ICCJ. Decizia nr. 1740/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1740/2004
Dosar nr. 9032/2001
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Banat–Crişana a chemat în judecată pe pârâta SC M.L. SA Tileagd, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 105.809.400 lei, dividende aferente anului 1998 şi de 27.724.376 lei, dobânzi, precum şi la plata dobânzilor până la data achitării debitului.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă 322/LC din 22 martie 2001, a admis acţiunea, a obligat pe pârâtă la plata dividendelor, a dobânzilor până la achitarea debitului şi la cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta are calitatea de acţionar la societatea pârâtă şi este îndreptăţită la dividendele aferente anului 1998, în raport cu bilanţul contabil aprobat prin hotărârea A.G.A.
În privinţa dobânzilor, instanţa a reţinut că reclamanta a şi notificat pârâtei datoria, fără ca aceasta să o plătească.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 426/A/C din 25 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, considerând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, reclamanta era îndreptăţită să primească dividende pentru calitatea de acţionar, în limita acţiunilor subscrise şi vărsate, iar pentru întârzierea datoriei exigibile, pârâta e datoare să plătească şi dobânzi calculate pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 septembrie 2000, la nivelul stabilit de OG nr. 9/2000.
Împotriva deciziei, astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs, fără a-l încadra într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta susţine că reclamanta a încheiat un contract de vânzare cumpărare a acţiunilor, fără a ţine cont de dispoziţiile Legii nr. 77/1999, abuzând şi inducând în eroare societatea pârâtă.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.
Recursul, caracterizat o cale de atac de reformare, nedevolutivă, are drept obiect hotărârea pronunţată de instanţa de apel sau hotărârea dată fără drept de apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională (art. 299 C. proc. civ.).
Dispoziţiile art. 303 condiţionează cuprinsul cererii de recurs, care trebuie să menţioneze motivele de casare şi dezvoltarea lor, întrucât analiza hotărârii atacate nu poate fi extinsă, decât pentru motive de ordine publică, dincolo de criticile formulate.
Motivele evocate de recurentă privesc situaţiile legate de încheierea unui act de vânzare-cumpărare a acţiunilor, nefinalizat, ar fi avut incidenţe cu plata dividendelor către reclamantă; dar criticile asupra considerentelor, pentru care au fost acordate dividendele şi dobânzile, pot fi cel mult prezumate.
Analiza hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de fond, relevă legalitatea acordării dividendelor reclamantei, în conformitate cu bilanţul contabil aprobat de A.G.A., iar dobânzile sunt consecinţa directă a întârzierii plăţii unei datorii scadente (art. 43 C. com.).
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 426/A/C din 25 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.L. SA Tileagd, împotriva deciziei nr. 426/2001-A/C din 25 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1748/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1982/2004. Comercial → |
|---|
