ICCJ. Decizia nr. 1266/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1266/2004
Dosar nr. 8395/2001
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 1999, reclamanta, RA J.A.C. Iaşi, a chemat în judecată pe pârâtul, Consiliul Local Paşcani – Serviciul Public de Apă Canal, pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să-l oblige la plata sumei de 7.544.580.518 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, majorări şi penalităţi, conform sentinţelor civile nr. 810 din 16 octombrie 1995 şi 711 din 25 septembrie 1995, cu cheltuieli de judecată în sumă de 83.710.805 lei.
A arătat în acţiunea sa că, în baza hotărârii nr. 11 din 29 mai 1992, activitatea de apă şi canal Paşcani s-a constituit ca filială a RA J.A.C. Iaşi şi că, ulterior, prin Decizia nr. 11 din 13 martie 1995 a Consiliului Judeţean Iaşi, s-a stabilit ca, începând cu data de 1 aprilie 1995, activitatea de apă şi canal Paşcani să fie preluată de către RA J.A.C. Iaşi, funcţionând ca subunitate distinctă, având contabilitate proprie şi cont deschis la B.C.R. Iaşi, sucursala Paşcani.
În acest context, în perioada 1 aprilie 1995 – 30 aprilie 1998, RA J.A.C. Iaşi a achitat contravaloare energie electrică consumată de subunitatea Paşcani şi a fost obligată să plătească penalităţi şi majorări pentru neachitarea în termen a facturilor de energie electrică consumată până la 1 aprilie 1995 de subunitatea Paşcani.
Prin hotărârea Consiliului judeţean Iaşi nr. 21 din 30 aprilie 1998, RA J.A.C. Iaşi s-a reorganizat prin desprinderea subunităţii Paşcani şi organizarea ca activitate distinctă în Serviciul Public Apă Canal din subordinea Consiliului Local Paşcani, astfel că, la 28 mai 1998, prin protocol, a fost preluat activul şi pasivul RA J.A.C. de către Serviciul Public Apă Canal. A mai susţinut reclamanta că, în conformitate cu protocolul încheiat, Serviciul Public Apă Canal, astfel constituit, îi datorează suma de 7.544.580.518 lei, din care 6.189.543.698 lei contravaloare energie electrică consumată şi neachitată şi 1.355.036.820 lei majorări şi penalităţi plătite de RA J.A.C. pentru facturile achitate cu întârziere.
Pârâtul, Consiliul Local al municipiului Paşcani, a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Prin întâmpinare, a ridicat excepţiile lipsei capacităţii juridice procesuale a pârâtului, Consiliul Local al municipiului Paşcani, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului, Consiliului Local al municipiului Paşcani şi a Direcţiei Apă Canal din cadrul Consiliului Local Paşcani, lipsa competenţei materiale a instanţei, lipsa calităţii procesuale active, prescripţia dreptului la acţiune şi excepţia caracterului ilicit şi imposibil al acţiunii.
Prin cererea reconvenţională a solicitat constatarea nulităţii absolute a protocolului încheiat la data de 28 mai 1998, obligarea reclamantei la plata sumei de 7.544.580.518 lei, reprezentând contravaloarea cotei părţi cuvenite fostei secţii, filiala Paşcani, pe perioada 1995 – 1998, pentru modernizare-retehnologizare-dezvoltare, precum şi plata contravalorii cotei părţi de profit, până la concurenţa sumei de 7.628.291.323 lei.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 513E din 26 martie 2001, a respins excepţiile lipsei competenţei materiale a instanţei, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei RA J.A.C. Iaşi, lipsei capacităţii juridice a Consiliului Local Paşcani şi a Direcţiei Apă Canal din cadrul Consiliului Local Paşcani, a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, precum şi excepţia caracterului ilicit şi imposibil al acţiunii reclamantei.
De asemenea, a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a protocolului încheiat de pârâtă la data de 28 mai 1998 şi cererea introductivă a reclamantei, RA J.A.C., precum şi cererile reconvenţionale ale pârâtelor.
A constatat că pârâtele-reclamante datorează suma de 176.373.718 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, obligaţie scadentă la 14 iunie 2001.
