ICCJ. Decizia nr. 1595/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1595/2004
Dosar nr. 1731/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 42/CA din 24 ianuarie 2001, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost anulată, ca netimbrată, acţiunea civilă formulată de reclamanta, SC C.R.G. SA, cu sediul în Alba Iulia, împotriva pârâtei B.C.R. SA, sucursala Alba Iulia. De asemenea, a fost admisă cererea de intervenţie în interesul pârâtei, formulată de SC A.M.P. SA cu sediul în oraşul Zlatna, judeţul Alba, şi a fost obligată reclamanta să plătească intervenientei suma de 19.645.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la două termene consecutive de judecată, respectiv, 10 octombrie 2000 şi 14 noiembrie 2000, i s-a pus în vedere reclamantei să depună taxa judiciară de timbru, în cuantum de 19.585.000 lei, ori o dovadă de scutire sau eşalonare a plăţii de la Administraţia Financiară. La termenul din 19 februarie 2000, reclamanta a depus o copie a cererii adresată Administraţiei Financiare şi a solicitat un nou termen pentru a depune dovada eşalonării sau scutirii de plată a taxei. Raportat la numărul mare de termene acordate în scopul depunerii dovezii de plată a taxei de timbru, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cererea reclamantei a fost anulată ca netimbrată, iar cererea de intervenţie formulată de SC A.M.P. SA Zlatna a fost admisă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 460/A din 4 iunie 2001, a admis apelul declarat de reclamanta SC C.R.B. SRL Alba Iulia, succesoare a SC C.R.G. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 42/CA/2001, pronunţată de Tribunalul Alba, în sensul că a anulat sentinţa atacată şi a stabilit termen, la 9 iulie 2001, pentru rejudecare pe fond, urmând a fi citate părţile, iar reclamanta a fost citată cu menţiunea de a timbra apelul cu suma de 9.792.500 lei şi, pentru fond, cu suma de 19.585.000 lei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că acţiunea reclamantei a fost timbrată cu 3.000 lei timbru judiciar, iar, pentru taxa de timbru fiscal, reclamanta a dovedit că a formulat cerere către Administraţia Financiară a municipiului Alba Iulia, pentru scutirea plăţii taxei de timbru sau eşalonare, edificatoare fiind, în acest sens, adresele de la dosarul de fond. Instanţa de fond, ignorând cererile formulate, în aceste sens, de către reclamantă şi răspunsul Administraţiei Financiare a municipiului Alba Iulia, a procedat la judecarea cauzei, pronunţând soluţia de anulare, ca netimbrată, a acţiunii reclamantei. Mai mult, la data soluţionării cauzei, exista la dosar cerere din partea reclamantei şi care viza introducerea în cauză a SC C.R.B. SRL, ca succesoare în drepturi a reclamantei, cerere asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 7565, pronunţată în Şedinţa publică din 12 decembrie 2001, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienta SC A.M.P. SA Zlatna şi de pârâta B.C.R. SA, sucursala Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 460/A din 4 iunie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu motivarea că, în spiritul dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, care statuează asupra obligativităţii timbrării cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, este reglementată, concomitent, şi posibilitatea acordării de facilităţi, constând în eşalonarea, amânarea plăţii sau scutirea de obligaţia legală a timbrării, care sunt de competenţa a fi aprobate de Ministerul Finanţelor Publice. În primă instanţă, s-a făcut dovada solicitării organului competent de a aproba facilităţile reglementate de acest act normativ şi, în raport cu această împrejurare, aceeaşi instanţă avea obligaţia de a suspenda judecata până la soluţionarea cererii reclamantei de către organul fiscal. Corect a apreciat instanţa de apel, potrivit art. 297 C. proc. civ., procedând la anularea cererii de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului, găsind apelul întemeiat şi urmând a proceda la judecarea în continuare a procesului.
Rejudecând cauza în fond, prin Decizia civilă nr. 13/A din 6 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea reclamantei, SC C.R.B. SRL Alba, pentru societatea absorbită SC C.R.G. SA Alba, împotriva pârâtei B.C.R. SA Alba. De asemenea, a fost admisă cererea de intervenţie în interesul pârâtei, formulată de SC A.M.P. SA Zlatna, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.650.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către B.C.R. SA Alba, precum şi la 21.695.000 lei cheltuieli de judecată către intervenienta SC A.M.P. SA Zlatna.
