ICCJ. Decizia nr. 1438/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1438/2004
Dosar nr. 2933/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1085 din 28 martie 2001, a Judecătoriei Vaslui, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, în contradictoriu cu creditoarea, B.C.R., sucursala judeţului Vaslui, debitoarea SC R.S. SRL Vaslui, prin lichidator, S.C., şi garanţii ipotecari, D.I. şi D.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că B.C.R., agenţia Negreşti, a acordat debitoarei, SC R.S. SRL Vaslui, un credit de 600.000.000 lei, potrivit contractului de credit nr. 13 din 18 februarie 1999. Printre alte garanţii, creditul şi dobânzile aferente au fost garantate şi cu imobilul proprietatea garanţilor ipotecari D.I. şi D.M. (imobil casă de locuit compus din 4 camere situat pe raza satului Băcăoani), conform pct. 14 din contractul de credit.
Ipoteca a fost constituită pentru garantarea rambursării creditului în totalitatea sa, incluzând şi dobânzile aferente.
Scadenţa creditului acordat de B.C.R., agenţia Negreşti, prevăzută în contract, era la 19 mai 1999, însă acesta a fost amânată ulterior prin două acte adiţionale încheiate la 18 mai 1999 şi 16 august 1999.
Prin contractul nr. 120 din 18 august 1999, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, a acordat aceleiaşi debitoare, SC R.S. SRL Vaslui, un credit în sumă de 1.400.000.000 lei, printre garanţii aflându-se şi imobilul proprietatea lui D.I. şi D.M:, situat în satul Băcăoani, pentru care B.R.D. G.S.G. a înscris o ipotecă de rangul II.
La data de 23 august 1999, prin ordinele de plată nr. 105, 106, 107, B.R.D. G.S.G., a virat suma de 1.050.000.000 lei către SC R.S. SRL Vaslui, sumă ce a intrat în contul acestei societăţi deschis la B.C.R., agenţia Negreşti, la 24 august 1999.
Din această sumă au fost achitate toate obligaţiile restante către B.C.R., agenţia Negreşti, şi o parte din obligaţiile curente, cu acceptul titularului de cont, în speţă SC R.S. SRL Vaslui.
Nu a putut fi lichidat tot creditul, întrucât scadenţa acestuia fusese amânată prin actul adiţional, la o dată ulterioară emiterii ordinului de plată de către B.R.D. G.S.G.
La data de 26 iunie 2002, inspectori din cadrul Direcţiei de Supraveghere din B.N.R., au efectuat, la cererea organelor de urmărire penală, un control privind plăţile efectuate de B.C.R. Negreşti, la data de 24 august 1999, din suma de 1.050.000.000 lei virate de la B.R.D. Vaslui, fiind încheiat în acest sens un proces verbal.
Potrivit celor înscrise în procesul verbal, suma de 1.050.000.000 lei a fost utilizată pentru rambursarea integrală a creditului pe termen scurt, rambursarea integrală a creditului global de exploatare, încasare dobânzi restante, plăţi către furnizori, rambursare integrală a creditului restant la trezorerie, soldul de credit înregistrat la 24 august 1999 de către SC R.S. SRL fiind de 1.161.939.700 lei, iar dobânzile restante de 82.064.800 lei.
Ulterior acestei date, până la data de 5 mai 2002, SC R.S. SRL a înregistrat credite pe termen mediu şi scurt în sold de 457.400.000 lei, trecute la restanţă pe măsura scadenţelor şi dobânzii restante în sumă de 101.500.000 lei.
Întrucât SC R.S. SRL Vaslui nu a rambursat integral creditul şi dobânzile, B.C.R. Vaslui a trecut la executarea silită a garanţilor ipotecari, D.I. şi D.M. (întrucât nu a operat nici o cauză de stingere a ipotecii din cele prevăzute de art. 1800 C. civ.), situaţie în care B.C.R. Negreşti şi-a păstrat rangul prioritar faţă de B.R.D., pentru satisfacerea creanţei sale.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 394/A din 3 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Vaslui, care a reţinut, în esenţă, în fundamentarea soluţiei, că ipoteca constituită de garanţii ipotecari, D.I. şi D.M., asupra imobilului lor pentru garantarea restituirii împrumutului acordat de B.C.R., agenţia Negreşti, avea un rang prioritar faţă de cea înfiinţată de aceiaşi garanţi şi cu privire la acelaşi imobil în favoarea contestatoarei B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, iar plăţile efectuate din suma de 1.500.000.000 lei intrată în contul debitoarei, SC R.S. SRL, la data de 24 august 1999, au fost efectuate legal, astfel cum se confirmă prin procesul verbal de constatare din 26 iunie 2002, întocmit de inspectorii din cadrul B.N.R. Direcţia Supraveghere.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, invocând ca motiv de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatoarea susţine, în esenţă, că prin contractul nr. 13 din 18 februarie 1999, intimata, B.C.R., agenţia Negreşti, a acordat debitoarei, SC R.S. SRL Vaslui, un credit în valoare de 600.000.000 lei cu o dobândă de 55% pe an, scadent la 19 mai 1999, şi că acest credit a fost garantat cu imobilul situat în satul Băcăoani, com. Muntenii de Jos, jud. Vaslui, proprietatea garanţilor, D.I. şi D.M.