Motivând hotărârea, tribunalul a reţinut calitatea procesuală activă şi pasivă a reclamantei şi a pârâtelor, în temeiul art. 4 şi 5 din Legea nr. 69/1991, argumentând că oraşele, comunele, judeţele, sunt persoane juridice, ele exercitându-şi drepturile prin autorităţile administraţiei publice, fiind reprezentate în justiţie de către primar şi că Direcţia Apă Canal Paşcani, neavând personalitate juridică, este o parte componentă a Consiliului Local Paşcani. A arătat în continuare că suma pretinsă prin acţiune priveşte facturi emise în perioada septembrie 1997 – aprilie 1998 şi că, pentru sumele plătite conform sentinţelor civile nr. 711 şi 810/1995, nu se putea formula acţiune decât după 28 mai 1998, când s-a încheiat protocolul de predare-primire, astfel că acţiunea a fost formulată în termen legal.
Cât priveşte constatarea nulităţii protocolului, acesta nu se justifică, întrucât nu există elemente care să justifice nulitatea acestui act, iar caracterul ilicit şi imposibil al acţiunii a fost înlăturat, întrucât, în cauză, sunt invocate drepturi şi obligaţii cu privire la care reclamanta are interesul, cât şi legitimitatea de a le formula.
Pe fondul litigiului, instanţa a reţinut că, întrucât divizarea s-a dispus de autorităţile publice administrative, tot acestea erau în măsură a stabili structura elementelor de activ şi pasiv ce urmau a face obiectul predării. În lipsa acestor elemente nu se poate considera că, prin protocolul din 28 mai 1998, părţilor li s-a transmis obligaţia de a plăti contravaloarea energiei electrice, astfel că instanţa nu se poate substitui în drepturile şi obligaţiile autorităţilor publice implicate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 49 din decretul nr. 31/1954.
Pentru aceleaşi motive, instanţa a respins şi cererea reconvenţională, făcând aplicaţiunea art. 47 din Decretul nr. 31/1954.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, susţinând că transmiterea drepturilor şi obligaţiilor s-a făcut între părţi, prin semnarea protocolului, înregistrarea operaţiunilor în contabilitate, reflectarea operaţiunilor în bilanţurile de închidere şi deschidere care au fost depuse la Finanţele Publice, operaţiuni care au îndeplinit hotărârile Consiliului Judeţean Iaşi şi Consiliul Local Paşcani, astfel că au fost îndeplinite cerinţele art. 47, 49 şi 50 din Decretul nr. 31/1954.
De asemenea, a susţinut că părţile s-au îmbogăţit fără justă cauză.
Prin Decizia nr. 332/A din 11 iulie 2001, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul, reţinând că nu poate opera îmbogăţirea fără justă cauză a pârâtului, Consiliul Local al municipiului Paşcani – Direcţia Apă Canal, prin netransmiterea obligaţiei de plată a contravalorii energiei electrice consumate de unitatea Paşcani până la data divizării, deoarece divizarea a fost urmarea unui act administrativ care nu a hotărât asupra distribuirii drepturilor şi obligaţiilor unităţilor supuse divizării şi că, dacă organul administrativ care a coordonat activitatea de divizare şi care era îndrituit a dispune în mod suveran asupra bunurilor, proprietatea sa, nu a hotărât asupra eventualelor rectificări asupra elementelor din patrimoniu, cu atât mai puţin, instanţa de judecată ar putea să dispună, întrucât nu are abilitatea de a cenzura modul de administrare a patrimoniului.
Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 332 A din 11 iulie 2001, recurenta a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea celor două hotărâri şi admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului, Consiliul Local Paşcani, la plata sumei de 7.544.580.518 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, majorări şi penalităţi, motivând că:
a) transmiterea drepturilor şi obligaţiilor a avut loc prin semnarea protocolului, înregistrarea operaţiunilor în contabilitate şi prin bilanţurile de închidere şi deschidere depuse la Finanţele Publice, operaţiuni care au îndeplinit hotărârile Consiliului Judeţean Iaşi şi Consiliului Local Paşcani;
b) prin semnarea protocolului au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 47, 49 şi 50 din Decretul nr. 31/1954;
c) conform protocolului, pârâta are de încasat de la clienţi suma de 9.871.721.768 lei, reprezentând venituri pentru care nu a înregistrat cheltuieli şi urmează să plătească către regie suma de 7.544.580.518 lei.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că între RA J.A.C. Iaşi, în calitate de consumator, şi filiala R.E.L. Iaşi s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice pentru mai multe puncte de consum.