Pentru a decide în acest mod, instanţa de apel a stabilit că, din examinarea probelor, a rezultat că între reclamanta SC C.R.B. SA Alba şi intervenienta SC A.M.P. SA Zlatna au existat mai multe procese, iar hotărârile judecătoreşti au fost puse în executare prin înfiinţarea şi validarea popririi pe disponibilul din contul debitoarei, deschis la terţul poprit B.C.R. SA Alba-Iulia. Fiind dispusă efectuarea unei expertize contabile, ca probă nouă în această fază procesuală, s-a constatat că toate creanţele reclamantei au fost achitate voluntar şi integral de către debitoarea SC A.M.P. SA şi de către terţul poprit B.C.R. SA Alba Iulia, expertul stabilind că cele două părţi debitoare şi terţul poprit au plătit reclamantei, în plus, faţă de datoriile stabilite prin cele trei sentinţe de validare a popririi, suma de 160.464.119 lei, din care, la sentinţa nr. 3378 din 18 august 1999, s-a achitat un plus de 149.991.000 lei. Modul în care reclamanta a încasat creanţele de la intervenientă şi terţul poprit a fost explicat de expertul contabil în relaţie cu cele trei sentinţe puse în executare. Apare evident că reclamanta a încasat, în plus, 160.473.119 lei, anterior validării popririi prin sentinţa nr. 3378 din 18 august 1999, iar, prin sentinţa nr. 3378, a fost validată creanţa reclamantei, în sumă de 354.259.399 lei. Din această creanţă, suma de 160.473.119 lei era deja încasată de reclamantă, aşa cum s-a explicat anterior, rămânând de achitat o diferenţă de 193.786.280 lei. Cu toate acestea, cu ordinul de plată nr. 89 din 27 februarie 2000, s-a virat, în contul reclamantei, suma de 204.718.399 lei. Prin urmare şi la această sentinţă, reclamanta a încasat, în plus, suma de 10.932.199 lei. Tot din aceeaşi expertiză rezultă că reclamanta a încasat în plus şi sume plătite în executarea celei de a treia sentinţe, având nr. 3764 din 21 august 2000, per total creanţe menţinându-se o sumă încasată fără justă cauză, în cuantum de 160.464.119 lei.
În raport cu calculele făcute prin expertiză şi bazate pe documentele şi actele contabile ale băncii pârâte şi pe cele ale intervenientei, s-a apreciat că pretenţiile reclamantei, cu titlu de despăgubiri, în cuantum de 500.000.000 lei, nu se justifică în nici un fel şi este, evident, nereală susţinerea din acţiunea reclamantei, conform căreia aceasta ar fi încercat acest prejudiciu din vina băncii, care, anterior şi ulterior lunii februarie 2000, nu i-ar fi virat din disponibilul bănesc al debitoarei, SC A.M.P. SA Zlatna, întreaga creanţă rezultată din sentinţa nr. 3378/1999. Conform art. 1081 C. civ., daunele nu sunt datorate decât dacă debitorul a întârziat îndeplinirea obligaţiei sau nu a executat obligaţia. În speţă, nici banca, în calitate de terţ poprit, şi nici SC A.M.P. SA, în calitatea de debitoare urmărită, nu s-au aflat în întârziere, întrucât, după 27 februarie 2000, obligaţia debitoarei faţă de reclamantă, pentru suma de 354.259.399 lei, s-a stins prin plată, conform art. 1091 C. civ., la aceeaşi dată, 27 februarie 2000, reclamanta încasând, în plus, suma de 10.932.199 lei. În calitatea sa de comerciant, reclamanta era obligată să ţină evidenţa contabilă şi să înregistreze sistematic şi cronologic toate operaţiunile patrimoniale, conform cerinţelor impuse de art. 22 – 23 şi 46 C. com.
Împotriva deciziei civile nr. 13/A din 6 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba, Iulia secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C.R.P. SA Alba Iulia, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că soluţia, în cauză, a fost pronunţată faţă de o societate care şi-a încetat existenţa, fiind absorbită de recurentă, precum şi interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, susţinându-se că achitarea sumelor de bani a fost făcută cu mare întârziere de către intervenientă, iar pârâta în cauză, cu toate că, în popriri, era terţ poprit, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală, care îi revenea, în baza hotărârii de poprire, în termen legal, prin executarea de bună voie a popririi validate. De asemenea, s-a greşit, atunci când nu au fost acordate daunele cauzate de plata cu întârziere a datoriei, precum şi aprecierea că, prin O.P. 578 din 22 iulie 1999, s-a stins o parte din suma pentru care s-a solicitat validarea popririi, cheltuielile de judecată nu sunt justificate, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind invocate, ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă B.C.R. SA a formulat întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel, rejudecând cauza, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării plăţilor stabilite prin titlurile executorii depuse la bancă, precum şi cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.
