ICCJ. Decizia nr. 1294/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1294/2004
Dosar nr. 9616/2001
Şedinţa publică din 1 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 369, pronunţată la data de 5 iulie 2000, în dosarul nr. 1935/2000, secţia comercială a Tribunalului Brăila, a admis acţiunea formulată de reclamanta, C.C.T.V., împotriva pârâţilor, C.I. şi C.E., cu consecinţa obligării pârâtului, C.I., să plătească reclamantei suma de 3.549.064 lei, cu titlu de credit neinvestit; suma de 13.889.827 lei, cu titlu de dobândă bancară şi suma de 1.455.111 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelurile formulate de pârâţi împotriva acestei sentinţe au fost anulate, ca netimbrate, de secţia comercială şi de contencios administrativ, a Curţii de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 834/A, pronunţată la data de 8 noiembrie 2000, în dosarul nr. 1569/2000.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, întrucât apelanţii nu au îndeplinit obligaţia timbrării cererilor lor de apel, de care au fost încunoştinţaţi.
Împotriva deciziei, pronunţată în apel, au formulat recurs apelanţii pârâţi, invocând fiecare, ca temei de drept al cererii formulate, dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În susţinerea recursului său, apelantul pârât, C.I., a arătat, în esenţă, că nu a fost încunoştiinţat de obligaţia timbrării cererii sale de recurs, critică ce, în considerarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., poate fi încadrată motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea motivului invocat de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., că hotărârile pronunţate s-au dat cu încălcarea competenţei altor instanţe, dat fiind că litigiul aparţine jurisdicţiei civile, întrucât reclamanta nu este societate comercială, aceleaşi argumente formulând, în susţinerea acestui motiv de recurs, şi apelanta pârâtă, C.E., care a adăugat, prin cererea sa de recurs, şi critica referitoare la faptul că instanţa de apel nu a ţinut seama de faptul că a timbrat apelul său, care poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., conform menţionatelor prevederi ale art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, arătând că sumele în litigiu au fost achitate urmare a punerii în executare a sentinţei tribunalului, conform chitanţelor anexate în copie.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, este de observat că prin art. 1, alin. (2) din Legea nr. 26/1990, legiuitorul a inclus în categoria comercianţilor şi organizaţiile cooperatiste, care dobândesc această calitate de la data înfiinţării lor în condiţiile legii.
Aşa fiind, cum art. 4 C. com., instituie o prezumţie de comercialitate pentru toate actele şi operaţiile săvârşite de un comerciant în această calitate, iar art. 56 C. com., prevede că dacă un act este comercial numai pentru una din părţi toţi contractanţii sunt supuşi, în ce priveşte acel act, legii comerciale, şi cum, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta comerciant a solicitat obligarea pârâţilor necomercianţi la plata sumelor datorate acesteia, în baza contractului de împrumut nr. 91 din 31 octombrie 1994, încheiat între părţi, se constată că, în conformitate cu menţionatele dispoziţii legale, raportului juridic în litigiu îi este opozabilă legea comercială şi că instanţele au respectat normele de competenţă instituite prin art. 2 pct. 1 lit. a), respectiv, art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării hotărârilor atacate, aşa încât critica recurenţilor întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Examinarea procedurii de citare a apelantului pârât, C.I., pentru termenul din 8 noiembrie 2000, când apelul s-a soluţionat, relevă că acestea a fost încunoştiinţat de obligaţia de a timbra apelul cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 718.500 lei, şi timbru judiciar în valoare de 30.000 lei (dosarul Curţii de Apel Galaţi nr. 1569), prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru fiind, astfel, respectate, aspect ce înlătură, ca neîntemeiată, critica ce vizează incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulată de sus numitul recurent.
Este ştiut că, pentru a obţine modificarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra unei dovezi administrate, iar aceasta să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiţii prevăzute a fi întrunite cumulativ, perspectivă din care critica recurentei, C.E., referitoare la ignorarea de către instanţa de control judiciar a faptului că aceasta a achitat timbrajul datorat, nu justifică aplicarea evocatului text legal în lipsa unei astfel de dovezi în dosarul de apel.
Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 3, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de apelanţii pârâţi, C.I. şi C.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii, C.I. şi C.E., împotriva deciziei nr. 834/A din 8 noiembrie 2000, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1296/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1275/2004. Comercial → |
|---|
