faptul că reclamanta nu a respectat prevederile art. 3 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 505/1998, potrivit cărora trebuia să se adreseze cu cerere scrisă Consiliului Local sau R.A. A.D.P.F.L. Craiova, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestui act normativ şi nu a avut în vedere nici dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a HG nr. 505/1998, potrivit cărora nu pot fi vândute spaţiile din clădirile monument istoric sau cele aflate în zona de protecţie a unui monument istoric, conform legii.
Recursul este fondat şi va fi admis potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Într-adevăr, instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., apreciind că precizarea reclamantei în apel, în sensul că temeiul juridic al acţiunii îl constituie HG nr. 505/1998, de modificare a HG nr. 389/1996, şi nu cel pe care şi-a întemeiat iniţial acţiunea, nu echivalează cu o schimbare a limitelor învestirii, pe considerentul că părţile pot uza de aceleaşi apărări şi probe de la fond, iar calificarea juridică corectă, în raport de ceea ce s-a cerut, o dă instanţa.
Calificarea juridică la care se referă instanţa priveşte chiar fundamentul dreptului dedus judecăţii, respectiv, temeiul legal, care, în apel, este reprezentat de o altă lege, ce prevede o anumită procedură de urmat.
În această împrejurare nu se poate considera că părţile au beneficiat de aceleaşi apărări şi probe ca la fond şi că au fost administrate suficiente probe privind îndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de HG nr. 505/1998, de modificare a HG nr. 389/1996.
Intimata-reclamantă, invocând dispoziţiile legale mai sus menţionate, prin precizarea făcută a schimbat temeiul legal al acţiunii, or, toată apărarea pârâţilor s-a făcut având în vedere Legea nr. 133/1999, temeiul legal al acţiunii formulate de reclamantă şi nu în funcţie de dispoziţiile legale invocate în apel, faţă de care pârâţii nu şi-au putut face nici o apărare.
În consecinţă, se impune admiterea recursului declarat de acest pârât, casarea deciziei pronunţate de curtea de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa să se pronunţe în raport cu motivele de apel invocate de pârâţi şi, respectiv, cu apărările acestora în faţa instanţei de fond prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., în conformitate cu care, în apel, nu se poate schimba temeiul de drept al acţiunii.
În ce priveşte recursul pârâtei, R.A. A.D.P.F.L. Craiova, se constată că acesta este motivat, dar nu este timbrat, astfel cum a dispus instanţa prin citaţia ce i-a fost emisă pârâtei la data de 10 februarie 2004, pentru termenul de astăzi, 30 martie 2004, cu 37.500 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar, situaţie în care se va face aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995 şi recursul declarat de pârâtă va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta, R.A. A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei civile nr. 979 din 23 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al municipiului Craiova, împotriva aceleiaşi decizii pe care o casează şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1235/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1227/2004. Comercial → |
|---|