Relevanţă juridică deosebită pentru corecta şi completa stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o are raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert-contabil conf. univ. dr. T.N., probă admisă de instanţa de apel, prin încheierea de şedinţă publică din 13 decembrie 2002, cu obiectivele acceptate de părţi.
Amplu documentat şi bine structurat, prin raportul de expertiză contabilă, a fost efectuată o cronologie exactă a operaţiunilor legate de sumele care fac obiectul sentinţelor civile prin care SC A.M.P. SA a fost obligată să le plătească către SC C.R.B. SRL cu titlu de preţ neachitat, actualizări ale acestora şi cheltuieli de judecată, fiind conferite, cu maximă claritate, răspunsuri la toate obiectivele stabilite. Verificând sentinţele civile, nr. 340 din 29 mai 1996, pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 184/1996, nr. 603 din 8 septembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 2917/1997 şi nr. 533 din 30 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 411/2000, rezultă că sumele datorate de intervenienta, SC A.M.P. SA, către SC C.R.B. SRL sunt în totalul de 991.097.523 lei.
De necontestat, plăţile efectuate de către SC A.M.P. SA sunt de 930.138.492 lei, bunurile livrate de către SC A.M.P. SA către SC C.R.B. SRL sunt în valoare de 205.508.800 lei, iar compensările de 15.989.950 lei, deci, totalul decontărilor, raportat la cele trei titluri executorii enumerate mai sus, este în cuantum de 1.151.637.242 lei, respectiv, cu suma de 160.539.719 lei plătită mai mult. Explicaţia acestei plăţi în plus este determinată de împrejurarea că prima tranşă ulterioară sentinţei nr. 533 din 30 mai 2000, în sumă de 150.000.000 lei, este plătită de B.C.R. SA cu o întârziere de 111 zile, iar tranşele următoare au fost plătite la intervale de una până la 5 zile. Lichidarea datoriei are loc la 22 septembrie 2000, iar, la data de 27 septembrie 2000, se mai plăteşte încă o sumă de 150.000.000 lei. Plăţile efectuate în plus, însumează 160.539.719 lei şi au fost deţinute de reclamanta SC C.R.B. SRL de la data plăţii până la zi.
De remarcat că sentinţa civilă nr. 533 din 30 mai 2000 a fost validată conform sentinţei civile nr. 3764 de Judecătoria Alba Iulia, la data de 21 august 2000, iar învestirea cu formulă executorie a fost făcută la 15 septembrie 2000. Înregistrarea acestui titlu executoriu la B.C.R. SA Zlatna are loc la data de 18 septembrie 2000, constatându-se că data de la care sentinţa de validare a popririi este opozabilă pârâtei, B.C.R. SA Alba Iulia, este data de 18 septembrie 2000. Conform evidenţei acestor documente, la data de 19 septembrie 2000, este efectuată prima plată de 150.000.000 lei, stabilindu-se că întârzierea nu poate fi imputată pârâtei.
Prin încheierea din şedinţa publică din 7 martie 2003, instanţa de apel a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, acelaşi expert menţinând opinia exprimată iniţial, cu precizarea că decontările în plus, faţă de nivelul sumelor stabilite prin cele 3 sentinţe, provin din faptul că, la primele 2 sentinţe, decontările au fost efectuate de SC A.M.P. SA, inclusiv prin livrări de bunuri şi compensări, iar la ultima numai în bani.
Nu poate fi primită nici critica din motivele de recurs, prin care instanţa de apel a pronunţat o hotărâre judecătorească faţă de o societate care şi-a încetat existenţa, deoarece faptul că SC C.R.B. SRL a fost absorbită de SC C.R.P. SA Alba Iulia are semnificaţia că, prin fuziune, a fost preluat atât activul, cât şi pasivul societăţii, conform art. 244 din Legea nr. 31, privind societăţile comerciale, cu modificările aduse ulterior, care arată că, în cazul fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţii pe care o absoarbe.
Nejustificată este şi critica făcută de recurentă, privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., referitoare la cheltuielile de judecată, în sensul că nu putea fi obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intervenientei, intervenienta nedatorând taxă de timbru. Corect a motivat instanţa că intervenienta a avut o conduită de bună-credinţă, taxele de timbru erau datorate în cuantumul legal prevăzut de lege, iar reclamanta a avut culpă procesuală.
Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, face ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC C.R.P. SA Alba Iulia, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia nr. 13/A/6 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC C.R.P. SA Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 13/A din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1601/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1571/2004. Comercial → |
|---|
