ICCJ. Decizia nr. 1421/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1421/2004
Dosar nr. 48/2001
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 mai 2000, reclamanta, SC I.A. SRL, com. Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa, reprezentată legal prin administrator, S.V.I., a solicitat instanţei, alături de asociaţii S.V.I., S.C.G. şi U.J., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate în contradictoriu cu pârâta, Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, prelungirea pe timp nedeterminat a SC I.A. SRL, şi ca urmare să dispună înscrierea hotărârii în registrul comerţului.
Prin sentinţa nr. 1364 din 12 mai 2000, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondată acţiunea.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva susmenţionatei sentinţe, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 777 din 26 octombrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, ambele instanţe au reţinut în esenţă, că, chiar dacă societatea desfăşoară o activitate profitabilă şi ca urmare asociaţii sunt interesaţi să ceară prelungirea duratei prevăzute în contractul de societate, o asemenea cerere trebuia formulată anterior expirării termenului şi nu după acest moment, întrucât, în cauză au operat ope legis dispoziţiile art. 222 lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd că la trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii aceasta se dizolvă şi, ca atare, nu mai poate fi prelungită pe termen nedeterminat, durata unei societăţi care a fost dizolvată în temeiul legii.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii, SC I.A. SRL, S.V., S.C.G. şi U.J., care au reluat sub forma criticilor susţinerile făcute la fond şi care au constituit ulterior şi motive de apel, invocând ca motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel de menţinere a sentinţei, prin care a fost respinsă acţiunea, este criticabilă, din moment ce societatea nu s-a confruntat cu o cerere de constatare a dizolvării din partea vreunui terţ, astfel că, chiar dacă cererea privind durata societăţii pe timp nedeterminat a fost formulată după ce a intervenit dizolvarea, aceasta era întemeiată, în baza teoriei admisibilităţii unei acţiuni în regularizarea societăţii, şi ca atare, în mod greşit, prin Decizia atacată nu s-a ţinut seama de voinţa asociaţilor, astfel cum aceasta a fost concretizată în actul adiţional depus la dosar.
În consecinţă, reclamanţii solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Potrivit art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată, „societatea comercială se dizolvă prin trecerea timpului stabilit pentru durata acesteia".
Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiei legale precitate, se constată că, bine au reţinut ambele instanţe că dizolvarea unei societăţi comerciale operează la expirarea timpului stabilit pentru durata acesteia ope legis, adică de la lege, ceea ce înseamnă, raportat la speţă, că la data încheierii actului adiţional de prelungire a duratei societăţii pe timp nedeterminat, aceasta nu mai exista ca persoană juridică, neavând nici o relevanţă faţă de cele expuse, faptul dacă terţii au solicitat sau nu constatarea dizolvării de drept a societăţii, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 222 lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată, întrucât o astfel de situaţie nu poate avea nici o relevanţă în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor legale precitate.
De asemenea, se constată că, în mod corect au reţinut instanţele că cererea ar fi fost admisibilă cu modificarea corespunzătoare a actelor constitutive, numai dacă ar fi fost formulată anterior termenului stabilit pentru durata societăţii (şi nu ulterior acestui moment aşa cum s-a procedat în speţă), întrucât după această dată a intervenit „ope legis" dizolvarea societăţii, şi ca atare nu se mai poate lua în discuţie indiferent de motivele care i-au determinat pe reclamanţi să formuleze o astfel de cerere, prelungirea timpului stabilit pentru durata unei societăţi inexistente, sau altfel spus a unei foste societăţi.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii, SC I.A. SRL, com.2 Mai, jud. Constanţa, S.V.I., S.C.G. şi U.J., împotriva deciziei nr. 777 din 26 octombrie 2000, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1428/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1418/2004. Comercial → |
|---|
