ICCJ. Decizia nr. 1257/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1257/2004
Dosar nr. 2784/2004
Şedinţa de la 30 martie 2004
Asupra conflictului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9836 din 26 august 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis cererea creditoarei, SC C.I.T. SRL Bucureşti, şi a somat pe debitoarea SC A.A. SRL Fălticeni să plătească suma de 232.912.298 lei, reprezentând contravaloare produse şi servicii, actualizată cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii şi la 59.392.580 lei dobânzi legale aferente debitului, calculate de la data scadenţei facturii şi până la data introducerii acţiunii, 30 iunie 2003, şi, în continuare, dobânda legală până la data executării integrale a debitului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sesizat cu acţiunea în anulare promovată de debitoare, prin sentinţa nr. 15073 din 25 noiembrie 2003, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni, motivat de faptul că, potrivit art. 8 din OG nr. 5/2001, modificată, acţiunea în anularea unei somaţii de plată se depune la instanţa unde funcţionează judecătorul care a pronunţat ordonanţa şi se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze fondul cauzei.
Cum, la data introducerii cererii în anulare, 20 octombrie 2003, competenţa materială de soluţionare a cauzei în fond aparţine judecătoriei, conform art. 2 pct. (1) lit. a) şi art. 7 C. proc. civ., aceasta este competentă să judece şi acţiunea în anulare.
Astfel sesizată, Judecătoria Fălticeni, la rândul său, prin sentinţa nr. 168 din 17 februarie 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi, constatând conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie cu soluţionarea lui.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că, prin soluţionarea acţiunii în anulare, se exercită un control judiciar, iar acesta poate fi soluţionat de o instanţă superioară sau, în mod excepţional, de o instanţă egală în grad cu cea care a pronunţat hotărârea, dar în nici un caz de o instanţă inferioară.
În ipoteza dată, s-a apreciat că cererea în anulare, prevăzută de art. 8 din OG nr. 5/2001, se soluţionează întotdeauna de tribunal, fără a se raporta la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Examinând hotărârile de declinare aflate în conflict, Înalta Curte constată competenţa tribunalului în soluţionarea cererii în anulare, formulată de debitor în condiţiile art. 8 din OG nr. 5/2001, astfel cum a fost modificată, având în vedere cele ce urmează.
OG nr. 5/2001 este, în raport cu Codul de procedură penală, o lege procedurală specială, care conţine şi norme de competenţă în ce priveşte soluţionarea cererii creditorului de realizare a procedurii somaţiei de plată, stabilind, prin art. 2 alin. (1), că, în materie comercială, aceasta aparţine tribunalului.
Calea de atac împotriva ordonanţei, pe care o poate exercita debitorul, este cererea în anulare, iar aceasta se constituie într-o cale de atac de retractare sui generis, care se soluţionează potrivit art. 8 alin. (2) din OG nr. 5/2001, modificată de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Cum, la data edictării OG nr. 5/2001, tribunalele aveau plenitudine de competenţă în materie comercială, era exclusă posibilitatea ca o eventuală cerere în anulare să fie soluţionată de judecătorie, întrucât judecătoria nu era competentă să judece pricini comerciale în primă instanţă.
Chiar dacă ulterior, prin modificarea Codului de procedură civilă, prin OG nr. 58/2003, şi judecătoriile au dobândit competenţa în primă instanţă în materie comercială, pentru anumite categorii de litigii, câtă vreme normele de competenţă din legea specială nu au fost modificate, acestea se aplică cu prioritate, în respectarea principiului generalia specialibus non derogant, care, într-o logică juridică ce nu poate fi ignorată, indiferent de contextul legislativ, asigură eficienţa principiului soluţionării căilor de atac de retractare de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.
Prin urmare, în aplicarea art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii de faţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre SC A.A. SRL Fălticeni şi SC C.I.T. SRL Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1256/2004. Comercial → |
|---|
