ICCJ. Decizia nr. 1265/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1265/2004
Dosar nr. 7990/2001
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr. 6625/1999, SC H.T.R.I. SRL a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu B.R.D., sucursala Mediaş, să constate nulitatea absolută a contractului de gaj fără deposedare nr. 123 din 7 august 1998, încheiat între părţi, a prevederilor art. 4, 5 şi 9, referitoare la dobânda penalizatoare, precum şi la gajurile fără deposedare şi obligaţiilor debitorului asumate ca fidejusor din contractul de credit nr. 85 din 7 august 1998, să dispună radierea acestui contract de gaj din registrul de evidenţă a Judecătoriei Mediaş, să se constate nulitatea absolută a clauzei de la art. 3 alin. (2) din contractul de credit nr. 85/1998, să se dispună recalcularea dobânzii la dobândă, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 1577 din 22 noiembrie 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că gajul, ce face obiectul contractului nr. 123/1998, este perfect valabil, având în vedere dispoziţiile art. 480 alin. (4) C. com. Nu se poate reţine nulitatea dobânzii penalizatoare stabilite de părţi, deoarece, prin acesta, nu s-au încălcat dispoziţii imperative ale legii, expertiza a stabilit că dobânda penalizatoare majorată nu s-a calculat pentru rate neajunse la termen şi nu s-a practicat anatocismul. Instanţa a mai reţinut că, în sistemul bancar, anatocismul este permis, motiv pentru care debitorul datorează dobândă la dobândă.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 206/A din 3 mai 2001, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în parte, a admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a clauzei penale înscrise la art. 4 din contractul de credit nr. 85 din 7 august 1998, respectiv, clauza în temeiul căreia pârâta îşi rezerva dreptul de a percepe o penalitate de 3% pe an, aplicabilă la ratele de credit restante, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, cu 4.094.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei-pârâte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin art. 4 din contractul de împrumut, s-a stabilit o clauză penală, care este inadmisibilă în contractele de împrumut.
Părţile au declarat recurs împotriva deciziei.
SC H.T.R.I. SRL critică Decizia, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., fără a timbra recursul.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 pct. 1, 2 şi 3 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă nu au fost achitate la data formulării cererii, instanţa pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen, sub sancţiunea anulării cererii.
În speţă, recurenta nu a timbrat recursul la data sesizării instanţei pentru termenul din 31 martie 2004, când a fost citată cu menţiunea timbrării, indicându-se sumele ce trebuiesc achitate, deoarece nu a înţeles să timbreze, având în vedere dispoziţiile legale, mai sus menţionate, s-a anulat, ca netimbrat, recursul.
B.R.D., sucursala Mediaş, prin recursul declarat, invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa a interpretat greşit clauza de la art. 4 din contractul de credit nr. 85/1998, ca fiind o „clauză penală".
Greşit nu le-au fost acordate cheltuielile de judecată prin sentinţa nr. 1577/2000.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din contractul nr. 85 din 7 august 1998, încheiat între părţi, pentru creditul acordat se arată că „banca percepe o dobândă de 48% pe an, pe parcursul rambursării creditului putând indexa procentul de dobândă în conformitate cu costul resurselor de creditare şi dobânda de referinţă practicată de B.N.R.
În art. 4 al aceluiaşi contract se prevede că, pentru întârzierea în rambursarea ratelor se va percepe o dobândă penalizatoare, majorată cu 3% pe an, peste dobânda curentă.
Instanţa de apel a reţinut corect că această prevede se încadrează în dispoziţiile art. 1066 şi urm. C. civ., procentul de 3%, prevăzut peste dobânda stabilită prin art. 3, reprezintă incontestabil contravaloarea „daunei" prestabilită în cazul neachitării la termen a ratelor, or, o asemenea clauză, potrivit Legii nr. 313/1979, este nulă.
Critica privind neacordarea la fond a cheltuielilor de judecată nu poate fi primită atâta timp, cât recurenta nu a formulat apel pe acest considerent.
Pentru motivele arătate, s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC H.T.R.I. SRL Târnăveni, prin lichidator SC E.C. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 206 A din 3 mai 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge recursul declarat de pârâta B.R.D., sucursala Mediaş, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1291/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1257/2004. Comercial → |
|---|
