ICCJ. Decizia nr. 1428/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1428/2004
Dosar nr. 458/2002
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 269 din 13 martie 2001, pronunţată asupra excepţiei procesuale active a reclamantelor SC Z.C. SRL Braşov şi SC N.D. nr. 7743/2000, Tribunalul Mureş, secţia comercială, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale a SC I.S. SRL Braşov, respectiv, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SRL Braşov şi a respins acţiunea formulată de cele două în contradictoriu cu pârâtele: SC C.L. SRL Hărman, SC F.A. SRL Braşov, SC J.O. SRL Braşov, şi alţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantele au chemat în judecată 21 societăţi, precum şi pe pârâţii, municipiul Braşov, prin primar, A.M.I. cu sediul în Braşov, SC A.I. SRL Braşov şi persoanele fizice L.P., L.L. şi O.A.N., pentru constatarea nulităţii absolute a convenţiei prin care părţile au hotărât înfiinţarea A.M.I., convenţie materializată în Statutul autentificat sub nr. 5212 din 16 februarie 1995 la notariatul de stat Braşov, constatarea nulităţii absolute a Statutului SC A.I. SRL, autentificat sub nr. 610 din 18 martie 1996 de B.N.P. C.D. şi a contractului de societate autentificat sub nr. 594 din 22 aprilie 1997, constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune nr. 17 din 27 mai 1997 încheiat între SC A.I. SRL şi municipiul Braşov, privind imobilele terenuri înscrise în cărţile funciare nr. 17161 Braşov şi 13859 Braşov.
Prin întâmpinare, pârâtele A.M.I. şi SC A.I. SRL Braşov au solicitat respingerea acţiunii reclamantelor şi au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SRL Braşov.
Instanţa de fond a apreciat că atât acţiunea reclamantelor, cât şi cele două excepţii invocate de pârâtă sunt nefondate, reţinând următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere, actele normative aplicabile organizării şi funcţionării fundaţiilor şi asociaţiilor (Legea nr. 21/1924, iar apoi OG nr. 26/2000) nu prevăd posibilitatea atacării în instanţă a actului constitutiv. Acest act a fost supus deja verificării de către instanţa judecătorească, atunci când aceasta a autorizat funcţionarea asociaţiei, iar A.M.I. este legal înfiinţată ca persoană fizică, având capacitate de folosinţă şi, implicit, capacitate de a contracta.
Aşadar, instanţa de fond a reţinut că o acţiune de drept comun, având ca obiect constatarea nulităţii actului constitutiv, este inadmisibilă. Astfel, s-ar crea riscul apariţiei a două hotărâri judecătoreşti contradictorii: prima, cea de autorizare a funcţionării, care a declarat valabil statutul, iar cea de-a doua, care ar constata că actul constitutiv nu este valabil.
Regula generală, ce guvernează instituţia nulităţii absolute a actelor juridice, prevede posibilitatea invocării ei oricând, însă, trebuie examinată în contextul reglementărilor speciale regăsite în Legea nr. 21/1994, OG nr. 26/2000 şi, respectiv, Legea nr. 31/1990 (vis-a-vis de petitul 2). Tocmai pentru a preveni exercitarea unor activităţi pe baza unor statute nelegale, cât şi pentru siguranţa şi securitatea raporturilor juridice, legiuitorul a impus formalitatea autorizării dată de judecător pe baza statutului. Trecând de verificarea şi cenzura instanţei, actul autentificat nu mai poate fi privit ca un simplu act juridic nesupus altor formalităţi atât de riguros.
Argumente similare există şi în ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a Statutului SC A.I. SRL. Şi această persoană juridică a luat fiinţă legal, pe baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi prin care s-a constatat statutul ca fiind legal, dispunând înscrierea societăţii comerciale în Oficiul Registrului comerţului.
Pârâta, Primăria Braşov, (ca terţ) a intrat într-un raport juridic ca un comerciant înregistrat ca atare. Deci, contractul de concesiune s-a încheiat valabil, adică, cu o persoană cu capacitate de folosinţă, atâta vreme cât era înregistrată în registrul comerţului şi nu era dizolvată sau măcar într-o procedură de dizolvare ori lichidare.
