ICCJ. Decizia nr. 1611/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1611/2004
Dosar nr. 8194/2001
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 331 din 9 februarie 2001 a Tribunalului Galaţi, secţia comercială, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.P.R., C.C., cu sediul în Bucureşti şi pârâţii L.G.G., A.M., B.N.F., P.L. şi T.C. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 968.000 lei, reprezentând dobândă; s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor şi aceştia au fost obligaţi la 5.614.000 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 513 din 27 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii instanţei de fond.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că pârâţii nu pot fi obligaţi şi la plata penalităţilor de întârziere ci numai la dobândă, astfel, debitorul împrumutat ar fi sancţionat încă o dată, pentru aceeaşi faptă. Că, în contractul de împrumut, nu se prevăd penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, ale cărui motive ,deşi nu sunt invocate în drept, pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut recurenta că instanţa de control a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor legale, privind penalităţile, atunci când a considerat că împrumutatul ar fi sancţionat încă o dată pentru aceeaşi faptă.
Dobânda este preţul pe care îl percepe o instituţie bancară, ca urmare a eliberării unei sume de bani împrumutatului, iar penalitatea reprezintă sancţiunea care se aplică acestuia, în cazul în care nu respectă termenele de plată.
Recurenta a menţionat că s-a prevăzut în contract clauza penală, iar Legea nr. 313/1878 se referă la inadmisibilitatea acesteia numai în contractele de împrumut ce au caracter civil.
Recursul nu este fondat.
În mod corect, ambele instanţe au respins, ca nefondat, capătul de cerere, privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor, întrucât, conform Legii nr. 313/1879, pentru anularea clauzei penale din anumite contracte, în cazul contractului de împrumut, aceasta este inadmisibilă, fără a se face o distincţie referitoare la persoane fizice sau juridice.
Pe de altă parte, pârâţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 968.000 lei, reprezentând dobândă, aşa încât, dacă s-ar admite cererea de penalităţi, aceştia ar fi suportat o dublă sancţiune pentru aceeaşi faptă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.
Aşa fiind, urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B.P.R., C.C. Bucureşti şi B.P.R., C.C. Agenţia Galaţi, împotriva deciziei nr. 513 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5545/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1583/2004. Comercial → |
|---|