Conform clauzelor din contract, reclamanta avea obligaţia să efectueze plata contravalorii energiei electrice, aşa cum, de altfel, a şi procedat.
problema reglementării suportării costurilor era o problemă internă, care urma a fi rezolvată de reclamantă, în perioada când subunitatea, filiala Paşcani, a fost în subordinea sa.
Or, dacă organul administrativ, respectiv, reclamanta, care coordona întreaga activitate şi care dispunea asupra modului de repartizare a cheltuielilor în funcţie de consumurile fiecărei subunităţi, nu a hotărât în acest sens şi nu şi-a reglementat situaţia financiară la momentul repartizării cheltuielilor şi veniturilor, cu atât mai puţin instanţa de judecată nu se poate substitui organului administrativ, aceasta neavând nici un suport legal, în temeiul căruia să oblige pârâta la plata energiei electrice şi a penalităţilor, probele administrate în cauză fiind împotriva acestei soluţii.
Prin hotărârea nr. 21 din 30 aprilie 1998, Consiliul Judeţean Iaşi a hotărât asupra reorganizării RA J.A.C. Iaşi, urmând ca filiala Paşcani să fie subordonată Consiliului Local Paşcani.
Protocolul încheiat la 28 mai 1998, cu ocazia predării primirii patrimoniului între RA J.A.C. Iaşi şi Primăria Paşcani – Serviciul Public Apă Canal, a consemnat situaţia costurilor de activ şi de pasiv, în afara bilanţului, fiind anexate balanţe de verificare a filialei Paşcani la 30 aprilie 1998, listele privind componenţa soldurilor şi procesul-verbal de predare-primire a documentaţiei privind lucrările de investiţii aflate în diferite stadii de execuţie. Prin protocol, părţile au recunoscut exactitatea datelor prezentate.
Din protocol nu rezultă, însă, obligaţia pârâtei de a achita reclamantei contravaloarea energiei electrice şi penalităţilor de întârziere.
Din procesul-verbal încheiat, la data de 30 septembrie 1998, între Consiliul Judeţean Iaşi, Consiliul Local Paşcani şi RA J.A.C. Iaşi, rezultă că reprezentanţii Consiliului Judeţean Iaşi au apreciat că solicitările Consiliului Local Paşcani, cu privire la încasarea facturilor de către RA J.A.C. Iaşi pentru serviciile prestate de către filiala Iaşi, sunt nejustificate şi contravin prevederilor legale în vigoare, constatându-se astfel că organul administraţiei, care a coordonat divizarea şi care era îndreptăţit a dispune asupra bunurilor, proprietatea sa, nu au fost de acord cu rectificarea privind elementele de patrimoniu, astfel că, nici prin acest protocol, pârâta nu s-a obligat să-i plătească reclamantei vreo sumă de bani şi nu s-a făcut altă distribuire de patrimoniu decât cea iniţială.
Se constată deci, că motivele invocate în recurs nu au suport legal, protocolul nefăcând referire la vreo distribuire în sensul celor arătate de reclamantă.
Având în vedere că, în conformitate cu art. 49 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, organul competent a decide asupra divizării nu a aprobat inventarul, bilanţul sau un alt act prin care să dispună asupra elementelor de patrimoniu a unităţii supusă divizării, altfel decât cele stipulate prin hotărârea sa sau prin protocolul din 28 mai 1998, Curtea constată că soluţia instanţei de apel este corectă şi la adăpost de orice critică, astfel că recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, RA J.A.C. Iaşi, împotriva deciziei nr. 332 A din 11 iulie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1234/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1359/2004. Comercial → |
|---|