Tribunalul a apreciat însă, că excepţia lipsei procesuale active a reclamantelor este neîntemeiată. Cele două societăţi reclamante s-au adresat justiţiei, invocând prejudicierea dreptului lor (conferit de lege) de a participa în cadrul Adunării Generale la conducerea asociaţiei. Fără îndoială că ele îşi demonstrează şi interesul în a promova, în principiu, o asemenea acţiune. Pe de altă parte, invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.M.I. nu poate fi primită, deoarece această pârâtă a fost chemată în judecată vis-a-vis de petitele 1 şi 2, nefiind atacat doar un contract încheiat de SC A.I. SRL cu un terţ (petitul 3) şi în raport cu care, într-adevăr, asociaţia nu ar fi avut calitate procesuală pasivă.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de reclamantele SC Z.C. SRL Braşov şi SC I.S. SRL Braşov, precum şi de pârâta SC A.I. SRL Braşov, au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 465/A din 8 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, care a reţinut, în esenţă, în fundamentarea soluţiei, că soluţia tribunalului, de respingere a acţiunii cu privire la toate cele 3 capete de cerere, este temeinică şi legală, cum, de asemenea, este corectă şi în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor invocate de pârâta SC A.I. SRL Braşov.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, atât reclamantele SC Z.C. SRL Braşov şi SC I.S. SRL Braşov, cât şi pârâta SC A.I. SRL Braşov.
În recursul lor, reclamantele SC Z.C. SRL şi SC I.S. SRL reiau, sub forma criticilor, susţinerile făcute la fond şi care au constituit, ulterior, şi motive de apel.
Susţin, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel, de menţinere a sentinţei, este criticabilă, în contextul în care instanţa de apel a reţinut greşit, la fel ca instanţa de fond, că actele constitutive ale asociaţilor şi ale persoanelor juridice au fost supuse odată cenzurii instanţelor şi, deci, că o altă procedură judiciară nu mai este prevăzută de lege, ceea ce, raportat la speţă, înseamnă că, din moment ce instanţele au autorizat funcţionarea atât a A.M.I., cât şi a SC A.I. SRL, nu mai există nici o cale de contestare a actelor constitutive ale acestora, ci doar procedurile speciale prevăzute de OG nr. 26/2000 şi Legea nr. 31/1990, prin care se poate obţine, pentru motivele arătate în textele legale menţionate, dizolvarea respectivelor persoane juridice.
Se mai susţine că, de altfel, soluţiile pronunţate în cauză sunt greşite şi sub aspectul că, la dosar, nu se află încheierea de amânare, pronunţată de tribunal la data de 7 martie 2001, situaţie în care atât sentinţa, cât şi Decizia prin care a fost menţinută aceasta, sunt lovite de nulitate.
Se mai susţine că instanţa fondului, ca, de altfel, şi instanţa de apel, au confundat cauzele de nulitate ale actului juridic civil (care trebuie să fie anterioare sau concomitente cu încheierea actului constitutiv) cu cauzele de dizolvare ale persoanelor juridice, fie ele morale sau patrimoniale, ceea ce, aplicat la speţă, conduce la concluzia că cererea reclamantelor trebuia admisă şi nu respinsă, întrucât cauzele de nulitate invocate de acestea (reclamante) erau concomitente încheierii statutului A.M.I. şi, respectiv, al statutului şi contractului de societate ale SC A.I. SRL.
În schimb, arată reclamantele în continuare, cauzele de dizolvare, care duc la încetarea personalităţii juridice, sunt ulterioare efectuării procedurilor de dizolvare şi pot fi invocate în două cazuri, şi anume, atunci când scopul şi activitatea asociaţiei au devenit ilicite sau când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite.
În concluzie, se susţine că, prin hotărârile pronunţate în cauză, s-a ignorat accesul la justiţie al reclamantelor, deoarece, din analiza legii şi a principiilor generale, care guvernează dreptul civil, se poate constata că convenţia de constituire a unei asociaţii non-profit (A.M.I.) este supusă cauzelor de nulitate, mai ales în contextul în care procedura de autorizare a asociaţiei se face o judecată sumară, care se limitează la cercetarea actelor constitutive, precum şi a celor privind dovada existenţei sediului şi, respectiv, a patrimoniului.
Ca atare, cum instanţa nu examinează, în cadrul procedurii amintite, existenţa eventuală şi anterioară a autorizării unor vicii de consimţământ sau a unor vicii abstracte sau a altor cauze care ar putea atrage nulitatea convenţiei, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată cu privire la toate cele 3 capete de cerere.
Recursul reclamantelor nu este fondat.