Se mai arată de contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, că la rândul ei a acordat aceleiaşi debitoare, SC R.S. SRL Vaslui, în baza contractului nr. 120/1999, un credit de 1.400.000.000 lei, credit care de asemenea a fost garantat cu imobilul menţionat mai sus, proprietatea aceloraşi garanţi.
Din acest ultim credit a fost virată intimatei, B.C.R. Negreşti, la data de 24 august 1999, suma de 1.050.000.000 lei, astfel că împrumutul în sumă de 600.000.000 lei acordat de aceasta debitoarei, SC R.S. SRL, împreună cu dobânzile aferente, a fost restituit integral, ceea ce înseamnă că odată cu această plată s-a stins şi obligaţia garantată de garanţii, D.I. şi D.M.
Ca urmare, faptul că ulterior achitării creditului în sumă de 600.000.000 lei, scadenţa acestuia a fost prelungită prin acte adiţionale, nu poate produce efecte decât faţă de societatea debitoare, SC R.S. SRL, şi nu şi faţă de garanţii, D.I. şi D.M., care nu au cunoscut şi nu au semnat în calitate de garanţi ipotecari aceste acte adiţionale.
În concluzie, se susţine, raportat la cele arătate mai sus, că potrivit art. 1800 din C. civ., stingerea obligaţiei garantate are ca efect ştergerea ipotecii înregistrate asupra imobilului, şi ca atare, intimata, B.C.R., agenţia Negreşti, nu mai era în drept să solicite vânzarea la licitaţie publică a imobilului în discuţie, mai ales în contextul în care actele adiţionale, la care s-a făcut referire mai sus, nu au fost investite cu formulă executorie şi ca atare nu aveau valoare de titlu executoriu.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor, admiterea contestaţiei la executare, anularea actelor de executare, încetarea executării silite şi întoarcerea executării prin repunerea părţilor în situaţia anterioară executării.
Recursul contestatoarei nu este fondat.
Din examinarea hotărârii atacate, în raport de susţinerile formulate în recurs, se constată că bine instanţa de apel a reţinut, că prelungirea prin acte adiţionale a scadenţei stabilită prin contractul de credit nr. 13 din 18 februarie 1999, încheiat între intimata, B.C.R., agenţia Negreşti şi debitoarea, SC R.S. SRL Vaslui, este legală, şi ca atare, aceasta era îndreptăţită, pentru realizarea creanţei, să ceară executarea silită a garanţilor ipotecari într-un termen de 3 ani socotit de la data scadenţei, 19 mai 1999, termen respectat, în speţă , aceasta cu atât mai mult cu cât ipoteca constituită în favoarea intimatei, B.C.R., sucursala Vaslui, avea un rang prioritar în raport cu cea înregistrată asupra aceluiaşi imobil, în favoarea contestatoarei, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui.
Ca atare, justificat, intimata, B.C.R., sucursala Vaslui, constatând că debitoarea, SC R.S. SRL, nu a restituit creditul din contractul nr. 13 din 18 februarie 1999, la scadenţă, a solicitat începerea executării silite prin vânzarea la licitaţie a imobilului ipotecat, proprietatea garanţilor, D.I. şi D.M., nefiind obligată să ţină sama (fapt pe care dealtfel nici nu la cunoscut), în contextul arătat, că asupra aceluiaşi imobil s-a constituit ipotecă de gradul II, în considerarea contractului de împrumut nr,120/1999, încheiat de aceeaşi debitoare cu B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, şi garantat de aceiaşi garanţi şi cu acelaşi imobil.
Faptul că scadenţa contractului de credit nr. 13 din 18 septembrie 1999, a fost prelungită prin acte adiţionale care nu au fost semnate de garanţi, şi că acestea nu au fost investite cu formulă executorie, pentru a dobândi valoarea de titlu executoriu, nu poate avea nici o relevanţă din moment ce garanţii ipotecari care erau interesaţi să invoce o astfel de situaţie nu au formulat nici o obiecţiune în cadrul executării silite pornite împotriva imobilului care a constituit proprietatea lor.
Faţă de cele arătate mai sus, se constată că, fără temei recurenta susţine că, în speţă, ar fi avut loc stingerea obligaţiei garantate, rezultată din contractul de credit nr. 13 din 18 februarie 1999, care a antrenat, pe cale de consecinţă, şi stingerea ipotecii asupra imobilului a cărui vânzare la licitaţie publică a fost solicitată, din moment ce o astfel de situaţie nu este confirmată, ci dimpotrivă infirmată de probele de la dosar, aşa cum s-a arătat mai sus.
Dar, de altfel, temeinicia soluţiilor pronunţate în cauză este confirmată şi prin procesul verbal din 26 iunie 2002, întocmit de inspectori din cadrul B.N.R. Direcţia Supraveghere, din care rezultă, în esenţă, că plăţile în sumă de 1.050.000.000 lei, efectuate din creditul de 1.4000.000.000 lei (acordat de contestatoarea, B.R.D. G.S.G. Vaslui, debitoarei, SC R.S. SRL Vaslui), intrate în contul debitoarei la 24 august 1999, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, împotriva deciziei nr. 394 din 3 septembrie 2003, a Tribunalului Vaslui, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1428/2004. Comercial → |
|---|