Încheierea de amânare a pronunţării din data de 7 martie 2001 se află la dosarul instanţei de fond nr. 7743/2000, aşa încât primul motiv de recurs se constată a fi neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs, se constată că nici acesta nu este întemeiat, întrucât instanţele nu au confundat, aşa cum se susţine, cauzele de nulitate ale actului juridic civil (statutul A.M.I.) cu cele care conduc la dizolvarea asociaţiei, ci, dimpotrivă, au reţinut că, din moment ce s-a autorizat funcţionarea asociaţiei şi hotărârea care a consfinţit această situaţie, a rămas definitivă şi irevocabilă, reclamantele nu mai erau în drept să solicite dizolvarea asociaţiei pentru motive care au fost verificate în procedura de autorizare.
În concret, reclamantele au solicitat prin acţiune, printre altele, constatarea nulităţii absolute a statutului pârâtei A.M.I., autentificat sub nr. 5212 din 16 februarie 1995 de fostul Notariat de Stat Judeţean Braşov şi înfiinţată în baza Legii nr. 21/1924, pe motiv că această asociaţie nu are organ colectiv de conducere şi, ca urmare, toate atribuţiile date de lege în competenţa Adunării Generale sunt exercitate ilegal de Consiliul de administraţie.
Din cele expuse, rezultă că motivele de nulitate sunt anterioare hotărârii de autorizare şi, ca atare, acestea au fost examinate în cadrul acestei proceduri, astfel că, în aceste circumstanţe, nu se mai poate invoca nulitatea actului constitutiv al A.M.I., cu consecinţa dizolvării acesteia pentru motive care au fost verificate şi au stat la baza pronunţării unei hotărâri devenite în prezent irevocabilă şi care nu a fost desfiinţată, eventual, printr-o cale extraordinară de atac.
Pe cale de consecinţă şi cum reclamantele nu au atacat, în termenul prevăzut de lege, hotărârea de autorizare a funcţionării asociaţiei A.M.I. Braşov, acestea nu mai sunt în drept, în prezent, să solicite pe o cale ocolită, indiferent de motivele şi justificarea acestora, anularea actului constitutiv al asociaţiei amintite, cu toate consecinţele pe care legea le leagă de o astfel de împrejurare.
De asemenea, nu poate fi reţinută în soluţionarea pricinii nici aşa zisa analogie a legilor, întrucât, aşa cum bine a apreciat instanţa de apel, în speţă nu ne aflăm în faţa unei situaţii juridice nereglementate de lege, ci, dimpotrivă, aceasta este cârmuită de legi speciale, respectiv, Legea nr. 21/1924 (în prezent abrogată) şi OG nr. 26/2000, care statuează imperativ cu privire la regimul juridic al acestei categorii de acte, cu referire la actul constitutiv a pârâtei A.M.I., astfel că, faţă de toate cele arătate mai sus, în mod corect aceeaşi instanţă a apreciat că, atâta timp cât actul constitutiv al pârâtei a făcut deja obiectul unei verificări jurisdicţionale potrivit dispoziţiilor legale din actele normative speciale precitate, nu se mai impune, aşa cum solicită reclamantele, o nouă verificare a aceloraşi acte, care este inadmisibilă.
În baza celor reţinute mai sus, se constată că bine instanţa de fond a respins acţiunea (şi instanţa de apel a menţinut această soluţie) şi faţă de pârâta SC A.I. SRL Braşov.
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Braşov, se constată că, deşi aceasta recunoaşte că soluţiile pronunţate în cauză sunt corecte pe fond, totuşi, susţine că acestea ar fi criticabile sub aspectul că instanţele nu s-au pronunţat şi cu privire la excepţiile pe care le-a invocat în apărare, inclusiv excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor (care au fost excluse din A.M.I. Braşov) care, dacă erau admise, era de prisos a se mai cerceta fondul cauzei.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului pentru şi în sensul motivelor scrise depuse la dosar.
Recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Braşov nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că instanţa de apel a respins apelul pârâtei SC A.I. SRL, cu motivarea că, în principiu, reclamantele justifică interesul de a promova acţiunea, invocând prejudicierea unui drept conferit de lege, respectiv, acela de a participa la conducerea asociaţiei.
Or, din moment ce instanţa de apel a confirmat, prin respingerea apelului reclamantelor, corectitudinea sentinţei tribunalului, de respingere a acţiunii, cu privire la toate cele trei capete de cerere, înseamnă că, implicit, s-a pronunţat în sensul respingerii tuturor excepţiilor invocate de pârâtă în apărare, pe care le-a considerat neîntemeiate, în raport cu probele administrate în cauză şi, ca urmare, le-a respins astfel că bine a procedat la soluţionarea cauzei pe fond.
Aşa fiind, şi recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantele SC Z.C. SRL Braşov şi SC I.S. SRL Braşov şi de pârâta SC A.I. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 465 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1438/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1421/2004. Comercial → |
|---|
